Dreptul la informare a nerezidentului versus interesul superior al minorului

@When - pai psihologii dgaspc sunt competenti cand sustin mama...si incompetenti cand sustin tatal :) si ma scuzati, in cazul meu chiar asa a fost: in orice discutie in care imi exprimam si eu punctul de vedere, dl psiholog ma cataloga ca nu sunt maleabil si ca nu vreau sa-i ascult lui parerile. Si i-a dat dreptate mamei cand a spus ca nu-mi da acordul sa plec cu copilul din tara pt ca ii e frica ca nu ma mai intorc!!!!!

Tot din experienta proprie vorbesc, legea e lege doar pt tati...atunci nu se ma sta la discutii.

Cand e vorba ca o mama sa respecte legea si totusi o incalca, ea se poate duce lejer la politie si sa declare pe proprie raspundere ca "nu mai face" si nu i se aplica nicio sanctiune.
Si cine raspunde in cazul in care mama tot mai face cand se "jura ca nu fura si l-am prins cu rata in gura"?
Cine raspunde pt timpul pierdut al copilului care nu se poate bucura de prezenta tatalui? De copilul care e atasat de tata si inca il iubeste...dar pt ca nu-i convine acest aspect mamei, hai sa-i aplicam pedepse tatalui si sa-l tinem departe de copil...ca "ochii care nu se vad, se uita" si uita copilul de tata...incet, dar sigur!

Pt ca uite, il sun pe tati si nu raspunde, deci nu-l intereseaza de tine....ca uite el pleaca in concediu fara tine (ce conteaza ca eu nu am vrut sa te las si pe tine?) - deci nu-i pasa de tine! Ca uite nu vine cand esti dusa la gimnastica (pt ca nu stie) - deci nu-i pasa de tine!

Credeti ca nu se vede care-i scopul lipsei de informatii in ceea ce priveste copilul? Pai cum mai poate fosta sotie sa-mi reproseze ca nu vin la serbari si sedinte cu parintii (de care nu sunt anuntat)? Cum imi mai poate reprosa ca nu am luat copilul niciodata in concediu, chiar dc ea nu mi-l da?

Aşa-i, legea e lege, însă vorbim de binele copilului.Dacă binele copilului este condiţionat de binele mamei (sau al tatălui), atunci facem compromisuri, tocmai pentru binele acelui copil.Orice război are victime nevinovate, războiul dintre părinţi afectează minorul.

Vorbim despre radicalizarea unor musulmani paşnici până la momentul când ajung sub influenţa unui individ care le schimbă modul de gândire şi până la urmă le anihilează chiar şi instinctul de conservare.
Aşa aţi reuşit dvs. şi alţi susţinători fervenţi ai "alienării parentale" să deturnaţi intenţiile unor useri veniţi aici spre informare, cu intenţii paşnice, să înceapă războiul. Ţin minte un tătic căruia mama îi lăsa copilul frecvent în îngrijire, în afara oricărui program de vizită, pe care l-aţi lămurit, în final, că mama alienează copilul.
Copilul meu i-a spus bunicii sale că e cea mai rea bunică şi să plece acasă! Mi-a spus şi mie că sunt rea, că sunt cea mai rea mamă, când l-am pus să-şi facă ordine la jucării sau când i-am luat tableta din mână. Mi-a spus că învăţătoarea l-a bătut, învăţătoarea l-a pus să repete în faţa ei şi da, a repetat cu nevinovăţie că a fost bătut, deşi ceilalţi copii spuneau că minte. E copil, copiii mai mint, mai vorbesc prostii...Ce se întâmpla dacă-i spunea tatălui venit să-l ia că e rău şi să plece acasă? Alienare parentală se numea şi mama alienatoare!

