Refuzul minorului (Art 913 CPC) si..tot cortegiul 910-914 cu 906

againstPAs, Dvs. aţi adoptat lozinca celor 3 muşchetari:" Unul pentru toţi, toţi pentru unul". Vorbiţi la plural, pornind de la premiza că ambii părinţi păcătuiesc în educarea minorului legată de relaţia cu părintele cu care nu locuieşte, dar mai mult părintele rezident, care, nu-i aşa, îi sabotează relaţia tatălui iubitor cu propriul copil.
Ei, nu-i aşa, chiar dacă distinşii membri ai unei asociaţii foarte vocale, determină "decizia istorică" , primii din Europa, decizie care defineşte "alienarea parentală" influenţarea chiar şi prin gânduri a bietului copil de către rezident ! Această descoperire epocală este chiar unica în lume, fiindcă asociază influenţarea prin gânduri cu domiciliul unui copil, fiindcă - nu-i aşa? - numai părintele la care locuieşte unul sau mai mulţi copii poate avea gânduri care influenţează în mod hotărâtor comportamentul unui copil,iar cel care doreşte relaţii cu copilul său este împiedicat să aibă gânduri astfel încât copilul să-şi dorească petrecerea timpului cu el!
Hai să fim serioşi! Cuplurile se despart pentru că nu se înţeleg. Înainte de despărţire, sunt conflicte în familie la care copiii sunt martori.Chiar recent se popularizau date statistice cu copii care sunt abuzaţi de părinţi.Un copil abuzat de unul din părinţi va ţine minte toată viaţa trăirile negative legate de respectivul. Este normal să refuze plecarea cu el.
Un copil nu are trăiri negative fiindcă umblă îmbrăcat, el vede că asta e normalul. Tratamentul medical, chiar dacă e neplăcut, copilul îl ia, fiindcă şi vecinul din salon îl ia şi asta e normalitate, un om bolnav să se trateze. La fel, este normalitate ca un copil să locuiască în casa părinţilor săi, evident, până încep "fluturaşii" din cap să dea din aripi , că ei au crescut mari şi fac ce vor.
Dar nu e normalitate ca un copil să fie forţat să plece din casa lui ore, zile, săptămâni, ca să petreacă obligatoriu timp cu o persoană faţă de care are ostilitate, datorită trăirilor negative timpurii. Nu este normal să traumatizăm un copil azi, pentru un ipotetic beneficiu viitor.
Nu este normalitate ca un părinte, - cazul userului brokenangel - să traumatizeze copilul, pentru ca acesta să refuze plecarea cu el şi astfel, după consiliere, mama să fie penalizată cu 100 - 1000 lei /zi întârziere în favoarea părintelui care a determinat refuzul copilului!.
Mai mult, învăţăturile asociaţiei determină bieţii părinţi care nu-şi pot îmbrăţişa copiii (după ce i-au maltratat, când au avut ocazia!) să pedepsească rezidentul , pentru acelaşi refuz al copilului, de 2 ori: odată pe art. 913 şi 906 C.p.c şi odată pe art. 20 din Legea 272/2004.!
Aştept propunerea legislativă a asociaţiei ca pentru acelaşi delict, să mai adauge un articol de lege!
Nu de altceva, dar copiii trăiesc doar cu dragostea părintească neîmpărtăşită, cu consilieri psihologice şi cu executări silite ale părinţilor care ani de zile îşi cresc singuri copiii, de către iubitorii furnizori de dragoste părintească nepreţuită, fiindcă majoritatea sunt săraci lipiţi, dar cu suflet mare!

