Daca in acelasi fel isi refuza tatal copilul care primeste 100 euro pensie sau 1000 euro pensie, ce ar fi sa nu mai faceti mereu discutia cand se vorbeste de refuzul copilului legat de pensia de mizerie sau de nemizerie platita de tata? Sau sa prezentati intr-o maniera dramatica cum vede copilul pe masa cat plateste tata pensie. Ca el oricum spuneti ca are "sentimente" de repulsie fata de tata perfect "normale" in mintea unor mamici chiar si cand copilul are cativa anisori asa ca eu zic sa nu mai amestecati lucrurile.
In rest, sa stiti ca nu noi oamenii ii putem pedepsi pe altii doamna draga, legea talionului nu se mai aplica in zilele noastre. Asa ca poate ar fi bine zic eu in zilele noastre sa respectam legile, hotararile etc.
Si inca ceva, stiti ca si competenta DGASPC izvoraste tot dintr-o lege omeneasca?
Uneori ma intreb ce sa fi fost neclar in ce am scris de trageti asemenea concluzii.
1ul: pensia nu are legatura cu refuzul copilului, dar are mare legatura cu pretinsa dragoste si grija parinteasca a celui incapabil sau nedoritor sa-i asigure propriului copil macar o masa. Copilul nu trebuie sa vada in mod dramatic (ca sa va citez) cat plateste tatal pensia, ci tatal ar trebui sa plateasca o pensie de care lui insusi sa nu-i fie rusine.
2; nu am vorbit despre legea talionului (cred ca cititi ce va inchipuiti si scrieti ce vreti). Am vorbit despre "play God", lucru pe care il face fiecare societate atunci cand isi pedepseste unii dintre cetateni. In America, in unele state, "play God" ajunge la aplicarea pedepsei capitale. Deci ne asumam chiar sa luam viata semenilor nostri.
3. faptul ca legea confera anumite drepturi DGASPC-ului nu echivaleaza si cu competenta si buna-credinta a institutiei in exercitarea acestora. Iar DGASPC-ul nu e panaceu un9versal si de-ar functiona in maxima buna-credinta si in maxima competenta. Repet: in ideaa in care DGASPC-ul ar putea rezolva orice problema cu referire la copii si lucrurile ar fi toate roz, am putea infiinta si un DGASPC de cupluri astfel incat sa nu mai existe niciun divort si cu totii sa traim fericiti impreuna pana la adanci batraneti.
4. faptul ca un copil are sentimente de repulsie fata de unul dintre parinti. Iarasi repet: nu am scris ca ar fi normal, am scris ca se poate intampla, ca asa e viata si ca uneori copilul are si motive. Nu putem iubi pentru ca ni se impune printr-o hotarare judecatoreasca. Sentimentele nu se impun. Ele sunt sau nu sunt. Probabil veti spune ca va va iubi copilul cu timpul. Perfect. Atunci poate dvs, sau din contra, poate fosta sotie va mai iubeste sau dvs o mai iubiti pe ea. Ce-ar fi sa obtina unul dintre dvs o hotarare jud care sa-l oblige pe celalalt sa traiasca in continuare cu dvs sau cu doamana sa traiasca in continuare cu partenerul? Poate cu timpul o veti iubi sau va va iubi (din nou).
Nu in ultimul rand ma intreb, ce bucurie ar putea avea un om plecand de mana cu o persoana care nu vrea sa plece de fapt cu el? Sau conteaza doar varsta persoanei care nu vrea sa plece? E ok daca are 13 ani, dar nu e ok daca are 8? Sau cum procedam? Scriem pe o hartie ca tu copilul X trebuie sa-ti petreci vacanta cu parintele Y chiar daca nu vrei pentru ca stiu eu (playing God???) ce e mai bine pentru tine si cu asta am rezolvat problema? Care o fi insa in multe cazuri problema. Caci eu am vazut copil pentru care unica problema era prezenta tatalui si spectacoulul pe care acesta il oferea la scoala si nu absenta lui!
Doamna draga, ati auzit de prezumtia lipsei discernamantului la minori? Este normal in cazul separararii parintilor si a lipsei de intelegere intre ei ca instanta sa-i stablieasca interesul. Si asta pentru ca un copil de 3, 4 sau chiar 10 ani nu e in masura sa decida daca are un tata sau nu.
