Eu ma intristez mereu cand aud despre cineva care s-a lasat de fumat, ca din cine stie ce motiv, s-a apucat din nou :( [...]
ªi eu am renunţat la fumat brusc. Adevărul e că la mine a fost mai uşor, nu aveam decât vreo 5 ani de fumat în spate. Aveam în gând de ceva vreme să mă las, iar într-o seară am găsit ocazia: mai aveam o ţigară în pachet, iar afară nu era vreme de ieşit. ªi i-am spus persoanei de lângă mine: uite, e ultima ţigară, ultima! M-a pus să-i promit şi am promis. E persoana pe care nu aş dezamăgi-o niciodată minţind sau făcând un lucru pe ascuns. Cred că lucrul acesta m-a motivat. E adevărat că mai poftesc ţigările din când în când, dar îmi piere pofta instantaneu când simt miros de fum şi da, fumul vine mereu pe nefumători :P
Pentru cei care nu au destulă tărie să se lase brusc cred că e o soluţie amăgirea.. mai întâi se reduc la 15, apoi la 10, la 5... aşa, din 2 în 2 luni sau chiar şi de pe o lună pe alta.
Succes! şi cred că cel mai important e să ne gândim la deranjul provocat nefumătorilor :D