Va inselati amarnic dnule againstpas. Toti parintii ne dorim copii sanatosi, frumosi si cuminti. Mai nicunul nu e asa! Ne dorim ca fiul/fiica noastra sa fie premiant sau olimpic. Ei bine adesea nu-i asa. Ne dorim sa nu fumeze. Ei bine adesea o face. Ne dorim sa faca facultate. Ei bine uneori nu face. Copilul nu e oglinda dorintelor noastre. In plus, adesea, refuzul lui e justificat. Nu orice parinte, doar pentru ca e conform probei ADN parinte, e si o prezenta benefica in viata copilului. Ar fi bine sa fie o prezenta benefica. Ei bine, uneori nu-i asa. Si asta trebuie acceptat, ca parte din viata. Nu orice haimana trebuie musai bagata pe gatul copilului doar pentru ca are acelasi ADN cu copilul. Exista relatii toxice, exista persoane toxice, exista regimuri politice toxice, exista alimente toxice, exista parinti toxici. Nu e bine, nu e de dorit si totusi toate astea exista si nu le putem nega. Asa e viata.

Una e ca asa e viata, alta e ca asa vrea parintele rezident. Ca daca asa vrea parintele si isi determina copilul sa-si refuze parintele nerezident (nu vorbesc de cazuri telepatice, vorbesc de cazurile evidente) atunci parintele rezident este cel cu un comportament extrem de toxic pentru copil precum bine spuneati. Si asa e viata, da viata ne-o mai facem si schimbam noi. Iar pentru un parinte care isi iubeste copilul, resemnarea si asa e viata nu au niciun sens, credeti-ma.

Eu nu doresc sa determin resemnarea nimanui. Fiecare are libertatea de a insista intr-o cauza chiar si pana la absurd. Ceea ce am observat eu este ca nsistenta e direct proportionala cu consistenta/inconsistenta vietii celui care persista in demers. Si anume: cand viata respectivului consta in nimic, spre propriul confort, persoana incearca sa inlocuiasca nimicul cu insistenta intr-o cauza nobila. Procedand astfel, respectivul isi poate spune: nu e despre faptul ca n-am facut nimic pe lumea asta, e despre faptul ca am ales sa ma lupt pentru copilul meu. Doar ca indiferent cum vrei sa denumesti nimicul vietii proprii si orice motivatie se incearca a se gasi, un esec e un esec, o viata irosite ramane o viata irosite. Eventual se poate castiga simpatia trecatoare a celor din jur. In timp insa, cu trecerea anilor, tot ajungi la bilantul vietii: Ce ai realizat pe lumea asta? Nimic!
Nu in ultimul rand, anii trec, copilul incepe sa aiba viata lui, repere lui, mandriile lui, sentimentele lui. Parintii lui devin primele persoane de referinta. Incepe sa judece faptele parintilor. Si, de exemplu, constata: mama ma creste, munceste pentru mine, imi ofera vacante, jucarii, haine, ma cearta, ma pune sa-mi fac lectiile, sa ma spal pe dinti etc. Ce stiu despre tata? Ah, da. Face scandal la scoala. Colegii si invatatoarea mea se uita stramb la mine. Am gasit pe masa mandatul postal prin care tata i-a trimis mamei pentru mine 200 de lei. Scrie acolo: pensie alimentara luna ianuarie. Pai numai jeansii mei costa 400 de lei. Cati ani trebuie sa aiba copilul ca sa inteleaga ca 400 e mai mare decat 200? Cati ani trebuie sa aiba copilul ca sa inteleaga ca mama merge la politie ca face tata plangeri? Realitatea fiecaruia dintre noi, chiar si propriile noastre amintiri din copilarie, ne demonstreaza ca ne-am prins, am inteles lucruri pe care parintii nostri incercau sa le ascunda de noi. Eram ochi si urechi si nu scapam o vorba. Invatatura se bazeaza pe curiozitate!
Asa ca, asa-zisa lupta pentru copil are 2 consecinte sigure: una esecul propriei vieti, cea de a doua indepartarea definitiva a propriului copil, care percepe repede, foarte repede, activitatea parintelui nerezident exclusiv determinata de scopul de a-i face rau mamei, in vreme ce pentru el, copilul, plateste o pensie de mizerie.

Buna ziua,

Habar nu am ce sa mai cred, sa simt si la ce sa ma astept in aceste zile si traind in aceasta tara ..

