Obligatii stipulate in Lg. priv. protectia minorilor, remedii in caz de nerespectare

Va multumesc pentru opinii.
Ipoteza prezentata de mine indica o lipsa de raspuns din partea rezidentului cu privire la intrebari normale despre copil. Putem vorbi probabil si despre unii parinti nerezidenti mai curiosi, imi pare rau pentru ei. Nu cred insa ca in majoritatea cazurilor cineva ar dori sa stie ce mai face mama in putinele ore petrecute cu copilul, din contra. Asta daca bineinteles ajungi sa petreci timp cu copilul, daca nu te lovesti fie de o usa inchisa, telefon inchis, fie de un colet returnat samd. In acest caz, nu prea iti mai ramane altceva de facut in afara de a cere ajutorul autoritatilor. Dar inteleg din opiniile unor mamici revoltate ca nici asta nu e bine. Ca daca mama merge sa dea cu subsemnatu', ii spune copilului ca uite ce face tatal tau, ma reclama. Si copilul in mod firesc se va alia cu cel de care depinde. Asa ca eu nu prea vad luminita de la capatul tunelului.

Total de acord cu d-tră, againstPas.
Dar dacă părintelui îndreptăţit i se deschide uşa când vine în vizită, dacă telefonul NU e închis, dacă coletul primit prin curier (de ce oare nu predat personal, copilului, când vine în vizită?!) Nu este returnat, ce îl îndeamnă pe distinsul îndreptăţit să facă plângeri la poliţie, la Autoritatea Tutelară, la DGASPC?
Evident, copilul nu vrea permanent să ţină conferinţă de presă la telefon, uneori se plictiseşte şi îşi ia la revedere, alteori, copilul nu vrea să plece de acasă fără mamă, îi explică această treabă tatălui, îl roagă să plece împreună, iar el cheamă Poliţia. Apoi, dispare jumătate de an. După, se reia ciclul.
E normal, d-le tată? Numai în atât se materializează autoritatea părintească?

Cred ca am mai spus si cu alte ocazii. Se poate intampla ca uneori copilul sa nu vrea sa vorbeasca la telefon. Se poate intampla ca uneori sa nu vrea sa plece cu tata. In astfel de cazuri, recomand putina intelegere, pentru ca e vorba de un copil. Nu ar trebui sa apelam la autoritati atunci cand din 20 de dati, copilul nu a plecat de doua,trei ori. Dar cand copilul nu a plecat niciodata cu tata? Dar cand tatal nu i se spune de nicio activitate a copilului?

Atunci trebuie sa cautati raspunsul si in atitudinea dvs, caci asa cum presupuneam, nici fosta doamna nu e un diavol si dvs un inger, cat nici invers! De exemplu, ati facut o analiza daca lucrurile au fost constant rau sau daca ele s-au inrautatit treptat? Caci daca a existat un proces de inratutatire este exclus ca el sa se petrecut exclusiv din cauza fostei doamne si fara nicio contributie din partea dvs.

Martoze, nici nu trebuie sa va cenzurati sentimentele, emotiile dv., ati fi neautentica, falsa in ochii lui.
E ok sa fiti ingrijorata, nervoasa, suparata. Nu e ok sa ii transmiteti si lui asta. Sunt emotiile dv., nu il incarcati pe un copil cu ele, gestionati-le dv. si invatati-l sa nu preia si el emotiile dv. Empatia inseamna sa inteleaga prin ce treceti, nu sa treaca si copilul prin asta.

Consider că al meu copil face parte din prima categorie.

Nu mai retin care era aceea, scuze. (ca idee, nu exista cacofonii in scris, ca copilul e corect de scris, nu e corect de pronuntat :D ).

AgainstPAS, regret, nu sunt de acord cu dv. Dar deloc.
Copilul poate sa nu vrea sa vb la telefon pana intr-o varsta (cam 6, uneori chiar 7 ani) si depinde si asta de parintele la care se afla, de anturajul de moment, de activitatea de la momentul discutiei. Nu e ok sa nu vorbeasca. Poate sa salute si sa-i comunice parintelui ca acum nu doreste sa vorbeasca prea mult sau ca face altceva. Se poate reveni cu un telefon la finalul activitatii copilului.
Sa nu vorbeasca nu e indicat. Parerea mea.
Daca se intampla (sunt copii carora nu le place sa vorbeasca la telefon), atunci parintele care este cu el trebuie sa substituie discutia: uite,se uita la desene. Iti face din mana. Cred ca e foarte prins, il intreb daca vrea sa vorbeasca atunci cand se termina, ok? Mami/tati te saluta si ea/el, vrei sa o/-l sunam mai tarziu? Vrea sa te auda cum te-am auzit si eu azi.

La fel cu vizitele. Copiii nu vor la scoala mereu, la balet, la pian si totusi sunt carati la milioane de optionale stupide, dupa mine. La parinte nu e important, acolo poate refuza? Nu e ok, pentru ca poate deveni o manipulare inconstienta a celuilalt parinte sau a copilului insusi.
Nu vrei? Ok, mergi atunci weekendul viitor daca nu doresti azi.
Si asta dupa ce se constata ca copilul ar avea o problema serioasa daca AZI anume s-ar duce la celalalt parinte.
Nu e important atat sa nu mearga, ci sa i se respecte opinia si sa se afle adevarata motivatie.
Din 20 de vizite, e mult sa sara peste 3. Parerea mea. E ca si cum poate sari peste a veni acasa, la 12 ani, macar de cateva ori. Nu se poate.
Variante sa respecti dorinta copilului si sa mentii si relatia cu ambii parinti sunt cu nemiluita. Trebuie doar sa vrea parintii. Primul care poate influienta lucrurile cel mai mult e cel cu care copilul petrece cel mai mult timp. Acolo trebuie cautat intai, ca asa zice statistica si logica.
Doamna proastasatului, asteptam ceva comentariu la un mesaj al meu anterior.

Copiii VOR sa isi viziteze parintii. Daca nu vor, e o problema. Trebuie aflata si rezolvata.
E atat de simplu, si legal si psihologic.