În domeniul raporturilor de muncă, există, potrivit reglementărilor în vigoare, anumite lucruri pe care angajatorul nu i le poate impune salariatului. Printre acestea, se numără faptul că, odată cu implementarea semnăturii electronice, angajații nu pot fi obligați să își cumpere o astfel de semnătură, dar și faptul că nu pot fi forțați să încaseze salariul într-un cont bancar ori, în caz de demisie, nu pot fi obligați să renunțe la această cerere.
Iată
nouă lucruri pe care, conform legislației muncii,
angajatorul nu te poate obliga să le faci:
1. Nu te poate obliga să semnezi electronic actele de muncă. Cu toate că, potrivit noilor modificări legislative de luna aceasta, angajatorul şi salariatul pot opta să folosească, la încheierea contractului individual de muncă sau a actelor adiţionale, semnătura electronică, demersul nou implementat nu înseamnă că de-acum încolo toate documentele ce ţin de relaţiile de muncă trebuie semnate doar electronic ori că salariaţii vor fi obligaţi să îşi achiziţioneze aceste tipuri de semnături. Din contră, se poate, la fel de bine, folosi în continuare semnătura olografă, cu mențiunea că atât angajatorul, cât şi salariatul vor trebui să folosească același tip de semnătură (fie semnătura de mână, fie cea electronică avansată, fie cea electronică calificată) pe toate documentele încheiate.
2. Nu te poate obliga să încasezi salariul într-un cont bancar. Salariul poate fi plătit, potrivit legii, fie în numerar, fie prin virament într-un cont bancar. Așadar, Codul muncii prevede una dintre aceste două variante, deci angajatorul nu-și poate obliga salariații să încaseze banii într-un cont bancar. Cu toate acestea, în contractul de muncă poate fi specificată modalitatea de plată a salariului, astfel că, dacă salariatul semnează contractul în respectiva formă, se presupune că este de acord cu prevederile, așa că schimbarea ulterioară a modalității de încasare necesită acordul angajatorului.
3. Nu te poate obliga să muncești într-un anumit loc de muncă ori într-o anumită profesie. Art. 3 din Codul muncii reglementează, în mod expres, un drept constituțional al cetățenilor români, potrivit căruia orice persoană este liberă să își aleagă locul de muncă și profesia, meseria sau activitatea pe care urmează să o presteze. Astfel, angajatorul nu poate obliga un salariat în acest sens, ci raporturile de muncă dintre aceștia apar în urma manifestării voinței concrete a salariatului, prin intermediul documentelor semnate la angajare, de a lucra acolo și de a avea jobul ales.
4. Nu te poate obliga, dacă n-ai împlinit 18 ani, să te angajezi în locuri de muncă grele, vătămătoare sau periculoase. Art. 13 din Codul muncii instituie, prin această prevedere, o protecție salariaților care încă nu au ajuns la vârsta majoratului.
5. Nu poate obliga tinerii în vârstă de până la 18 ani să presteze muncă suplimentară sau muncă de noapte. Potrivit art. 124 și 128 din Codul muncii, se introduc măsuri suplimentare de protecție în sensul că tinerii care nu au ajuns încă la vârsta majoratului nu pot fi obligați să presteze muncă suplimentară ori să lucreze în ture de noapte. Conform Codului muncii, "
munca prestată între orele 22:00-6:00 este considerată muncă de noapte".
6. Nu te poate obliga, dacă ești gravidă, lăuză sau mamă care alăptează, să faci muncă de noapte. Gravidele, lăuzele sau mamele care alăptează beneficiază, în egală măsură, de protecție din partea statului, ele neputând fi obligate să facă, în baza contractului de muncă, muncă de noapte.
7. Nu te poate obliga să participi la o grevă sau să muncești în timpul unei greve. În acest sens, în art. 260 din Codul muncii este prevăzut că împiedicarea sau obligarea, prin amenințări ori prin violențe, a unui salariat sau a unui grup de salariați de a participa la grevă ori de a munci în timpul unei greve constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.500 la 3.000 lei.
8. Nu te poate obliga să plătești în vreun fel pentru măsurile de sănătate și securitate în muncă (SSM) ce trebuie luate la firmă. Potrivit legislației actuale, angajatorul are obligația să asigure salariaților măsurile de SSM în toate aspectele legate de muncă. Astfel, aceste măsuri nu pot să determine, în niciun caz, obligații financiare pentru salariați.
9. Nu te poate obliga să renunți la cererea de demisie. Demisia reprezintă actul unilateral de voință a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz. Cererea de demisie a salariatului trebuie înregistrată, în mod obligatoriu, de către angajator, care nu îl poate obliga pe angajat să renunțe la demersul său. Salariatul are, conform legii, dreptul de a nu motiva demisia, iar refuzul angajatorului de a înregistra cererea de demisie conferă salariatului dreptul de a demonstra existența și transmiterea acesteia angajatorului prin orice mijloace de probă.
Comentarii articol (3)