Referitor la psihologul DGASPC:
Dacă 3 ani evaluezi, expertizezi, consiliezi un copil şi nu constaţi nimic anormal şi brusc, când tatăl copilului are o nouă prietenă colegă cu fetele de la DGASPC ai revelaţia alienării parentale atunci constat fie incompetenţă, fiindcă nu ai depistat şi nu ai consiliat eficient, fie abuz în serviciu; în ambele situaţii, aceşti pseudopsihologi nu au ce căuta în sistem, fie din cauza incompetenţei, fie din cauza infracţiunii săvârşite.
În cazul meu, situaţia reală constatată de psihologul DGASPC a confirmat un diagnostic anterior al psihologului clinician de la A.T. şi a fost confirmată şi prin expertiză psihologică extrajudiciară, întocmită de un psiholog care azi e "expert psiholog" :)
Menţiune: primele 2 au fost la cererea tatălui :)

@Martonze - dvs spuneti asa:

Aşa-i, legea e lege, însă vorbim de binele copilului.Dacă binele copilului este condiţionat de binele mamei (sau al tatălui), atunci facem compromisuri, tocmai pentru binele acelui copil.Orice război are victime nevinovate, războiul dintre părinţi afectează minorul.

Ce compromis sa fac daca eu nu am informatii despre copilul meu si nici programul de vizita decis de catre o instanta de-acum, nu este respectat? concret, ce compromis trebuie sa fac pt binele copilului si nu fac?

Legat de abuzurile in serviciu de la cei de la dgaspc - ar trebui sa facem ceva! pt ca dc si dvs ii lasati asa, si eu ii las asa si toata lumea....d-aia continua asa cum sunt!

@costeliancu, cum adica daca intreaba ce?? un copil care intreaba, caruia ii e dor, nu e un copil alienat!! plus ca dvs aveti dreaptatea dvs, dar daca o intrebam pe fosta si ea are dreptatea ei. noi nu avem de unde sa stim ce i-ati spus, sau ce nu i-ati spus, de se comporta asa. Poate i-ati pus la indoiala calitatile de mama! Era un user aici pe forum, care o tinea sus si tare ca logodnica lui e o mama mai buna pt fetita decat propria ei mama...cam cate femei credeti ca sunt atat de echilibrate incat s anu raspunda cu furie la asemenea aberatii? Sunteti nemultumit ca fata sta la program lung la gradinita in loc sa stea cu bunicile. V-ati gandit ca poate bunicile nu respecta regulile mamei pentru ca stiu ele mai bine? Nici mie nu imi convine sa o las in tricou si sa o gasesc cu pulovar si caciula in cap. Sau sa i se dea alimente interzise pentru ca nu-i asa, pofteste. Apoi, ziceti ca a trebuit sa duceti copilul la spital ca avea diaree de 3 zile.. pai fiimea la 4 ani nu stie ce e ala spital, nu stie ce e aia branula sau antibiotic. Nu fug cu ea la primul muc, si cu siguranta o cunosc suficient de bine cat sa stiu cand e de mers la medic de urgenta sau cand se mai poate astepta. asa ca "adevarul" asta depinde mult de felul in care privesti lucrurile....Daca il intrebi pe sotul meu, el se sperie de cum i-a crescut temperatura putin. Sa va mai spun ca ne-am certat fiindca avea copilul 40 si eu ca o mama rea ce sunt nu i-am dat antibiotic? Acum e mandru ca ma descurc asa de bine, si ca fata lui e sanatoasa tun. Din tot ceea ce spuneti razbate si un oaresce orgoliu, pe care ar trebui sa il lasati la o parte pentru binele copilului. Daca ea e imatura, fiti dvs ala matur, ca de asta are nevoie fetita. Nu va cer sa recunoasteti ceva aici, sau sa ne povestiti noua, dar priviti in adancul dvs, lasati orgoliul la o parte, si gandi

@cris0811 - am impresia ca dvs confundati orgoliul cu dragostea si grija fireasca a unui tata care-si doreste sa fie prezent in continuare in viata copilului sau!

normal, ca un tata grijuliu, am si eu propriile mele pareri despre cresterea si educarea copilului - asta inseamna ca sunt orgolios?

Doamne fereste!

Daca nu ma ineteresam de copil - nu-mi pasa de el si il abandonam, eram un nenorocit - daca imi pasa si vreau sa ma implic (la fel cu o faceam si cand eram casatorit cu mama fetitei: eram implicat si devotat si asta au declarat-o si proprii ei martori la proces) sunt orgolios!

Pe cuvant ca ma socheaza ceea ce spuneti...insa apreciez ca sunteti sincera si ma gandesc serios daca nu cumva asta e si parere fostei sotii si de aici si comportamentul ei!