Si stiti ce mai cred? Mai cred ca in majoritatea prezenta tatalui in viata copilului (cu exceptia unor cazuri de abuz) nu e o problema pentru copil, e o problema pentru mama care ar prefera absenta tatalui. Iar cand prezenta tatalui devine o problema afisata de mama in fata copilului, nu peste mult timp va deveni o problema si pentru copil.
againstPAS a scris:
In primul rand, nu cred ca in toate cazurile este vorba de alienare parentala. Am spus-o chiar intr-o postare anterioara, dupa parerea mea in cazul doamnei brokenagel nu exista nici macar un indiciu ca ar fi un parinte alienator, din contra, personal cred ca este o mama extraordinara.
Desi m au surprins cuvintele dumneavoastra prin care ma laudati tin sa va multumesc.. Venind din partea dvs, este chiar un compliment ...
Sper doar sa vada si tatal copilului meu asta si sa ma ajute , sa ne ajutam unul pe altul ca cel mic sa fie mandru de noi si sa ne considere EXTRAORDINARI ...
Orice mama normala la cap trebuie sa isi doreasca ce este mai bine pentru copilul lui si sa fie in stare sa sacrifice orgoliile si principiile ei pentru ca puiului ei sa ii fie bine ..
Mi am dorit acest copil din tot sufletul si am riscat totul nelasandu ma convinsa sa fac un avort .. Pentru copilul meu as fi in stare de crima ( cred ca nici nu as clipi daca cel mic ar mai fi pus in pericol asa cum s a intamplat cu urechile ..) si pentru ca nu mai suport sa fim batjocoriti , nu mai suport sa fiu batuta si nimeni sa nu poata face nimic iar "tatal" sa imi rada in nas sa se laude ca o sa ma lase pe strazi si ca vom .. da vom ( eu si copilul lui, sange din sangeele si carnea lui !!) manca din gunoaie ..
Ma intreb uneori daca in clipa in care am nascut fostul sot a murit sau daca cineva i a scos inima si i a sters constiinta pentru ca nu pot intelege cum este in stare sa spuna aceste vorbe iar apoi sa vrea ca cel mic sa il iubeasca ?!!!???
IMI DORESC CA INGERUL MEU MIC SA FIE MANDRU DE MINE SI SPER , INCA MAI SPER CA VA FI SI DE TATAL LUI ...
Bineinteles imi doresc ca puiul meu de om sa considere ca sunt o mama extraordinara pentru ca nu l am abandonat, pentru ca am facut tot ce am putut sa aiba atat mama cat si tata iar daca nu am reusit sa il conving pe tata sa se comporte ca o persoana cu discernamant,bun simt si responabilitate nu este vina mea .. Daca dvs dupa ce v am relatat pataniile mele cu fostul sot considerati ca as putea face ceva in plus ca sa il fac sa inteleaga ca nu este ok comportamentul lui, ca nu va obtine nimic altceva decat complexarea, traumatizarea si opacizarea unui suflet de copil va rog ajutati ma sa gasesc o solutie pentru a purta un dialog macar civilizat cu omul pe care l am idolatrizat 12 ani ...
Dupa nasterea copilului acest om care ma iubea mai mult decat orice pe lumea asta nu a mai fost acelasi , nu isi dorea o familie iar acum desi el a fost cel care a ales sa ne parareasca face tot ce poate sa distruga un suflet nevinovat de copil si pe mine care Dumnezeu stie cu ce i am gresit pentru ca eu nu am habar ..
Acum stau mai mereu si citesc despre alienarea asta parentala, habar nu am daca am sau nu de ce sa imi fie teama, daca am alienat sau nu copilul , eu stiu doar ca nu vreau decat liniste, ca nu imi trebuie nimic de la tata decat sa se comporte civilizat si sa putem sa ne ocupam de cresterea copilului nostru nimic altceva , eu stiu doar ca adevarul meu nu a contat la politie, nimeni si nimic nu il poate opri pe tata sa intre peste noi si sa ne omoare asa cum ameninta si se pare ca nimeni si nimic nu il va putea opri sa imi execute toate veniturile si sa ma arunce pe strazi pe mine si pe copilul nostru !
