Vorbim de cazul exercitarii in comun a autoritatii parintesti. Motivele din spatele lipsei informarii le-as putea sintetiza pe scurt cam asa:
- legea spune clar situatiile in care ne informam, consultam. Adica la alegerea scolii, pregatirea profesionala, medicul si interventiile chirurgicale, bunurile minorului, si cam asta e, du-te si te plimba
- nu te informez ca nu e in interesul copilului. Cu exemplificare: daca nu platesti tabara nu-ti zic ca pleaca in tabara. Daca nu platesti orele de pian, la revedere, nu stii. Adica cumva interesul copilului se traduce strict prin suportarea costurilor, asta cu toate ca nerezidentii platesc pensia de intretinere. Bine alti rezidenti merg pana intr-acolo in care primesc bani pentru plata activitatilor de la imbecilul de nerezident si tot nu le dau informatii, ca n-au chef
- nu-ti zic ca sa nu deranjezi copilul ca tu esti iresponsabil si poate faci de rusine copilul, adica nu-ti zic de fotbal ca poate apari la antrenament si eu ca mama n-am chef sa fii acolo si implicit daca eu n-am chef, nici copilul n-are chef, logic
- bla bla
Ok, te interesezi singur. Dar de exemplu e imposibil sa iei toti medicii de familie si sa ii suni pe rand sau toti profesorii de engleza, de balet si mai stiu eu ce. Concluzia clara este ca in asa zis interes al copilului (interes ce bineinteles il stie exclusiv parintele rezident) aceste informatii nu se transmit si uneori chiar nu le poti obtine singur. Mie personal plangerea pentru nerespectare unei hotarari judecatoresti nu mi se pare neaparat o solutie optima. Alte solutii legale eventual si testate in practica?
domnul Dracea, aveti mare dreptate.
Sincer, cred ca pe termen scurt copilul are de suferit. Parintii se lupta, el nu realizeaza ce se intampla, cred ca e cumplit sa te trezesti in circul asta fara vina ta, fara sa ai cea mai mica capacitate sa poti intelege. Iti pierzi un parinte, ti se schimba viata, ce iubesti cel mai mult pe lume dispare. Normalul tau e anormalitatea altora. E ca si cum ai trai zilnic cu o rana care nu se inchide.
in plus de asta esti luat si dus la niste straini sa spui acolo ce simti, cine iti place mai mult si de ce. Nu ai idee daca e bine ce faci, ai teama sa nu superi pe nimeni si ai o durere pe care habar nu ai cum sa o poti exprima.
Pe termen lung insa, ca adult cred ca ajuta. Cand cresti, intelegi altfel lucrurile. Cred ca ajungi sa condamni mai putin un parinte care dupa mintea lui a luat unele decizii gresite, insa le-a luat decat un parinte care dispare, un parinte care nu te-a vrut.
In plus, nu vad rostul pentru ce doua personae ar suferi asa rau, ca si cum ar fi murit unul pentru celalalt cand solutia e relativ simpla.
Dnule agpas, folositi cu rea-credinta orice afirmatie. Aceasta metoda probabil a condus si la situatia de care astazi va plangeti. Expresia mea de "cainii latra, caravana trece" se refera exclusiv la tehnica plangerilor neintemeiate si continue care mi-au fost facute mie si probabil si altor mame si la vesnicile afirmatii zgomotoase si neadevarate ale unor tati. Afirmatia mea nu a referit nicio clipa la vreo hotarare judecatoreasca sau la vreun act al vreunui procuror. Sunteti in cautarea unor noi aliati care sa se solidarizeze cu dvs? Opinia mea despre justitie este exclusiv in sensul ca orice hotarare judecatoreasca, chiar si in cazul in care solutia nu imi e favorabila, trebuie respectata, punct. Prin urmare va rog eu mult nu-mi atribuiti afirmatii cu alt sens decat cel pe care l-am dat. (procurorii si/sau judecatorii nu cred ca ar scrie pe acest forum, asa ca nu va mai cautati si alti simpatizanti ai situatie dvs de "victima". Pare ca aveti destui aici, pe forum.
Dnule when, daca sfatutiti pe cineva sa incalce o hotarare judecatoreasca nu pot intelege cum dupa un astfel de "sfat" va intoarceti la argumentul respectarii hotararii judecatoresti. Dnul are un program de legaturi personale decis de instanta. Pentru a relationa in afara acelui program cu fiica dnul trebuie sa aiba un acord anterior al mamei, nu sa "o anunte" ulterior. Daca nu avea un program stabilit de instanta, ci se specifica ca legaturile personale se desfasoara la intelegerea dintre parinti, atunci da, putea lua copilul de la gradinita. Cata vreme nu exista un astfel de program incuviintat de instanta, dnul ar savarsi o fapta penala. Logica ne spune ca nu pot exista simultan program decis de instanta, sa zicem pentru zilele de miercuri si duminica, si program la liber pentru luni marti si vineri. Ori avem un program dat de instanta, ("in caz de neintelegeri..."), ori nu avem, si stabilim noi intre noi, ca parinti. Sper sa fie clar.
in cazul in care mama a notificat gradinita si a prezentat hotararea de program, tatal nu va reusi sa ia copilul, in schimb se va alege el: cu o tentativa de rapire, iar dvs cu o instigare la rapire.
Oricum, eu zic ca dupa ce ia fara drept copilul de la gradinita, cand il inapoiaza sa-i dea mamei un mail si sa-i solicite niste informatii si sprijinirea relatii, ca sigur le va primi pe ambele. Cam la acest tip de atitutdine ma refeream cand afirmam ca exista cazuri in care oamenii si-o fac cu mana proprie.
