Martonze, Proastasatului, etc. Am divortat acum 8 ani, dupa o casnicie de 12 ani in care am fost sot si tata si nimic altceva. Nu am divortat cu vreo sila de femei sau de mame. Dimpotriva. Sila mi-a venit din ce mi s-a intamplat din partea multor (zeci) femei-mame, dupa divort. Inclusiv din partea fostei sotii-femeie-mama.
Nu am mai mentionat dar mentoinez acum: am divorta cu 640 Euro, pensie. Am platit pana ce am constata ca fiicele mele u sanatatea in pericol.
Dar cum ati trait dnule shomo, dedicat trup si suflet casniciei, atatia ani (12 de casnicie, din care or fi fost vreo 10 de parinte) alaturi de o femeie care era o mama atat de inconstienta? Cum de cu o asemenea femeie ati facut si al 2lea copil? Sau toate defectele fostei dvs sotii au aparut odata cu aparitia NCC?
In plus, dnule shomo eu nu detin adevarul absolut, ci doar adevarul meu. Doar pe formul acesta sunt cateva zeci de femei care detin adevarul lor. Problema apare cand persoane, precum againstpas de exemplu, desi n-as vrea sa-l mentionez ca exemplu singular, caci sigur sunt multi ca dansul, cred ca acel adevar personal poate fi bagat intr-un singur cofrag cu denumirea "alienare parentala" si ca lipsa de orice din viata personala se poate eticheta drept "lupt pentru copilul meu". Precum spuneati exista oameni si oameni, unii foarte frumosi, altii foarte urati (ma refer la suflet si caracter). Nu toti golanii devin parinti in baza testului ADN (adesea singura dovada a paternitatii).
In primul rand, nu cred ca in toate cazurile este vorba de alienare parentala. Am spus-o chiar intr-o postare anterioara, dupa parerea mea in cazul doamnei brokenagel nu exista nici macar un indiciu ca ar fi un parinte alienator, din contra, personal cred ca este o mama extraordinara.
In al doilea rand, nu prea ai cum sa-ti dai seama de un caz de parinte alienator pana se ajunge la separare, divort si bineinteles lupta pentru custodie. Atunci doar un parinte poate manifesta astfel de comportamente de abuz asupra minorului, ca doar nu devine parinte alienator in luna de miere. Dar ce ma mira insa este cum de mamele nu-si dau seama ca se casatoresc cu un ratat. Sau cu un betiv. Sau cu un iresponsabil. Sau cu un sarantoc. Sau cum va mai place unora sa va numiti fostii soti. Sau era geniu, doctor honoris causa si in pe prima pagina forbes cand l-ati luat de sot?
In al treilea rand, ca vad ca se tot aduce in discutie pensia alimentara. Hai sa o luam putin logic. Daca mai nou parintele rezident adica mama in majoritatea cazurilor considera ca tata nu mai e demn sa fie tata, ba chiar e toxic pentru copil, cu ce schimba asta faptul ca plateste o pensie de 100 sau 1000 euro? Pentru ca daca tata nu e bun pentru copil ca asa a decis mama, nu e bun si basta. Sau daca are multi bani tot nu e bun, dar macar e util?
Regula de capatai a unui parinte alienator e urmatoarea: intotdeauna isi gasesc justificarea comportamentului alienator in ceea ce face nerezidentul. Sa exemplificam: daca plateste o pensie prea mica, it's bad, daca plateste pensie mai mare, iar it's bad ca incearca sa compenseze prin bani. Daca trecem cumva de problema pensiei atunci devine iresponsabil. Daca cumva trece si de asta, devine violent. Daca trece si de asta, atunci cu siguranta e betiv. Ei si daca am terminat cu el, atunci sigur si familia lui e groaznica. Dupa care trecem la noua sotie care si ea vrea sa chinuie si sa infometeze copilul and so on. Sau toate la un loc.
Si nu in ultimul rand, eu zic ca playing God it's a bad idea.
Pai, nu prea bine. Dar am strans din dinti, atat cat am putut...ca sa raman in constiinta fiicelor mele. Si am si ramas, chair inca 2 ani dupa separarare. Am deschis un proces de reincredintare in care una dn fiice vroia cu mine, cealalta cu mama. Aveau pe autnnci 12 si 10. De ce am deschis reincredintarea? Ptr ca DASPCul mi-a spus ca e singura shansa si ca nimeni nu poate obliga o mama sa fie mama. Dar Instanta a refuzat raportul DGASPC si a respins reincrredintarea. Atunci, eu ca tata, am pierdut increderea fiicelor mele. Si ulterior, pe baza acestei pierderi, am tot pierdut.
Dnul againstpas scrie: "Dar ce ma mira insa este cum de mamele nu-si dau seama ca se casatoresc cu un ratat. Sau cu un betiv. Sau cu un iresponsabil. Sau cu un sarantoc. Sau cum va mai place unora sa va numiti fostii soti. Sau era geniu, doctor honoris causa si in pe prima pagina forbes cand l-ati luat de sot?" Raspunsul dnule againstpas este unul, din pacate, simplu si banal, anume: Daca toti ne-am citi partenerul inainte de a ne casatori pe lumea asta ar exista doar casatorii fericite si niciun divort! Ce ziceti? Cand ne casatorim fiecare femeie crede ca a gasit barbatul vietii ei si fiecare barbat crede ca a gasit femeia visurilor lui. E atat de simplu. Si in eventualitatea in care totusi cei doi intrezaresc vreun defect al celuilalt, isi spun: lasa ca o sa se schimbe, o sa treaca, nu-i important etc. Asa ca intrebarea ce a vazut mama sau mai bine zis n-a vazut, sau ce a vazut tatal, sau mai bine zis n-a vazut, sunt intrebari fara rost. S-au casatorit, nu sperand, ci crezand din tot sufletul ca va fi bine....si n-a fost. Si-au jurat credinta, mai mult ca sigur in majoritatea cazurilor, ambi au fost de buna-credinta. Dar n-a mers Trist, dureros poate, dar cum spuneam, asa e viata. Oamenii au sentimente. Si copiii au sentimente. Intr-o zi un copil iti poate intoarce spatele sau poate refuza sa se apropie de tine ca parinte. Trist, dureros, dar asa e viata, caci si copilul are dreptul lui la sentimente.Nu-i poti spune: n-ai implinit nici 10 ani macar, ce stii tu ce e ai dragoste, incredere, confort sufletesc. Habar n-ai. Hai la DGASPC ca la izvorul tamaduirii sa-ti spuna ei.
Cat priveste valoarea pensiei: Ea nu e adresata mamei, ci copilului. Mama poate considera ca tatal e toxic, poate chiar sa aiba dreptate, pensia tot dreptul copilului ramane. Pana si parintii decazuti din drepturi, adica considerati toxici de lege, nu de mama, pastreaza obligatia de intretinere.
Cat priveste "playing God it's a bad idea" ar putea fi adevarat DACA prin adoptarea unor legi, (inca din vremea codului lui Hammurabi), nu ne-am fi asumat deja ca noi oamenii ii putem pedepsi, condamna, sanctiona pe cei din jurul nostru, exact precum God Himself, cu pedepsele si sanctiunile noastre omenesti, ce-i drept, inventate tot de noi chiar in acest scop. Din asta reiese ca trebuie sa ne supunem judecatii apropiatilor nostri, cat si a copiilor nostri, included.
avocatnet.ro explicăm legislația
ContSters257745, utilizator
CLAUDIU LASCOSCHI 
elisza