Un angajat acuză probleme legate de neplata orelor suplimentare și neacordarea concediului de odihnă anual, semnalând încălcări evidente ale legislației muncii. Deși orele suplimentare trebuie compensate fie prin ore libere plătite, fie printr-un spor salarial, angajatorul a invocat cheltuielile de protocol, printre altele, ca motiv pentru lipsa banilor necesar a fi plătiți angajaților. Codul muncii prevede că salariile au prioritate față de alte obligații financiare și că dreptul la concediu de odihnă este garantat. Respectarea acestor drepturi ale angajaților nu este însă întotdeauna garantată. Citește articolul
La polul opus de situațiile în care angajații nu beneficiază de dreptul la concediu de odihnă din cauza abuzului angajatorilor se află situațiile în care angajații refuză să-și exercite acest drept. Pentru angajator, un număr mare de zile de concediu neluate ale angajaților poate deveni o problemă - pe de o parte, pentru că va fi destul de greu de explicat în cazul unui control că s-au depus toate diligențele ca angajații să plece în concediu, dar că de fapt ei sunt cei care nu doresc asta, iar, pe de altă parte, vorbim de implicații contabile. Cum ar putea ajuta dialogul cu reprezentanții angajaților în acest context? Citește articolul
Legislația europeană și Directiva privind timpul de lucru, în mod special, protejează dreptul fiecărui lucrător la concediu anual plătit. Acest drept este considerat un principiu fundamental, iar statele membre nu-l pot restrânge decât în limitele strict prevăzute de directivă. Nicio justificare economică sau administrativă nu poate fi invocată pentru a limita acest drept. Cu toate acestea, Guvernul a decis că angajații statului nu pot cere, la terminarea raportului de muncă/de serviciu, compensații pentru zilele de concediu neefectuate aferente lui 2025 - motivul? Reducerea cheltuielilor bugetare. Măsura e cu atât mai criticabilă dacă ne gândim și la câtă jurisprudență europeană există în această privință. Citește articolul
Salariații au dreptul la un concediu anual de minimum 20 de zile lucrătoare, iar zilele de concediu neefectuate pot fi reportate până la 18 luni. Totuși, compensarea acestora în bani este permisă doar într-o singură situație. Citește articolul
Doar salariatului care pleacă din firmă și are zile de concediu neluate i se pot compensa aceste "restanțe" printr-o sumă de bani. Altfel, legislația muncii nu permite compensarea pecuniară a dreptului la concediul de odihnă. Contabil și fiscal, chestiunea e mai mult decât a acorda sau nu un drept salariatului: dacă rămân zile neluate într-un an, ele trebuie evidențiate contabil într-un anume fel. Un specialist ne-a explicat care ar fi modul mai avantajos pentru a proceda în astfel de cazuri și ce avem de făcut. Citește articolul