Dreptul la informare a nerezidentului versus interesul superior al minorului

Nu doamna Martonze, nu am spus ca nu il cunoasteti pe omul cu care ati facut copilul, m-am referit la faptul ca pretindeti ca il cunoasteti sau ca nu il cunoasteti in functie de cum bate vantul. Acum va bateti cu pumnii in piept ca e un nenorocit pe care il cunoasteti foaaarte bine pentru ca la alte subiecte sa spuneti ca de fapt nu il cunoasteti si va surprind actiunile lui, ca a fost un ( am uitat termenul ) un fel de psihopat parca, care a ascuns foarte bine ratacirile lui. Ar fi frumos sa va hotarati asupra unui adevar si sa mergeti cu el pana la capat.
Da Martonze,ca un familist convins si foarte fericit sustin aceasta cauza. Am prieteni apropiati care nu-si vad copii si asa ceva nu e normal sau firesc. As innebuni sa nu-mi pot strange fiul in brate luni de zile si as prefer ca orice rau sa mi se intample decat sa-l vad si sa se uite cu raceala la mine, ca la un strain.
Va spun cu mare seninatate ca pana sa merg cu ei, prietenii mei, ca martor, nu prea am crezut nimic. Ce inseamna sa nu poti dialoga cu fosta? prostiii, ii trece ei, va trece. Ce inseamna sa nu iti vezi copilul? Prostii, probabil ca nu se duce, si-a gasit pe alta, etc. Imaginea mea despre tatii divortati era spre rusinea mea una nu foarte buna. Apoi am fost cu prietenii mei, am ascultat, am vazut intampinari, I-am vazut cum sunt injurati, cum e folosit copilul impotriva lor. Am fost absolut socat, SOCAT, sa merg cu prietenul de la care a pornit totul si sa stau in masina in timp ce a dat sms ( eu m-am uitat sa vad ce scrie in sms) ca a ajuns asa cum a dat si mail de confirmare, ca ar dori sa ia copilul la program. A sunat la poarta, la telefoane, nu a raspuns nimeni. Am plecat apoi si ne-am intalnit cu sotia si fiul meu, a stat cu noi toata ziua. Ghiciti ce, pentru ziua respectiva omul are plangere facuta de fosta sotie si parintii ei, ca a dat cu picioarele in poarta, ca I-a injurat, ca a vrut sa-l loveasca pe tatal fostei sotii....... uite exact d-asta sunt asa vehement.
Si am inceput sa ma interesez. Aveti idee cate filmulete exista cu tati care merg sa-si vada copii si sunt injurati? Apoi versiunea sotiei este ca are comportamente agresive? El? Cel care doar a atins soneria cu degetul, o singura data scurt?
Vad ca nu ati mai raspuns nimic la povestea cu bunica care a murit cu poza nepotului. Ce credeti ca a facut sarmana de a meritat sa stea ani de zile ascunsa ca sa-si vada nepotul. A innebunit tatal, a innebunit si pisica, parintii, bunicii, toate rudele din partea tatalui???? De fier sa fi fost si tot ai fi spus copilului sa dea un telefon ca bunica e bolnava, macar din mila crestineasca ca tot se fac crucile pana la pamant cand se trece pe langa o biserica. Cata ura mocnita sa ai in tine incat sa simti asa mare satisfactie ca ai facut ceva pe ultima dorinta a unei muribunde????? Infiorator. Absolut infiorator.
Ca tot sunteti doar de partea mamei, realizati cata nevoie are de terapie si de ajutor specializat un om care se comporta asa? Un om care e mereu in panica, un om care nu mai gaseste alte bucurii in viata decat sa-si chinuie fostul partener? Aveti idee cata nebunie zace in spatele privirii omului care prefera sa-si duca copilul sa dea declaratii la politie decat la fotbal sau pian?
Mi-a trimis prietenul meu apropiat, anonimizat o incercare de mediere intre o mama care alieneaza si alt cunoscut. Cat de firesc este va intreb eu sa ceri la mediere, fostului partener sa renunte la partenera lui? Nu ca ar fi avut altercatii cu ea, nu, de fapt singura data s-au intalnit cand prietena se intorcea acasa la apartamentul pe care il imparte cu domnul si a dat de fosta sotie uitandu-se cu interes la lista de intretinere.
Am pierdut si eu un parinte de curand. Dar eu am o varsta. ma doare, dar I-am avut langa mine. Insa imi dau seama ce mare lucru este fiecare zi in care ii ai pe amandoi. Extraordinar de mare. Cand viata e asa urata, de grea, de ce sa pierzi ce e important cu rahaturi? Cat am avut parintele la terapie intensiva am vazut familii decimate de acidente,fusesera la masa de duminica impreuna si pe drumul de intoarcere in neatent intrase in ei. Am vazut om de 44 de ani care s-a dus pentru atac cerebral , cate zile a stat acolo faceau roata copii, familia, parintii, omul era profesor, om extraordinar. Oameni tineri cazuti din picioare de diferite boli de care nu aflasem pana atunci. Zilnic erau copii de 8-10-12 ani care plangeau sa fie lasati la parintele care e inauntru, iar cei mai mari erau uneori mai norocosi. Cei mici aveau clar interzis sa intre, pe buna dreptate.
Si cand toate astea se intampla langa noi si se pot intampla oricui, chiar asa de tampiti suntem incat mai adaugam ceva?
Ar trebui legi clare sa separe graul de neghina.
Sunt nerezidenti dezinteresati sunt rezidenti care alieneaza si invers. Asta e realitatea. Si in spatele fiecarei echipe de fosti disfunctionala, se afla un copil care sufera cat un adult fara sa inteleaga de ce. Iar mie imi pare rau.
Nu ajuta cu nimic daca negati alienarea parentala. Nu mie, ca eu sunt ok, nu ajutat copilului aia care crede ca el e de vina pentru tipetele din casa. Care nu intelege de ce taica-su nu vine desi taica-su e in fata portii sunand. Care creste crezand ca a scapat nevatamat ca apoi sa afle ca l-a durut mereu.

