avocatnet.ro 
1. Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă prevede, în esență, că angajatorul trebuie să ia măsurile care se impun pentru a asigura securitatea și sănătatea salariaților, să prevină riscurile profesionale, dar și să-i informeze și să-i instruiască pe aceștia. În plus, trebuie urmărită mereu îmbunătățirea situațiilor existente. Nerespectarea obligațiilor prevăzute de Legea SSM le poate aduce angajatorilor amenzi ce pornesc de la 2.000 lei și pot ajunge la 10.000 lei. Însă răspunderea contravențională nu este singurul risc, firmele riscă și un dosar penal și amenzi usturătoare, în funcție de gravitatea neregulilor descoperite.
2. Ce are de făcut angajatorul atunci când se produce un accident de muncă
Înregistrarea și raportarea accidentelor de muncă și analiza accidentelor în vederea determinării acțiunilor preventive/corective sunt obligatorii pentru toate locațiile și departamentele ce desfășoară orice tip de activitate. Comunicarea accidentului este prima etapă în cazul unui accident de muncă. Angajații au obligația să raporteze imediat managerului direct orice accident, incident sau posibil accident (near miss) în care au fost implicați sau la care au fost martori. Pe de altă parte, accidentele de circulație soldate doar cu pagube materiale (fără vătămări corporale) trebuie raportate către șeful direct.
Atenție! Companiile sunt obligate să notifice autorităților accidentele de muncă ale salariaților proprii, când este vorba de evenimentele nefericite care implică vătămări corporale sau moarte și care au avut loc în timpul muncii sau în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu.
Printre obligațiile angajatorilor se numără cea a ținerii unei evidențe a accidentelor de muncă - este vorba de trei registre diferite.
Angajatorul se ocupă de cercetare numai atunci când e vorba de accidente de muncă în urma cărora se ajunge la incapacitate temporară de muncă. În rest, cercetarea evenimentelor este făcută de ITM-uri ori autoritățile teritoriale de sănătate publică.
Întocmirea dosarului de cercetare este o etapă obligatorie pentru firme atunci când trebuie să investigheze un accident de muncă. Iar rezultatul cercetării unui accident de muncă trebuie consemnat de angajator într-un proces-verbal de cercetare.
3. Concediul medical pentru accidentele de muncă - cum se plătește, care este cuantumul indemnizației și cine face decontarea
Spre deosebire de concediile medicale pentru incapacitate temporară pentru alte situații, în cazul concediilor pentru accidentele de muncă sau boli profesionale doar primele trei zile se suportă de către angajator, iar din a patra indemnizația acordată poate fi decontată de la casele teritoriale de pensii.
În cazul urgențelor medico-chirurgicale apărute ca urmare a accidentului de muncă sau a boli profesionale, cuantumul indemnizației este de 100% din baza de calcul, în timp ce pentru incapacitatea temporară de muncă este de 80% din baza de calcul. Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este de 183 de zile în intervalul de un an, socotită din prima zi de concediu medical. Pentru recuperarea medicală și profesională a salariatului, medicul specialist poate propune prelungirea concediului medical și peste această limită de zile.
4. Contează dacă lucrătorul nu cotizase suficient sau dacă era recent angajat?
Deși sunt aparent condiționate de existența unui stagiu minim de cotizare, indemnizațiile cuvenite în cazul accidentelor de muncă sunt reglementate mult mai amplu, iar prevederile care reglementează chestiunea trebuie atent analizate. Faptul că accidentul de muncă survine la puțin timp după angajare, să zicem, în cazul unui angajat care nici nu avea prea multă experiență în muncă și stagii de cotizare nu înseamnă că acesta nu este asigurat pentru accidente de muncă și că nu ar avea dreptul la concediu medical ș.a.m.d.. Persoanele care desfășoară activități pe baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu, contract de mandat și contract de management sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii. Dreptul salariaților la indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, pentru reducerea timpului de muncă sau pentru trecerea temporară în alt loc de muncă în cazul accidentelor de muncă, inclusiv în situația în care stagiul de cotizare este mai mic de șase luni.
Dispozițiile legale în privința asigurării SSM prevăd că angajatorul are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a se asigura că salariații săi nu sunt expuși pericolelor și vor suferi niciun prejudiciu, moral sau material în îndeplinirea atribuțiilor și sarcinilor de serviciu. Totodată, angajatorii au obligația de a respecta indicațiile medicului de medicina muncii înscrise în fișa de aptitudini (certificatul medical) în baza căruia poate fi încheiat un contract de muncă, iar în situația în care există anumite inaptitudini ale salariatului, să nu solicite acestuia îndeplinirea unor sarcini cu care este incompatibil. Redacția noastră a prezentat recent o speță în care firma a fost obligată să plătească daune angajatului din cauza nerespectării celor din fișa de aptitudini, dar unde culpa a fost una comună - detalii, aici.
Da, există acoperire și în situația când angajatul nu se află efectiv la locul de muncă. Cel mai cunoscut exemplu este accidentul de traseu - „dacă deplasarea s-a făcut în timpul și pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator și invers”, așa cum scrie în Legea SSM. Intră aici inclusiv un accident survenit pe perioada pauzei de masă în locuri organizate de angajator - mai multe despre accidentul de traseu, în acest material.
Dar dacă angajatul se afla la locul de muncă însă își terminase programul sau lucra peste normă? Legislația ne permite să încadrăm ca accidente de muncă și pe cele petrecute în astfel de circumstanțe. În fapt, aici intră și accidentele petrecute la sediul angajatorului și unde victimele nu sunt neapărat angajații săi.
7. Putem vorbi de accidente de muncă în cazul muncii de acasă?
Legea SSM nu s-a modificat pentru a trata în mod special telemunca, dar în Legea telemuncii regăsim câteva prevederi de SSM - insuficiente însă, prin urmare, trebuie completate cu cele ale Legii SSM. Ipoteza accidentului de muncă în spațiul locuinței angajatului nu poate fi ignorată și nici nu ar trebui, întrucât faptele petrecute în timpul programului de muncă se pot încadra în unele dintre ipotezele asimilate accidentului de muncă, din moment ce nimic nu exclude telemunca în mod expres. Putem să încadrăm în această definiție fapte care se petrec acasă ori în alt loc de muncă din care a ales să lucreze telesalariatul? Aceasta a fost una dintre întrebările la care a încercat să răspundă recent, pentru abonații avocatnet.ro, un specialist în dreptul muncii - detalii, aici.
RoxannaValentina 
bacau73