Pensie alimentara cand platitorul munceste fara forme legale

"Consecintele pe viitor", "copil sanatos" vai, vai, ce tragedie, zau asa! Da de ce stimate againstpas a ajuns tatal (si aici ma refer la scandaligii de profesie a caror asa-zisa dragoste incepe si mai ales se sfarseste cu programul de vizitare, nu la tatii normali) garantia echilibrului si fericirii viitoare a copilului? Cati copii pe lumea asta nu au crescut si cresc cu parinti adoptivi? Cati copii nu au crescut si cresc fara unul dintre parinti? Cator copii nu le-au murit tatii in tragedii? Cati copii "din flori" au crescut si cresc? Au infundat toti balamucul? Au ajuns toti niste ratati?
Prezentati drept nevoie si dovada a dragostei tatalui ce? Adica de ce nu s-ar simti copilul iubit si ce l-ar face sa se simta iubit? Prezenta executorului? a Dgaspc-ului? a Politie? reclamatiile? sau a nerusinatei pensii de intretinere?
Inteleg..., odata ce copilul ar pleca cu tatal (singura obsesie si intelegere a iubirii tatalui) acesta ar simti dragostea tatalui. Pai copilul nu vrea sa plece pentru ca de dragoste e nevoie INAINTE sa plece pentru a-si dori sa plece!, nu de promisiunea de dragoste.
"Vino cu mine ca o sa vezi ca te iubesc". Pai nimeni nu vrea! Vin cu tine pentru ca te iubesc si ma simt iubit, nu ptr promisiunea de a fi iubit. De ce as pleca de unde am certitudinea iubirii pentru eventualitatea unei iubiri? Ori cand tu, tatal, imi transmiti semnalele "iubirii" tale prin aceea ca mama are mai putin timp liber caci si-l petrece pe la autoritatile unde da cu subsemnatul la reclamatiile tale, sau munceste mai mult decat ar trebui, pentru ca un alt semnal al iubirii tale de tata e mizeria de pensie pe care tu o platesti, cand nu pot pleca in vacanta ca avem program de vizitare, tu ce reactie te astepti ca tata sa am eu, copilul? Sa-mi doresc sa plec cu tine sau sa scap de tine? Ce resimt eu ca primesc de la tine? Simplu: probleme, discomfort, supararea si nervii mamei! Si vrei sa te iau sambata de mana si cu zambetul pe fata sa plec cu tine?

proastasatului a scris:

tu ce reactie te astepti ca tata sa am eu, copilul? Sa-mi doresc sa plec cu tine sau sa scap de tine? Ce resimt eu ca primesc de la tine? Simplu: probleme, discomfort, supararea si nervii mamei! Si vrei sa te iau sambata de mana si cu zambetul pe fata sa plec cu tine?

Initial dati niste exemple cu totul irelevante, cand noi vorbim de cazurile in care tatii traiesc si mai si vor sa fie tati spre disperarea unora care au alte planuri.

Ulterior insumati ceea ce am spus si eu in atatea dati. Mama este persoana de care copilul este cel mai atasat, careia ii acorda cea mai mare incredere. Cum sa te astepti ca un copil sa-si doreasca sa stea cu tata cand mama vrea sa scape de tata? Cum sa te astepti ca un copil sa vrea sa plece cu tine cand mama ii spune celui mic ca din cauza lui tact-o nu pleci tu in vacanta? Cum sa te astepti sa-i faca placere copilului sa plece cu tata cand vede ca pe mama o apuca nervii, e suparata, resimte discomfort?
Pai nu ai cum doamna, si de aici si intrebarea fireasca: de ce mai dati vina pe tati cand admiteti negru pe alb ca transmiteti copilului propriile sentimente?

