Pensie alimentara cand platitorul munceste fara forme legale

Doamna Martonze

Copilul dvs nu e prost educat, nu am nici cel mai mic dubiu ca sunteti o mama extraordinara care ii ofera copilului cea mai aleasa educatie.

Dar nu despre asta vorbim. Stiu ca in cazuri ca ale dvs, teoretic intelegeti despre ce vorbim, da practic nu vreti sa faceti nimic. A-ti vedea copilul cand vor muschii tai ca sa parafrazez nu inseamna a-ti vedea copilul doar de fata cu mama. Cel mai probabil a cerut un program de vizita ca sa zic pe sleau sa scape de prezenta dvs cat timp sta cu copilul. E dreptul lui sa stea cu copilul fara dvs. Cum adica 20 de minute sa stea un tata singur cu pruncul lui? Pai nu exista reclamatii care sa poata alina suferinta unui tata care a stat 20 de minute in total singur cu pruncul lui si nici legi sau hotarari care sa le aduca celor doi timpul inapoi.

Iar dvs puteti sa dati vina pe el si pe ce traumatisme psihice doriti, va puteti minti singura ca si pana acum, realitatea transpare din fiecare afirmatie a dvs: desi nu e nici criminal in serie, nici pedofil, nici dependent de droguri etc, dvs sunteti cea care inca crede ca e normal ca acel copil sa nu stea singur cu tatal lui.

Nu este proprietatea dvs copilul. La fel cum nu concepeti ca acel copil sa ramana fara educatie scolara, fara hrana, la fel nu ar trebui sa concepeti ca acel copil sa nu doreasca sa stea singur cu tatal lui. Faceti ceva in acest sens. Nu va mai lamentati, saditi increderea in inima copilului dvs, bucurati-va cand pleaca cu tata si mult dorita liniste nu va intarzia sa apara.

Ca sa sadesti incredere in inima copilului, trebuie tu insuti sa o ai! Admintand ca tu mama incerci pur si simplu sa transmiti un mesaj pozitiv, chiar daca nu crezi in el, copilul iti va simti disimularea, scarba, dispretul pe care in fapt le ai! Doar cu vorbe si fara fapte e o cale a succesului doar in instanta. Acolo multi tati bat campii si indiferent de ce probe exista judecatorii se pun pe scris la dictare, dupa solicitarile tatilor. Noroc ca nu sunt chiar toti judecatorii la fel.

Teoretic, aveţi dreptate, d-le againstPAS, practic, doamna PS are dreptate 100%.Cât despre scăpatul de mine, să fim serioşi! Toată "vizita" la copil s-a manifestat prin agasarea mea, prin încercarea de a înnoi relaţia, chiar şi cu ameninţări, bietul copil era ignorat complet. Tocmai de aceea nu am mai admis vizita la domiciliu, ci în locuri publice. Care timp să-l primească înapoi? L-am rugat să stea cu copilul, fiindcă nu mi-am întrerupt activitatea după naşterea copilului, m-a refuzat, a spus că nu e dădacă! L-am rugat să mă ajute la băiţa copilului, nu a avut timp, m-au ajutat vecinele; L-am rugat să-mi cumpere pamperşi, a motivat că nu are bani nici pentru benzină, i-am dat banii, abia atunci s-a deplasat Chiar credeţi că eu l-am rugat să mă agreseze fizic? Eu l-am rugat să plece din ţară? Eu l-am rugat să-şi vadă copilul din an în Paşte, apoi să vină cu fel de fel de hăndrălăi să ia copilul, că are dreptul?
Fiecărui drept îi corespunde o obligaţie: are drepturi ca părinte, are şi obligaţii.Nu are bani pentru pensie alimentară, nu are bani nici să ţină copilul în vacanţă cu el, e logic, nu? Sau pune copilul la cerşit? Are dreptul la program de vizită?Are şi obligaţia să respecte acel program! Copilul are dreptul să i se respecte părerea? Are! Copilul are dreptul să i se respecte rutina zilnică? Are! Chiar credeţi că un copil e un robot?
Şi un câine simte omul rău, şi pisica fuge de cei care urăsc pisicile? Copilul simte mai mult decât credeţi, chiar psihologul a ajuns la concluzia că nu trebuie forţat minorul să plece dacă refuză, ci să se obişnuiască treptat cu tata. Şi cum să se obişnuiască? Cu Poliţia, cu executorul, cu noi procese?
Hai să şi judecăm un pic!