Am divortat dupa 12 ani pentru ca tatal nu isi dorea sa schimbe pampersi, ii era scarba de copil si isi dorea sa ne distram nu sa stam acasa pentru ca dansul nu suporta stresul pe care il produceau plansetele copilului lui / al nostru .. Dansul avea chef de cluburi, de tenis plmbari iar eu am crescut acest copil singura ... singurica .. M am trezit apoi ca dansul s a hotarat ca vrea sa divortam, a venit cu scandal, batai, furturi din casa si cate si mai cate mizerii toate sub privirile copilului de 3 anisori .. Am divortat si au urmat apoi alte scandaluri, batai, traume ...

Copilul a mers la tata pentru ca il minteam ca va fi frumos, ca nu il va mai lovi, nu il va mai certa .. Ca se vor juca, ca are surprize acolo si cate si mai cate ,... Copilul il vedea cand ma batea fara ca eu sa scot o vorba ba mai mult tine minte ca ii spuneam ca nu ma doare si ca ne jucam cand de fapt eram fara aer sub ploaia de pumni a minunatului tata ...

Copilul s a marit si niciodata timp de 3 ani nu a ramas mai mult de 7 zile in prezenta tatalui si cand a fost in acest timp a stat obligat, plangand si suferind din cauza tratamentelor, neglijentei, nepasarii tatalui lui care il lua la dansul de gura lumii si ca sa ma poata santaja pe mine sa ii las si casa ... In perioada in care cel mic avea 4 ani si pana cand a implinit 6 ani a mers cu intermitente la tata deoarece de fiecare data cand revenea dupa "vacanta de vara" in care statea cele 3/5- 7 zile maxim nu mai vroia sa aiba nici un contact cu tatal desi tatal spune ca totul a fost perfect si s au inteles de minune ..

Cel mic spune ca de fapt a fost batut, certat, tinut intr o singura camera cu prele la tv sau pe tableta, lasat in grija unui alt copil si infometat sau imbuibat cu mizerii de mai nou ii e teama sa mai manance unele lucruri de frica sa nu pateasca ca la tata si sa faca enterocolita( varsaturi , diaree ...) copilul stie sa discearna intre ce se intampla acasa si ce se intampla la tata si sa faca diferenta indiferent cat l as pacali sau cat as incerca sa ii promit ca "de data asta va fi altfel"

In 2014 m am trezit cu minunatul tata care dupa ce a luat la una din vizitele de 2 zile la el de vineri pana duminica la 18 a batut copilul cu palmele in cap iar concubina lui a ras de el spunandu i ca nu ma poate suna sa imi spuna ca nu ii da telefonul si tatal lui nu il va crede ca a ras de el si ca il ridiculiza .. Tatal dupa acest episod a asteptat sa treaca un an sa uite copilul ca a fost batut de el timp in care venea cand vroia sa il vada si nu insista sa il ia la el ca mai apoi sa vina cu un domn executor care a consemnat ca la carte ce era de consemnat - copilul era pregatit de plecare si eu nu m am opus iar el a consemnat acest lucru mai putin ce reclama minorul " imi e frica sa stau cu tati ca ma bate si ma cearta mereu , nu ma lasa sa ies din camera " .. A venit cu acest executor de 3 ori dupa care m am trezit cu poprire pentru cheltuieli de executare .

Copilul a plecat la insistentele executorului de 2 ori cu tatal cu promisiunea ca va putea sa ma sune si sa vb cu mine si ca daca va vrea sa fie adus acasa tatal il va aduce ceea ce nu s a intamplat iar copilul s a imbolnavit din cauza alimentatiei mizere ...

Va spun sincer m am saturat de bataia assta de joc continuua si ma gandesc ca nu va renunta decat cand cel mic nu va mai fi bun de nimic , nu inteleg ce vrea tatal , de ce se poarta asa si mai ales daca il ia a el pe copil de ce nu incearca sa se poarte ca un tata sa sa isi construiasca o relatie cu cel mic ca sa dea vina pe mine ?!!!