@ PS - cred ca aveti pata pusa rau pe asociatia respectiva de sunteti asa pornita pe ea :)

sa stiti ca am ajuns si eu p-acolo in vizita, bineinteles in disperarea de a rezolva situatia cumva - stiti care e primul lucru pe care ti-l recomanda? MEDIEREA! desi au si avocati specializati pe procese! insa, cu avocatul de fata, ei au recomandat medierea! In cazul meu, era prea tarziu pt ca deja platisem avocatul si era procesul in desfasurare.

Daca o cale legala de a restabiliza relatiile cu propriul copil nu exista - v-am intrebat si repet intrebarea - ce alte cai vedeti pentru solutionarea situatiei?

si nu, comunicarea civilizata nu este o cale si nici medierea - dupa cum povesteste si dl When mai sus!

Ce ati face dvs, atat dna PS cat si dna Martonze - in cazul in care aveti program stabilit prin hotarare judecatoreasca de a avea relatii personale cu prorpiul copil si acesta nu este respectat?

@ When - nu ne cunoastem, dar as putea jura ca eu sunt prietenul pe care il descrieti in mesajul dvs (inclusiv faza cu partenera)!

@cris0811 - daca dvs refuzati sa credeti...asta nu inseamna ca nu exista!
la ce ajuta dc un tata care vrea sa se implice si caruia ii pasa de copil - nu este lasat sa-l vada sau sa aiba informatii despre el? ajuta copilul in vreun fel asta? nu, ajuta doar pe mama ca sa se razbune pe tata, din motivele doar de catre ea stiute!

Credeti ca nu m-am "umilit" in fata fostei sotii pt binele copilului? credeti ca asta a fost rezolvarea? nici pe departe! din contra! cu cat eram mai ingaduitor si ii faceam pe plac...cu atat era mai rau!

Si daca intreaba copilul de tata, ce? vreti sa va spun replica fostei sotii? a zis ca "bineinteles ca ii e dor de tine si intreaba de tine dar dc eu te sun si tu nu raspunzi niciodata, ce sa fac?" si pot scoate desfasuratorul de la telefon, care arata ca m-a sunat 1 singura data cand eram la birou si nu i-am raspuns pt ca eram intr-o sedinta, i-am dat mesaj ca sa-mi trimita sms dc e urgent, era in timpul zilei, cand mi-am vazut copilul pe camera de la gradinita, deci nu era cu copilul in acel moment!

@When
Nu cunosc povestea cu bunica, mama mea mă ajută la creşterea copilului, bunica paternă refuză să-şi cunoască nepotul, bunicul patern a fost invitat să-şi cunoască nepotul, dar nu a fost interesat ; am conversat amiabil cu bunicul patern, mi-a explicat că el are o nepoată din partea actualei soţii de care se ocupă şi o iubeşte şi dacă totuşi ţin neapărat, el ne primeşte în vizită câte o oră de Paşti şi de Crăciun :) Mă bucur că aveţi această revelaţie :

realizati cata nevoie are de terapie si de ajutor specializat un om care se comporta asa? Un om care e mereu in panica, un om care nu mai gaseste alte bucurii in viata decat sa-si chinuie fostul partener? Aveti idee cata nebunie zace in spatele privirii omului care prefera sa-si duca copilul sa dea declaratii la politie decat la fotbal sau pian?