Dupa o astfel de isprava s-ar putea sa se obtina usor un ordin de protectie si foarte greu un program de vizitare.
Dnule Lucian nu noua ne place razboiul cu tatal, caci nu noi facem plangeri si procese, ci dvs.
Dnule When, din nou, lozinca ca noi am ales cu cine am facut copilul, asa ca suntem ridicole astazi sa-l caracterizam drept golan sau mai stiu eu cum, e valabila in egala masura si ptr dvs (de asta o si numesc lozinca). Dvs ati ales in egala masaura ca mama copilului dvs sa fie o nebuna alienatoare, sau alte asemenea etichetari. Mai aveti putin de adaugat la rolul de victima: ati fost maritati (da, da "maritati") fortat, prin intelegeri de familie.Nu dnule draga, ambii parinti au fost initial doi adulti care au decis amandoi dupa capul lor sa se casatoreasca si tot ei, amandoi, au decis apoi sa aiba copii.
Doamna Proastasatului, din moment ce intelegerea a fost verbala iar custodia comuna, domnul isi poate lua oricand copilul de la gradinita. Oricand.
Ce repede folositi cuvantul rapire insa si foarte interesant pentru ca tot asta am si eu in minte. Cum se numeste oare cand desi ai program de vizita nu ti se deschide usa? Nu rapire? Ah, nu, ca e vorba de mama, mama nu poate rapi, tatal ta.
Sau cand saptamani intregi nu ai idee unde iti este copilul, nu mai e la respectiva adresa, nu ai numar de telefon sa poti suna, nu e tot rapire?
Doamna PS, sunt ferm convins ca dumneavoastra ati respectat toate hotararile judecatoresti. Cel care a refuzat insa a fost copilul, nu?
Exact la asta ma refeream si eu, cu noi, cu totii de altfel.
se numeste parenting echilibrat sa nu lasi deciziile de om matur pe umerii copilului.
Exceptand faptul ca sunteti ironica si dati cu pietre va vad cam deficitara la capitolul solutii.
Nu deranjati copilul, nu cerei informatii, nu faceti procese, nu,nu,nu si iarasi nu.
ce ar trebui sa faca in cazul de fata domnul Costin ca sa isi vada copilul?
Atentie, normal in senzul nostru nu in sensul dumneavoastra, ca vad ca firescul pe care il sustineti este absenta tatalui din viata copilului.
sa vina la serbare fara sa fie anuntat, sa plateasca cat mai multi bani , sa pastreze legatura cu acesta insa fara sa-l sune sau sa-l viziteze...... cred ca doar Sfantul Duh se incadreaza la descrierea dumneavoastra. Stai, m-am grabit, nici el ca nu are bani. La naiba, nu este nimeni.
Nu uitati insa ca baiat cresteti. O sa aveti nepoti. Puteti ajunge oricand foarte usor in locul femeii care s-a prapadit cu poza nepotului in brate. ca tot predica Martonze despre roata care se intoarce.
Mama copilului meu nu este o nebuna alienatoare. Nu e nimic, stiu, e greu cu intelesul cuvintelor. Atatea litere asemanatoare..... probabil ca vi se invalmasesc in cap. Sunt insa un om rabdator.
Eu nu sunt divortat. Nici macar certat cu sotia mea. V-am mai spus asta de foarte multe ori, cred ca zilnic.
V-as face o schema dar nu am cum aici. Insa o sa o iau incet de fiecare data cu dumneavoastra si cum uitati cum va repet. Oameni suntem pana la urma, daca noi nu ne ajutam......
Nu este din nou lozinca cu cine ati ales sa faceti copilul. Subliniam doar faptul ca doamna Martonze se contrazice. La alte posturi spunea ca nu cunosti un om dupa ani de zile, acum ca-l cunoaste. Acum eu inteleg disperarea ei a convinge pe toti ca are dreptate, sunt insa oameni care chiar retin unele lucruri...si nu, nu este nici un afront la problemele dumneavoastra cu memoria.
@PS - stati linistita, draga doamna, ca nu-mi rapesc propriul copil! are cine sa faca asta deja!
dar e interesant ce zice dl When - mama cand nu-mi deschide usa ca sa vad copilul (conform programului din conventia facuta la notar) aia nu e tot rapire? sau cand ii spun ca imi indeplinesc saptamana de concediu pe care o am tot in conventie cu copilul si ma duc ca fraierul la ea la usa si imi raspunde bunica materna ca e copilul la gradinita - nu e tot rapire?
si apoi imi reproseaza ca nu-mi pasa de copil, ca nu ma implic si ca nu l-am luat niciodata in concediu (desigur, doar daca ii respect cerintele abuzive, inclusiv de a-si vedea copilul in concediul meu cu el).
normal ca e rapire - si trebuie sunat la politie si anuntat - la fel cum si mama ar suna dc il "rapesc" de la gradinita!
si da, mi-ar placea sa-l iau de la gradinita si eu ca sa nu ma mai intrebe mereu ca eu de ce nu-l iau de la gradi niciodata (cand vede alti tatici care isi iau copilul) sau "unde plecam tati acum?".
De ce nu luati copilul in saptamana de concediu?
Informati mama unde sunteti, daca vrea sa vina sa vada copilul la munte sa vina sa vada copilul la munte. Sau unde sunteti. Vine si sta cu dumneavoastra si prietena la masa, apoi se va lecui, se va simti in plus.
De ce nu faceti asta?
avocatnet.ro explicăm legislația
proastasatului, utilizator
Honey32