Uni sau bicameralism?

Cu siguranta Basescu si-a dat seama ca scrisoarea nu va trece de comisiile juridice. Stia foarte bine ca nu e timp, nu e momentul sa initieze acum un referendum pentru a rezolva problema reducerii cheltuielilor. Pentru ca nu asta urmarea. Nu urmarea sa reduca numarul parlamentarilor sau cheltuielile si oamenii pregatiti, de caliatea au inteles acest lucru. Numai ca presedintele s-a adresat cu aceasta propunere celor mai putin pregatiti, care cred orice spune "voda". Si cum numarul acestora este mare, si-a facut socoteala ca poate atrage mase mari de oameni sa-l realeaga, ne-avand cu ce realizari sa se laude in 5 ani de mandat. Ca sa facem o trimitere spre calitatea unei parti importanta din electorat (intreba cineva mai sus ce se intelege prin lipsa calitatii) as aminti cum crescuse Becali in sondaje la un moment dat ca-i era teama si lui Basescu ca-l depaseste. Si nu era decat cantitate, fara calitate. A mai fost si PRM-ul luat prin surprindere odata cand au luat prea multe locuri in parlament fata de cativa oameni pregatiti pe care-i avea si-au bagat si cantaretii de muzica populara in parlament. Aveau calitati vocale, artistice dar nu aveau nimic in comun cu politica, legislatia, economia, etc.

Buna dimineata,
Foarte bine argumentat,domnule Adrian!=D>=D>=D>

Intrebarea este buna? Mai ales acum cand suntem in plina criza politica. Am mai scris la acest topic, dar acum as vrea totusi sa argumentez.
Asa cum am mentionat anterior, unicameralismul a fost recent invocat de figuri de pe scena politica româneasca, inclusiv Presedintele Romaniei, in functie. Acestia fac apel la simplitatea sa dar si justificarea deplina a aplicarii sale într-un stat unitar precum România.
Mentionez, înca de la început, ca bicameralismul este asociat îndeosebi statelor federale si acesta este stramutat inutil intr-un stat unitar, unde avantajele sistemului bicameral sunt evident surclasate de functionalitatea monocameralismului.
O mentiune preliminara în acest sens trebuie facuta, si anume faptul ca sistemul parlamentar din România se apropie foarte mult de ceea ce unii autori numesc “bicameralism unicameral”.
Teoretic, se urmareste astfel celeritatea procesului legislativ si înlaturarea anevoioasei proceduri de mediere ce poate surveni în caz de dezacord. La o privire mai atenta însa, se observa ca aceste prerogative distincte conduc la unele concesii greu de admis. Spre exemplu, mecanismul functional îndrituieste Camera sezizata în prima lectura sa se pronunte într-un termen general de 45 de zile; în caz de depasire a acestui termen, se considera ca proiectul de lege sau propunerea legislativa a fost adoptata în camera respectiva, urmând sa fie trimisa în cea de-a doua Camera pentru o decizie definitiva. În acest caz, vointa uneia dintre camere ramâne paradoxal neexprimata, Parlamentul functionând ca unicameral. Un alt oximoron al bicameralismului ramâne acordarea unei protectii egale atât deputatilor, cât si senatorilor, în materie de incompatibilitati si imunitati parlamentare.
Nu degeaba se pune problema (in)utilitatii bicameralismului într-un stat care tine cu dintii de traditia anacronica a sistemului bicameral conservat de Constitutiile adoptate pâna în 1948. Ca adepti ai traditiei sistemului bicameral, suntem o exceptie în sud-estul Europei.
Desigur, pentru ca oricare dintre aceste modele sa fie viabil în România este necesar sa fie îndeplinita o conditie esentiala: mularea sa la particularitatile formei de guvernare românesti, precum si reevaluarea portretului candidatilor eligibili pentru un fotoliu în Parlament – este esential ca aceste persoane sa fie de o calitate politica si morala extraordinara pentru a se realiza un progres veridic în ceea ce priveste organul reprezentativ al statului român. Nu trebuie trecut cu vederea faptul ca state precum Bulgaria, Croatia, Ungaria, Portugalia, Finlanda, Danemarca, Suedia, Grecia, Ucraina, Islanda, Serbia, Peru, Venezuela, Noua Zeelanda, sau China au optat pentru sistemul unicameral.
Punctul de vedere este ca România ar trebui sa se îndrepte ori spre un bicameralism clasic, bine conturat (camere alese dupa modalitati diferite, care sa beneficieze de atributii distincte, criterii diferite de selectare a membrilor celor doua camere), ori spre un model de unicameralism (similar celui finlandez în care comisiile de specialitate au un rol important), la fel ca alte state europene, în care parlamentul monocameral este perfect functional.
Argumentele favorabile acestui sistem UNICAMERAL sunt:
- indivizibilitatea suveranitatii si preponderenta organului legislativ asupra executivului - în speta, revocarea posibilitatii executivului de a se baza pe una dintre camerele legislative pentru a contracara rezistenta întâmpinata de cealalta camera. Desigur, acestora li se adauga vaditele diminuari ale costurilor, celeritatea procesului legislativ si transparenta deciziilor.
- tara noastra nu se confrunta cu o populatie masiv eterogena, problema care revendica bicameralismul în state precum Belgia sau Elvetia.
In mod evident, ambele sisteme prezinta avantaje si dezavantaje si ramâne la latitudinea fiecarui stat sa opteze pentru propriul bine.

Domnule Radu,va rog sa imi permiteti sa va spun ca v-ati argumentat foarte bine opinia...=D>=D>=D>
Intr-adevar,fiecare sistem (uni sau bicameralism) prezinta atat avantaje,cat si dezavantaje.;)
Fiecare tara are dreptul sa isi aleaga sistemul pe care il considera potrivit propriilor interese.
Dar oare Romania ce doreste,de fapt???

Nu vedeti ce se intampla, cu aceasta criza politica? Vom vedea! VA FI ANUNTAT NOUL PREMIER . Sa fim sanatosi.
Deci, raman la prima mea parere ca, sistemul UNICAMERAL este mai bun pentru ROMANIA. Dar de ce nu se vrea consultarea cetatenilor prin Referendum?