Psihologul DGASPC unde ne-a trimis chiar EL a scris în raport că tata are nevoie în primul rând de terapie, apoi să se apropie treptat de copil , să-şi facă o relaţie...

Ar trebui legi clare sa separe graul de neghina.

Din nou aveţi dreptate. dar, pe lângă legi, avem nevoie şi de specialişti care să-şi facă meseria, nu să decreteze, la ordin sau la rugămintea colegei "alienarea parentală" , ca să nu fie scoşi de pe listă şi avem nevoie şi de judecători integri, cu IQ ridicat, nu care nici nu deschid dosarele.

@Costiniancu
În primul rând, eu aş fi evitat stabilirea programului prin hotărâre judecătorească, aş fi încercat să găsesc calea prin care doamna să îşi recapete încrederea în mine, măcar parţial. Aş fi încercat, iniţial, nişte programe în comun cu mama, şi cu bunicii sau cu nişte familii de prieteni , apoi, îndepărtarea treptată a mamei, când copilul s-a obişnuit să fie cu dvs. singur. Numai dacă în timp aş fi eşuat, aş fi recurs la instanţă.
Eu am încercat 3 ani o înţelegere amiabilă cu tata, dacă-mi semna acordul să ies în mici excursii peste graniţă cu copilul şi nu scria fel de fel de reclamaţii aiurea, nici azi nu aveam autoritatea părintească şi îmi permiteam mult mai multe cu banii daţi pe avocaţi şi pe...medici.
M-am bucurat nespus când s-a însurat, când a avut un nou copil, l-am felicitat, i-am urat noroc, am crezut că se linişteşte, în van.
Ştiţi piesa Anrei : "Niciodată să nu spui "niciodată""? Acei avocaţi de la asociaţie vă puteau informa că reclamantul îşi poate oricând retrage acţiunea, dar dacă cererea de chemare în judecată a fost comunicată deja, pârâtul are dreptul de a cere cheltuieli de judecată.

Martonze, hotarati-va va rog, psihologii de la DGASPC sunt incompetent sau cumparati doar cand constata alienarea parentala sau mereu? Ca dumneavoastra sunteti multumita de prestatia celui care a scris in raportul dumneavoastra ca tatal are nevoie de consiliere inse nemultumita cand iese alienare parentala.
Ca aia nu exista, nu?

Stimata doamna, eu imi sustin spusele. Eu sunt perfect constient ca sub palaria alienarii parentale se ascund multi care isi bat joc de copii lor si nu neg ca si acei oameni au nevoie de terapie si multe altele. Parintii incapabili sa vada binele propriului copil din cauza urii lor.

In cazul de fata nu inteleg de ce propuneti acomodarea treptata a unui copil deja acomodat cu tatal lui, in prezenta mamei. Singura problema in momentul de fata este doamna care incalca drepturile copilului si drepturile fostului partener. De ce? Ca asa vrea dansa si pace.

Legea nu prevede sapca in mana, doamna. Da, legea prevede mediere si legea prevede sanctiuni.
Vorbim de binele superior al copilului sau binele superior al mamei? Care e mai important pentru dumneavoastra, ca pentru mine e binele copilului meu.
Daca binele superior al copilului e mai important, de ce trebuie intai sa se acomodeze mama cu idea si abia apoi sa aiba amaratul dreptul sa-si vada tatal?????

Aloo, de ce stam la discutii? legea e lege, nu o respecti platesti. Si asa ar trebui sa fie si cu cei care nu platesc pensii alimentare dar si cu cei care abandoneaza.

@Martonze - perfect de acord, dupa cum spuneam aveam o conventie la notariat de care nu s-a tinut, prin urmare cu toate cele specificate de catre dvs am ajuns in situatia:

Numai dacă în timp aş fi eşuat, aş fi recurs la instanţă.

adaugam la asta si faptul ca nu mi-a dat acordul sa plec in afara tarii (desi eu i l-am dat ei) plus nerespectarea autoritatii parintesti in comun cu tot ce tine de decizii importante cu privire la copil (medici, cursuri optionale la gradinita, indemnarea copilului de a nu ma baga in seama, etc).

Da, am ajuns sa discut cu domnii de la asociatie la jumatatea procesului, undeva dupa primele 2 termene deja intamplate.