Buna ziua,
Am fost instiintata ca tatal copilului meu a facut dosar de executare silita privind dreptul de vizitare a minorului. Mentionez urmatoarele:
- prin hotararea judecatoreasca eu sunt obligata sa permit accesul tatalui pentru efectuarea programului de vizita conform programului specificat in hotarare;
-de aproximativ doua luni de zile fetita refuza sa se intalneasca cu tatal ei, deoarece, acesta fiind din alta localitate, a dus-o la domiciliul sau (lucru prevazut in hotarare), chiar si atunci cand fetita l-a rugat sa nu faca acest lucru;
- eu nu am ingradit accesul lui la copil, in sensul acesta am inregistrari filmate, cum ca i-am deschis usa, am convins fetita sa mearga pana la usa la el, dar cand a venit vorba sa plece cu el, fetita a inceput sa plaga si a refuzat. Am de asemenea o filmare in care fetita vorbeste cu el la telefon si ii spune ca nu doreste sa se intalneasca cu el, motivul fiind ca o va duce iar acasa la el.
- de asemenea, am martori care pot confirma faptul ca nu i-am ingradit in niciun fel accesul si ca fetita este cea care refuza.
In aceste conditii,
1. In ce masura este legala executarea?
2. Pot sa contest executarea, eventual sa cer anularea acesteia? Daca da, unde se depune contestatia?
3. In ce masura pot fi eu obligata sa suport cheltuielile implicate de o asemenea executare, avand in vedere faptul ca am martori si inregistrari care dovedesc faptul ca nu am incalcat ordinul judecatoresc in niciun fel?
Va multumesc.
@When- cine hotaraste daca un motiv este intemeiat sau nu?insemna ca daca e mic,copilul trebuie pus la colt?eu va intreb de cate ori v-ati intrebat copilul ce doreste sa manance si ati respectat dorinta lui? daca imi raspundeti ca niciodata, nu mai intervin ca nu are rost.
O sa va raspund intai dumneavoastra Simonaoprica. Mereu avem mai multe optiuni de mancare pentru baiatul nostru. Isi allege dintre ele. Sau se intampla sa ne zica ca vrea mazare si cand vedemazarea la masa de pranz sa vrea altceva. Nu l-am silit niciodata sa manance daca nu a vrut, nu l-am silit niciodata sa manance ce nu a vrut. I-am explicat, I-am dat timp. Nu am stat insa la discutii la doctor cand analizele aratau clar ca e nevoie de antibiotic. I-am pus branula atunci ca si de altfel in momentele in care se deshidratase de la enterocolita. Nu am tinut cont ca nu vrea branula, ca nu vrea in spital.
Si asa as face daca ar fi vorba de sufletul lui. Daca as fi divortat de sotia mea, niciodata nu l-as fi lasat sa o respinga, sa o vorbeasca de rau, sa o trateze cu orice altceva mai putin decat dragoste si respect.
Martonze,
1. Cazul Carrefour era ca sa intelegeti ca legea trebuie respectata. Ca sunt lucruri pe care nu stai sa le discuti. Nu le respecti, platesti. Separe insa ca nu am avut mare success.
2. Imi permit sa ma indoiesc.Dar evident cazurile cunoscute de mine nu reprezinta toate cazurile. Insa nici nu am citit dosarul dumneavoastra ca sa stiu daca au fost sau nu motive intemeiate pentru care s-a dispus asa.
3. Cum poate distruge un nerezident un resident? Sau invers? Serios, pai nu ii dai copilul. Este durere mai mare decat sa nu iti vezi copilul?????? Daca nu plateste pensia alimentara I se pune in minutul doi poprire pe salariu. Cazurilepe care dumneavoastra le mentionati sunt exceptii si nu reprezinta normalitatea. Dar daca nu I se da copilul, nerezidentul daca rezolva, rezolva in ani de zile. Banii se pot recupera, timpul cu copilul tau nu.