Cel mic refuza sa mai mearga la tata iar executorul imi executa la solicitarea tatalui veniturile, chiar de ziua celui mic eu nu aveam nici un leu , nici macar de paine ... Desi aveam bani in conturi toate erau blocate pentru poprirea executorului .. chiar si contul copilului !!!

Am platit aceste cheltuieli pentru ca era ziua celui mic - implinea 7 ani si nu cred ca va uita prea usor ca noi nu aveam bani de paine si ca a trebuit sa anulez petrecerea lui din cauza ca "mami nu mai are bani a trebuit sa ii plateasca lui George ( executorul) bani pentru ca nu ai mai vrut sa mergi la tati .. asta i am spus si nu cred ca am gresit cu ceva - copilul trebuie sa stie ce se intampla, nu este handicapat si chiar daca nu ii spun sta cu urechile ciulite, citeste privirea, simte ...

Dupa ce am platit executarea, au inceput bineinteles alte amenintari din partea minunatului tata care urla si face scandal spunand ca : " am sa te las pe strazi, am sa iti iau tot ce ai si o sa ajungeti sa mancati din gunoi !!" totul este auzit si de copil care nici nu vrea sa mai auda de tata care cand vine la program vine fara o bomboana macar sau daca ii cumpara ceva strange bonurile sa aiba dovezi ( ii trebuie dovezi ca a cumparat 2 banane si 3 mere ?!) eu cate chitante si bonuri credeti ca am de la alimentatie, sah, karate, inot, meditatii, scoala, haine ... ?! au oare vreo importanta ?!

A inceput copilul scoala si a venit cu o linie de 15 cm dupa 3 luni de la inceperea scolii .. mi se pare batjocoritor si umilitor -- mai bine nu aducea nimic ...

Acum copilul urmeaza sa inceapa acest program de consiliere la DGASPC - tatal nu a dat nici un semn de viata la DGASPC desi a fost anuntat ..

Habar nu am ce sa ii spun copilului pentru ca nu vrea sa auda de mersul la tata si sa ramana in compania lui ca sa nu mai spun ca ii este teama mereu ca ma va lovi sau ca intra peste noi in casa asa cuma amenintat si a facut la usa scandal cu pumnii si picioarele ...

Tatal spune ca eu invat copilul, ca din cauza mea nu vrea la el desi eu intotdeauna m am oferit sa il ajut sa aiba o relatie buna cu cel mic invitandu-l la sedinte, la activitatile copilului si niciodata nu am tinut cont de program si a putut veni daca a vrut( nu a venit niciodata din proprie initiativa inafara programului ) la orice ora din zi si din noapte ...

Am sa incerc o schimbare de program de vizitare prin care sa nu mai fie cel mic nevoit sa mearga la tata pentru a ramane peste noapte sau in locuinta acestuia ..

Va rog spuneti mi care ar fi variantele pe care as putea sa le folosesc in a stabili un program de vizita in care tatal sa poata veni oricand doreste la cel mic si sa faca parte din viata copilului insa fara a mai lua copilul la locuinta lui sau in vacante in afara orasului ( fara sa ramana in prezenta tatalui in locatii gen hotel...)

Cand copilul va mai creste nu vom mai putea da vina unul pe altul ca a vrut la mine sau la el ca a fost invatat, copilul va sti ce este bine si ce este rau si va alege sa mearga sau nu la tata de buna voie nu obligat, santajat, mintit , abuzat ..

NU SUNT TOTI TATII LA FEL CUM NU SUNT NICI MAMELE LA FEL, NU VREAU SA IL SCOT PE TATA DIN VIATA COPILULUI MEU DESI A FACUT TOATE MIZERIILE PE CARE LE A FACUT ( NU VOI INTELEGE NICIODATA DE CE LE A FACUT SI LE FACE!) Vreau doar sa imi cresc copilul in liniste fara sa fie maturizat atat de repede, fara sa sufere, fara sa fie mereu mintit si torturat - Vreau sa isi creasca copilaria si sa poata creste sanatos !