Problemele părinților despărțiți: pensie de întreținere, program de vizită, domiciliul minorilor etc.

In cele mai multe cazuri, copiii din familii in razboi tin partea parintelui prezent. Majoritatea copiilor cu care am vorbit au admis ca sigur ca spun mamei ca vor mai mult la ea si tatalui ca vor mai mult la el... nu asta trebuie facut?
Copiii acestia danseaza pe sarma, incercand sa fie acceptati de fiecare parinte si nu mai au habar pe la 12-14 ani pe ce lume sunt, ce e minciuna, cum poti fi acceptati neconditionat. Isi fac rau si problema e ca parintii, ambii, de regula nu vad.
Majoritatea parintilor acestor copii, fericiti cand intra in birou la mine si imi declara „Vrea sa stea mai mult cu mine!” sau variatii pe aceeasi tema, sunt uimiti peste masura cand le spun ca nu, copilul spune la fel ambilor parinti, daca e ok neurologic ca dezvoltare.
Nu, copilul nu vrea sa stea mai mult neaparat in vizita la parinte, nici nu refuza cu placere sa se duca, nici nu e adevarat ca vrea mai putin sau sa stea doar in prezenta celuilalt parinte... Astea sunt doar transferuri emotionale de la parinti care refuza sa vada adevarul, care sunt nefericiti in razboiul dus cu celalalt parinte si nu vad ca, nefericit si el, copilul lor incearca, pe rand, sa ii faca fericiti: Mami, eu nu vreau sa mai merg la tati! Tati, eu as vrea sa ma mut la tine.

Astea se traduc in: te rog, nu fi nefericit, te iubesc. Atat.
Nu inseamna ca celalalt ii face rau, inseamna ca nu vezi ca un copil are nevoie de ambii parinti.

Din pacate, problema majora este de constientizare a acestei situatii de catre parinti. Copiii sunt instinctual adaptativi. Ei nu mint nici cand spun fiecarui parinte ca vrea sa stea numai la el. El chiar vrea asta, chiar simte si le spune ambilor. Dar parintii trebuie sa discearna ce e bine pentru copilul lor, independent de ce le declara acesta.

Ar fi interesant de abordat interesul social al legilor care nu cauta decat introducerea de sanctiuni si nu se interseaza de evolutia copilului.
Nu stabilesc norme de evaluare a evolutiei acestuia in timp, stiind pertinent ca intr-o ruptura familiala elementul fragil trebuie protejat.

Dupa mine odata inceputa alienarea este ca un viol, copilul va refuza celalalt parinte din instinct, stie ca parintele cu care sta isi da ochii peste cap, ca nu-i convine, ca se întristează, daca a mai zis si in trecut ca ne-a parasit pentru vre-o fufa, ca nu ne mai iubea de asta a plecat, copilul refuza din instinct, ca sa nu mai vada parintele trist.
Cum poti salva copilul, numai luandu-l si lasandu-l cu celalalt parinte cat mai mult timp, sa vada si sa se convinga ca nu e rau, ca il iubeste in felul său, ca si el il iubeste dar altfel.

Daca insa nu e lasat sa se convinga, ajutat si sprijinita/e nu au sanse sa se salveze.STIU doua gemene care isi iubesc tatal dar care nu ies decat pana la usa si ii spun pleaca, daca ajung pana la el la poarta ii spun rapeste-ne....

pai de ce sa-i spuna "rapeste-ne" ca le-a rapit deja? Cazul a fost facut public, la fel cel al asa-zisei ordonante de suplinire pentru Turcia, care n-a existat niciodata etc. Vremea basmelor a cam apus, copiii cresc si vin cu argumente concrete despre nerezident.

Doamna avocat, faceti confuzie, eu vb de doua gemene, care de la 3 luni la 5 ani au fost crescute de tata si care de 3 ani nu sunt lasate sa mai plece cu tatal.Din cate stiu au reusit o singura data in ultimii 3 ani sa mearga la program, duminica tatal a dus fetele acasa la mama si de atunci vede copiii in prag de usa, cam 10-15 minute el stând canun milog la poarta si cerșind macar sa vb cu cele doua fete.

E pacatul parintelui rezident ca se razbuna pe celalalt, va avea un copil la fel ca parintele cu care sta, singur, un copil frustrat, dominant, alienator.

Sa nu mire pe nimeni, daca aceste fete sau acesti copii aflați in aceasta situatie, daca nu-si vor mai intemeia o familie normala.sau identitatea sexuala se va schimba.Doamne fereste.