rino83 a scris:
Daca e vorba de hotarare de constatare a nulitatii actului, e clar ca ne aflam in fata unei nulitati absolute, nulitate care poate fi invocata oricand si de oricine...proprietatea anulabila e proprietatea transmisa printr-un act afectat de o nulitate relativa si care dureaza pana in momentul in care se presrie actiune in anulare a acelui act...dupa acel moment, proprietatea rezolubila se consolideaza in proprietate de plin drept.
Daca se transmite proprietatea unui bun printr-un act lovit de nulitate absoluta
acesta fiind si predat, sa zicem, nu e nicio diferenta in privinta efctelor fata de nulitatea relativa. Diferentele privesc doar regimul juridic al acestora. Mai mult, actiunea in nulitatea, fie ea si absoluta, nu este una in constatare, ci in realizare. Astfel, repunerea in situatia anterioara urmeaza declararii judiciare a nulitatii
pana atunci efectele actului juridic nu vor fi afectate. Transmitatorul va ramane cu pretul, dobanditorul, cu bunul. Rezultatul este ca, indiferent de tipul nulitatii - absolute sau relative - partile actului juridic nul, vor avea un asa zis dr. de proprietate anulabila, specie a cele rezolubile. In privinta actului nul absolut, dobanditorul va avea un dr afectat de conditia rezolutorie a admiterii ac in anulare, transmitatorul, un dr afectat de conditie suspensiva, aceeasi.
In cazul donatiei, spre exemplu, dobanditorul isi va putea vedea dreptul consolidat si prin executarea actului(confirmare) de catre mostenitorii donatorului decedat, ceea ce echivaleaza cu neindeplinirea unei conditii rezolutorii - un mod in care ia sfarsit, deci, proprietatea anulabila nascuta dintr-un act nul absolut.
De altfel, am observat ca Boroi se fereste sa faca diferenta intre nulitatea absoluta
si cea relativa privitor la proprietatea anulabila. Astept si alte pareri...