Vorbim de cazul exercitarii in comun a autoritatii parintesti. Motivele din spatele lipsei informarii le-as putea sintetiza pe scurt cam asa:
- legea spune clar situatiile in care ne informam, consultam. Adica la alegerea scolii, pregatirea profesionala, medicul si interventiile chirurgicale, bunurile minorului, si cam asta e, du-te si te plimba
- nu te informez ca nu e in interesul copilului. Cu exemplificare: daca nu platesti tabara nu-ti zic ca pleaca in tabara. Daca nu platesti orele de pian, la revedere, nu stii. Adica cumva interesul copilului se traduce strict prin suportarea costurilor, asta cu toate ca nerezidentii platesc pensia de intretinere. Bine alti rezidenti merg pana intr-acolo in care primesc bani pentru plata activitatilor de la imbecilul de nerezident si tot nu le dau informatii, ca n-au chef
- nu-ti zic ca sa nu deranjezi copilul ca tu esti iresponsabil si poate faci de rusine copilul, adica nu-ti zic de fotbal ca poate apari la antrenament si eu ca mama n-am chef sa fii acolo si implicit daca eu n-am chef, nici copilul n-are chef, logic
- bla bla
Ok, te interesezi singur. Dar de exemplu e imposibil sa iei toti medicii de familie si sa ii suni pe rand sau toti profesorii de engleza, de balet si mai stiu eu ce. Concluzia clara este ca in asa zis interes al copilului (interes ce bineinteles il stie exclusiv parintele rezident) aceste informatii nu se transmit si uneori chiar nu le poti obtine singur. Mie personal plangerea pentru nerespectare unei hotarari judecatoresti nu mi se pare neaparat o solutie optima. Alte solutii legale eventual si testate in practica?
N-am înţeles, pe cine nu cunosc eu?Pe tatăl copilului meu? Îl cunosc chiar foarte bine, şi copilul chiar seamănă izbitor cu el, şi fizic, şi ca temperament, chiar îi spun deseori că are ochii lui tata şi pistruii lui şi-mi răspunde : Ştiu! :)
D-le Costin, este legal ceea ce vă sfătuiete When, asemenea notificări puteţi trimite peste tot:la medicul de familie, la cursul gimnastică sau la cursul de pian. Este exact metoda de "a face pârtie" în jurul copilului :)
@Martonze - cred ca e f bine sa fiti de partea cealalta a baricadei si sa fiti ironica!
e f confortabil ca dvs, ca mama si persoana care a inscris copilul la pian si gimnastica, sa va bucurati de toate reusitele copilului...dar tatal nu!
ma confundati cu fostul sot, asa mi se pare!
eu chiar vreau sa stiu despre copilul meu si daca mama lui nu-mi comunica toate informatiile necesare...fac 1 milion de partii pana le aflu!
Numai ca la gimanstica si pian nu am cum sa le fac pt ca nu stiu ca e inscrisa acolo...si...cum as putea sa aflu?
Sincer, v-as dori sa fiti in locul meu pt 1 zi...sa vedem dc nu ati face si dvs partii!
doamna Martonze, atunci ce sfatuiti pe domul Costin? Sa plateasca pensia si sa uite ca are un copil? Dar stati, nu tocmai de asta il acuzati pe fostul partener?
Haideti sa vedem, ce ar putea face taticul in situatia de fata? in situatia ideala.
Sa nu mearga la copil ca ori nu I se deschide ori il vede doar 2 minute in usa ( ce concluzie credeti ca va trage copilul daca tatal nici nu e suficient de bun sa fie lasat in casa? cu siguranta le va suda relatia)
sunt surprins, foarte surprins, il cunoasteti foarte bine pe sotul dumneavoastra ticalos si totusi ati facut un copil cu el?????? Mai, mai.....
@Doamna PS si Doamna Martonze ... eu cred ca dvs. l-ati denigrat pe tatal copiilor dvs, l-ati sufocat cu plangeri, l-ati umplut de "bucurii" pe la locurile de munca, pe la prieteni .... pai ... metaforic vorbind ... acum serios, dupa ce i-ai dat foc la casa mai aveti si tupeul sa il intrebati de ce nu va invita la o cafea ....
Vorbiti de interesul copilului ... dar nu luati in considerare tot ce inseamna acest interes ci doar ce vreti dvs sa selectati din aceasta notiune. Ar trebui sa evaluati dava dvs. l-ati respectat pe tata sau nu.
Ar trebui sa va ganditi daca dvs. ati avut un comportament civilizat dupa divort si ati manifestat disponibilitate si deschidere. Eu nu cred ca ati facut deloc aceste lucruri ci din contra, l-ati santajat mereu: daca nu faci cum vreau eu, nu vezi copilul. Ba chiar probabil i-ati zis: copilul are nevoie de asta, asta si asta. Ar fi bine sa arati si tu odata in viata ca esti tata si sa i le cumperi. Altfel nu iti dau copilul sa il vezi.
Observ ca si in cauzull dvs. Doamna PS cat si inc azul dvs. Doamna Martonze preocuparea dvs. este razboiul cu tatal si nu binele copilului. Copii dvs. NU au din pacate DOI parinti pentru ca pe dvs. va preocupa sa dovediti ca aveti dreptate si ca nu e nevoie sa schimbati nimic in atitudinea dvs.
Cand va comportati asa cum va comportati dvs. Doamnelor ... e aberant sa ai pretenti sa astepti "sarut-mana" din partea tatalui si sa asteptati din partea lui bunavointa.
Offf! Când veţi înţelege că nu toate cazurile sunt pe acelaşi sablon ? Cazuri şi cazuri, oameni şi oameni...Condamnăm ceea ce suntem şi spunem că suntem ceea ce ne-am dori să fim. Toţi suntem buni, inteligenţi, iubitori de copii până în punctul în care binele, răul ies la iveala în toata splendoarea lui. Unii nerezidenţi într-adevăr, sunt bine intenţionaţi, alţii pun într-o mâna scutul-copilul, iar în cealaltă sabia-procesul. Şi culmea, toate oalele se sparg în capul copilului. Această hărţuială prin procese, stres, timp şi bani, ajută cu ceva copilul? Nu afectează cu nimic psihicul copilului? Minor fiind, poate nu înţelege, nu are puterea de a opta pentru rezident/nerezident, dar când va conştientiza şi va avea dreptul să aleagă...Pentru că actul justiţional, ASPC-ul, ONG-le...apă de ploaie. Adică, " până la D-zeu, te mănâncă sfinţii ", mori cu legea în mână. Şi cum Justiţia este oarbă, sfinţii te hărţuiesc, încearcă toate metodele neortodoxe pentru a-şi atinge scopul. Adică, te schivezi cu adeverinţa de venituri, nu plăteşti pensia alimentară, nu vezi copilul timp de doi ani si aşa, dintr-o dată, te cuprind remuşcările si se trezeşte în tine dragostea de copil...Şi... să fim serioşi, în majoritatea cazurilor nu dragostea pentru copil este motivul, cât o răzbunare. Aici Justiţia este oarbă, admite la asemenea specimene să abuzeze de rezident. Este valabil şi invers, în relaţia rezidentului cu nerezidentul, când rezidentul ignoră legea şi drepturile nerezidentului, Justiţia iar este oarbă.Nu ne rămâne altceva decât să acceptăm oamenii aşa cum sunt, buni, mai puţin buni...
“Acceptarea unei persoane așa cum e, fără să încerci s-o schimbi prin încurajări, manipulări sau corecție, este o formă superioară de iubire, dar aproape inaccesibilă multora dintre noi.''
Robin Norwood