Decadere din drepturi

Vai, imi pare rau tare ca v-am suparat si ca v-am stors niste lacrimi ironice. Eu incercam sa transmit celorlalti useri (se intelege ca dvs aveti zero tolerenta pentru tatii cu bani putini) ca poate problemele adultilor ar trebui sa ramana problemele adultilor (cat are tata pensia, cat e factura etc). Sau din contra, sa-i zica de fiecare data ca tot ce se intampla negativ in viata copilului e din vina lui tas-o. Acum fiecare cum crede.

Da, poate m-am exprimat gresit, dar cu siguranta nu-i voi spune niciodata copilului ce mirific si mirobolant este un om care nu da 2 bani pe el si pe soarta lui.

Sper sa nu ajungem la programe de vizita cu luarea la domiciliu ca atunci e posibil sa-mi aduc si eu aminte de pensia alimentara pe care nu a platit-o niciodata si poate o sa si dovedesc reaua credinta a biologicului, ca vad ca acum se da cu executare.

doamna Maria,
mi se pare gresita abordarea: indiferent de programul tatalui, este cazul sa-i spuneti ca trebuie sa plteasca pensia pentru copil. Ca in opinia mea nu ar trebui sa-i spuneti acest lucru de fata cu copilul, e alta poveste. Una e sa-l laudati pe tata in mod neintemeiat, alta e sa dati vina pe el pentru ca nu aveti de ex bani de tabara. Dar, asa cum spuneam, fiecare cum il lasa sufletul.

Domnule, copilul meu are 2 ani, nu e cazul de tabere inca si, Slava Domnului, imi permit sa o trimit oriunde fara sa depind de nimeni. Legat de afirmatia dvs. ”fiecare cum il lasa sufletul” de ce nu va ganditi si cum il lasa sufletul sa nu se implice cu absolut nimic si sa nu intrebe nimic, ba mai mult, nici macar de curiozitate nu vrea sa o vada mai des de o data pe an? Aici nu mai merge ”cum te lasa sufletul”? Sau daca nu ai suflet e de inteles?

Cand i-am spus despre pensia alimentara stiti ce mi-a raspuns? Ca o sa-l platesc eu pe el cat de curand. Asta cum mai vine?

Dezaprob comportamentul unui tata care isi vede copilul o data pe an. dezaprob comportamentul unui tata care nu plateste pensia. Ceea ce nu inseamna ca nu pot in acelasi timp sa nu dezaprob si ca mamele sa faca din copii confidenti ai problemelor pe care le au ei ca adulti, iar chestiunile ce tin de facturi si pensie, cred ca ar trebui sa si le rezolve intre adulti, fara a transfera copilului astfel de probleme.