Şi totuşi, ce propuneţi, stimate domn?
Să-i explic copilului că mama nu vrea cu Gigel şi Dorel în Albena, că e mai frumos cu pensionarii la Eforie Sud, sau că şi mai bine e în faţa blocului, că mai rămân 2 copii din bloc acasă? ( Ştie toată lumea că Bulgaria şi Grecia au oferte incomparabile ca preţ şi servicii , accesibile şi oamenilor cu venituri modeste, faţă de Litoralul românesc ) Şi când stimabilul tătic o ameninţă sau o înjură pe mama la telefon, vă aşteptaţi ca femeia să râdă de plăcere ?
Din fericire, în lumea asta mai trăiesc şi oameni normali, nu numai mitomani, autişti sau...săraci cu duhul :)
Fiindcă a minţi şi a te autominţi nu este normal, să nu auzi ameninţarea, înjurătura sau să o ignori nu caracterizează un om normal, cu atât mai puţin reacţia inversă, adică râsul în loc de plâns. Şi nici "vizita în absenţa prezenţei stânjenitoare a mamei" !!! nu este dreptul şi obligaţia fundamentală a unui părinte!
Toţi psihiatrii şi psihologii pe care i-am consultat au recomandat ferirea copilului de conflicte familiale. Este adevărat, copilul fiind la mama, trăieşte în preajma ei, dar, din păcate, la domiciliul ei vin inspectorii să verifice reclamaţiile şi este interogat copilul, mama trebuie să meargă să dea declaraţii la autorităţi, la uşa ei vine Poliţia chemată de tata, pe mama o vede copilul cum pleacă iar la avocat şi la şedinţa de judecată, pe mama o vede plângând, pe mama o vede că-şi numără bănuţii şi nu-i cumpără maşinuţa preferată fiindcă a dat banii pe avocaţi, mama nu are timp să-i citească povestea fiindcă caută în maldărele de dosare dovezile care să o disculpe...
Şi în acest timp, stimabilul tată spune exact ca userul de mai sus: "Mama e de vină fiindcă la ea a stat copilul, nu la mine!"

Doamna Martonze,
ma intreb oare daca tata ar pleca tot timpul anului cu copilul ar mai avea vreo problema sa plece copilul in vacanta si o luna? Sau daca ar pleca copilul in vacanta si cu el o saptamana, oare nu ar semna bucuros orice i-ati cere?
Ce vb parintii la telefon este fix problema lor. Ce fac insa cand e copilul e de fata nu mai este problema lor. Nimeni nu zice ca e usor, tocmai de aceea se recomanda terapie dupa orice separare cand sunt implicati minori. Mergeti va rog la orice psiholog din lumea asta. Ce credeti ca o sa va zica? Sa ii aratati copilului ca vreti sa scapati de tata? Ca sunteti nervoasa si suparata cand apare? Sa-i spuneti ca din cauza lui tata i se intampla lui toate nenorocirile?
Oamenii aceia normali si neautisti ce credeti ca ar zice la auzul faptului ca un copil ajuns la varsta scolara a stat doar 20 minute singur cu tata in ani de zile?
Acum o zi parca se publicase un filmulet cu un copil de vreo 3,4 ani care invatat probabil de extremistii statului islamic taie gatul unui ursulet cu un cutit. Eu va spun in mod sincer ca nu am putut viziona filmul. Ei, facand o paralela exagerata, eu nu pot intelege nici mamele care isi incurajeaza pruncii prin propriul comportament sa-si dispretuiasca, sa-si respinga tatii. Cum sa nu-ti faci griji cand copilul spune ca nu vrea sa plece cu tata, ca ii e teama de el? Pentru ca ce vrea sa faca tata? Sa plece cu el la o inghetata asa cum scrie in amarata aia de sentinta, vorba doamnei PS, "o tragedie sau asa".
Da, da, stiu, tata o fi de vina ca nu aduce flori mamei la programul de vizita. Dvs aveti insa tot dreptul sa ii transferati copilului zi de zi toate sentimentele resimtite fata de tata si sa ziceti la final ca tata il traumatizeaza.

Deja povestim doscuţii, în afara temei.
Concluzia este că cei care nu vor să contribuie material la creşterea şi educarea minorului al cărui părinte sunt nu sunt pedepsiţi pentru reaua lor voinţă, fiindcă reauavoinţă nu se poate demonstra, şi, deşi nu-şi respectă minima obligaţie de părinte, beneficiază de drepturi cu nemiluita. Într-o lume în care se judecă cu sus-ul în jos, sunt absolut normale consideraţiile de mai sus.

P.S. O mică informaţie: semnătura pentru ieşirea peste graniţă mi-a refuzat-o când copilul era sugar , reclamaţie că minorul nu vorbeşte cu el la telefon a făcut deja când copilul nu împlinise 2 ani, deci nu vorbea, reclamaţie că nu i-am trimis poze a făcut după o săptămână după ce a stat cu copilul ore întregi şi l-a pozat, l-a filmat... Este aberant cum psihopaţii sunt încurajaţi şi de legi şi de cei care aplică legile:(