Este fundamental gresit ca un copil sa fuga de tatal lui si sa nu doreasca sa petreaca timp cu el singur. Dvs vorbiti despre dvs si despre ce grozavii a mai facut tata. Eu v-am transmis sincer ce am crezut ca va poate ajuta sa vedeti lucrurile si diferit. Nu pentru dvs, ci pentru copil. Un copil sanatos si echilibrat nu poate fi acela care pana la o varsta scolara a stat 20 min singur cu tata. Asta ar trebui sa va ingrijoreze.
Imi pare rau, tocmai ca nu e robot, acel copil nu are de sa-si respinga tatal mecanic atata timp cat dvs ii saditi increderea in suflet asa cum va spuneam. Nu puteti? Nu vreti? Il dispretuiti si va este scarba de tatal copilului asa cum spune si doamna PS ca se intampla? Atunci asa se poate explica si de ce nu vrea copilul sa plece. Si din pacate pentru copil consecintele pe viitor nu sunt imbucuratoare. Mai bine sa aveti un copil care isi iubeste tatal (chiar daca va e dvs scarba de el) decat un copil care isi respinge tatal, care crede ca tatal nu il iubeste sau Doamne fereste i-ar vrea raul. Ce rau atat de mare poate sa ii vrea unui copil un tata care doreste sa stea singur cu el asa cum este normal?
Imi pare rau, dar la cata nemultumire reiese din cele scrise de dvs pentru tatal copilului dvs, eu nu ma mai mir de ce nu pleaca acel copil cu tata. Obisnuirea treptata cu tata presupune 2, 3 hai 4 intalniri, nu ani de zile doamna si in total 20 minute singur cu tata.

Un om care îşi ascunde veniturile, pentru a nu plăti pensia alimentară pentru propriul copil nu e tată, în adevăratul înţeles al cuvântului, cazul iniţiatoarei topicului.
Ce sugeraţi dvs., ca d-na tatianaardeleanu să-şi convingă copilul cât de mult îl iubeşte tata, care-l lasă fără încălţări noi sau fără jucăria preferată, fiindcă refuză datoria legală de a-i asigura minorului condiţiile pentru dezvoltarea fizică şi psihică ? Un copil nu se dezvoltă armonios doar fiindcă a stat singur o zi sau o săptămână cu tata, apoi tot anul a răbdat lipsuri, fiindcă acel tată nu şi-a îndeplinit obligaţiile. Despre asta este vorba!
Eu personal nu simt ură faţă de tatăl copilului meu, nici nu-l dispreţuiesc, nu mi-e scârbă de el personal, ci de ceea ce face împotriva copilului, atât. Îi doresc toată fericirea şi împlinirea din lume, îi doresc mulţi copii pe care să-i crească aşa cum îşi doreşte, îi doresc linişte sufletească, pentru a-şi schimba odată acest mod de a trăi, pasiunea pentru reclamaţii şi procese, obiceiul de a te lucra la spate, cu sprijinul autorităţilor. Copilul vorbeşte cu el, nu se ascunde de el, EL îi spune de fiecare dată că îl iubeşte, nu-i ascund jucăriile primite de la el, nu vorbesc urât despre el, de fapt nu vorbesc deloc despre el, dar dacă vreau, dacă nu, copilul află că iar trebuie să merg la avocat, că tata a deschis un nou proces, şi fiindcă asta continuă de ani buni, se cumulează cu întâmplările anterioare pe care chiar copilul le-a trăit. Nu vă supăraţi, dar nu pot mă pot autominţi şi nici minţi. Copilului i-am explicat că e jumătate din tatăl lui, jumătate din mine, că trebuie să vorbească cu tata, că trebuie să plece cu el, dacă nu vrea, până nu se schimbă legea în sensul ca minorii să fie luaţi la vizita legală în sac de forţă, eu nu am voie să-l bruschez, să-l scot cu forţa din casă ca să plece.