Intotdeauna de cand am ramas singura cu cel mic am incercat sa il fac sa isi respecte tatal chiar si acum cand saracutul crede ca ma poate apara , ii cer sa nu vorbeasca urat cu tatal lui si sa nu ridice niciodata mana la el indiferent ce ar face tatal lui ( au fost dati cand cel mic a sarit sa ma apere pentru ca ma tragea de par si ma lovea ...)
Ma intreb sincer cand cel mic va avea 18 ani si isi va aminti toate mizeriile astea pe cine va judeca, pe mine care muncesc zi si noapte ca sa nu simta lipsa niciunui lucru, care ma ocup sa fie un om educat si care ma uit cu jind la lucruri in vitrine fara sa visez macar la ceva doar pentru ca cel mic sa aiba totul sau pe tatal lui pe care nu il stie decat urland, lovind, amenintand, injurad, prefacandu se, mintind si manipuland ??/
Eu mereu am discutat cu cel mic ca si cand ar fi fost un om mare si i am explicat ca asta este viata si ca nu intotdeauna viata este asa cum vrem noi dar ca depinde doar de noi sa ne-o facem frumoasa si atunci e bine sa stim cand sa reactionam si cand sa ne abtinem pentru a evita conflictele ...
Copilul meu este speriat, panicat si o data la 2 vineri este stresat pentru ca vine tatal lui care sta 10 minute sa faca scandal sa ne facem de rusine in tot blocul ...
Minunatul tata a venit in prima zi de scoala cu mainile in buzunar ( macar o floare cred ca meritam eu si dna invatatoare -noroc ca stiam la ce sa ma astept ..) si a facut scandal ca a intarziat si apoi s a pus pe facut poze ca deh avea de ce sa fie mandru .. Copilul se ascundea si nu vroia sa stea sa ii faca poze pentru ca atunci cand il lua la el numai asta faceau impreuna poze si era certat cand nu statea sau nu spunea ce vroia sa spuna tatal sau concubina lui .. Dupa ce s a terminat careul in curtea scolii , am crezut ca va ramane sa vada si el cine ii este invatatoare fiului lui, ca va vrea sa stie unde are clasa copilul lui dar el plecase de mult .. In septembrie incepem clasa 1 si el nu a dat nici un semn de viata pe la scoala .. Oare ce de ? Il tin eu sa mearga la directoare sa incerce sa vada ce face copilul lui , cum evolueaza, daca sunt probleme ??
Oare de ce la executori a avut timp sa mearga ?!
Oare de ce il intereseaza de copil doar la programul de vizitare /?!
Vom merge la sedintele de consiliere si habar nu am ce va fi acolo .. I am spus ca vom merge sa discutam cu un nene care vrea sa stie de ce nu mai vrea sa mearga la tatal lui .. Mi a spus ca nu vrea ca il tine in camera si nu il lasa sa iasa decat la baie si tot ce pe mine ma doare si numai sa reproduc si va intreb pe voi toti cei cu pareri contra si pro custodie comuna , alienare sau cum se mai numeste ...
Daca, copiii nostrii se vor imbolnavi de boli care se declanseaza pe sistem nervos gen diabet sau boli de inima si/sau mai stiu eu ce boli, atunci care judecator va putea raspunde pentru acest hotararea data??? ,
Cu ce bani din toata lumea asta cu toate penalizarile si amezile,executarile din lumea asta va mai putea cineva sa va cumpere si sa va faca copilul sanatos ?:???
Se gandeste cineva la lucrurile astea ???
Ii pasa tatalui, mamei care se lupta pentru copil doar din orgoliu cand ar putea sa stea si sa se bucure de copil fara scandal, sa vina cand vrea sa il vada si cel mic va asigur ca daca simte ca este in siguranta, ii face placere sa se vada cu tatal/mama va cere singur sa il insoteasca si in alte locuri .. Dar nu .. Noi trebuie sa ajungem sa tragem unii de altii ca niste caini turbati , nu castigam nimic iar copii nostrii se imbolnavesc peste ani sau imediat iar noua nu ne pasa !!!
avocatnet.ro explicăm legislația
againstPAS, utilizator
brokenangel, utilizator
CLAUDIU LASCOSCHI 
elisza