4. Ati spus singura, dumneavoastra personal. Nu eu, nu proastasatului, nu AgainstPas. Dumneavoastra sunteti unica, eu sunt unic, dorintele mele, modul in care eu actionez difera de al dumneavoastra sau al oricui de pe pamant. De asemenea, situatia mea e diferita. Ca poate mi-as organiza din timp dar la mine la firma nu se poate. Si daca vorbim de organizatul vacantei, daca eu ca nerezident nu am deschis gura, pentru ca avem custodie comuna, eramomentul ca rezidentul sa deschida gura, nu sa expedieze copilul si apoi sa refuse contactul. Pentru ca daca era vorba de orice altceva mai putin rea vointa, raspundea la telefon si stabilea niste date. Dar nu raspunde. Deci?
5. Va dau perfecta dreptate. Un copil isi aminteste. Un copil batut. Unul nebatut nu isi aminteste. Dar o crede pe mama, rezidentul in acest caz care alieneaza. Deci, ce parere aveti de un copil care spune ca el nu isi aminteste bataile tatalui dar mama stie, ca I-a povestit???? Sa vad cum intoarceti povestea acum :D Ca tocmai ati spus ca neaparat ar trebui sa isi aminteasca. Un copil care nu isi aminteste nici un moment neplacut cu nerezidentul dar care nu vrea sa plece cu acesta, e alienat sau nu? Sau e ok sa refuzi un parinte ca nu ti-a dat cata ciocolata a vrut?
Nu ma stradui la nimic. Decat sa imi sustin prietenii care nu si-au mai vazut copii. Si pe copilul meu sa isi revada prietenii alaturi de care a petrecut numeroase vacante.
Domnule when,
Din proprie experienta va spun ca persoanele ce se chinuie sa nege cu cerul si pamantul existenta alienarii parentale, de multe ori sunt parinti alienatori.
Si tind sa caute orice fel de justificari a ceea ce fac in comportamentul celuilalt. Si stiti ce nivel de inventivitate au la traumele la care este supus copilul de tata? Nebanuit.
Din pacate am aflat asa ceva AgainstPas. Este insa trist pentru ca stiu sigur ca sunt si copii traumatizati de nerezident. Si atunci, ii pui pe toti intr-o oala si povestea celui abuzat este privita cu suspiciune pentru ca pe langa el 10 au zis ca li s-a intamplat identic, insa minteau.
Si ce ma frapeaza pe mine este ca ma asteptam ca tocmai rezidentii cu probleme reale, sa faca front comun cu nerezidentii alienati pentru ca altfel si viata lor devine mai usoara. Povestile lor nu sunt crezute sau tratate cu superficialitate de instante tocmai din cauza celor care mint.
Dar nu, observ o grija si o mila nesfarsita fata de parintele alienator.....si atunci......ajung la concluzia ca din pacate aveti dreptate.
D-le When, orice spuneţi, a "penaliza" un părinte cu 90000 lei şi a te lăuda cu asta, a-i spune copilului cât de mult îl iubeşti şi de aceea iei pâinea de la gura lui, concomitent micşorând pensia de intreţinere pe care oricum nu ai plătit-o este ticăloşie, este atentat la viaţa copilului; este criminal prin însuşi declaraţiile publice, pe care un copil mărişor le poate citi şi-i pot creea reacţii neprevăzute, pentru care, nu-i aşa, tot mama e de vină?! D-ta îţi dai seama de efectul asupra copilului când citeşte că vrei să-i bagi mama la balamuc şi să-l muţi pe copil la tine, chiar în ipoteza că minorul ar fi "alienat"? Asta doreşte prietenul dvs. de conferinţe?
Sau vreţi să creaţi jurisprudenţa că "mama alienatoare a determinat tragedia"?
pentru a fi respins un individ, este suficient ca acela să-i facă rău persoanei iubite.Într-o zi, mă certam cu fratele meu şi copilul s-a pus să-l împingă , de picioare, pe fratele meu.El mă apăra :) cu mânuţele lui.
Ştiţi cum vine această "iubire părintească"? Ca şi :"Curaj găină, că te tai"