Astfel, principalele reguli reglementate de art. LIII pct. 64 din ordonanță se referă la următoarele aspecte:
- venitul net din cedarea folosinței bunurilor se stabilește la fiecare plată, de către plătitorii de venit, persoane juridice sau alte entități care au obligația de a conduce evidență contabilă, prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 20% asupra acestuia;
- plătitorii veniturilor, persoane juridice sau alte entități care au obligația de a conduce evidență contabilă, au și obligația de a calcula, reține, declara și plăti impozitul corespunzător sumelor plătite;
- impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului net și se reține la sursă, de către acești plătitori de venituri, la momentul plății veniturilor;
- impozitul calculat și reținut reprezintă impozit final și se plătește la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut;
- venitul brut reprezintă totalitatea sumelor în bani și/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură stabilite potrivit contractului încheiat între părți;
- venitul brut se majorează cu valoarea cheltuielilor ce se află, conform dispozițiilor legale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui deținător legal, dacă sunt efectuate de cealaltă parte contractantă;
- atunci când chiria reprezintă echivalentul în lei al unei valute, venitul brut se determină pe baza cursului de schimb comunicat de Banca Naţională a României, din ziua precedentă celei în care se efectuează plata;
- contribuabilii nu au obligația de completare a Registrului de evidență fiscală și de conducere a evidenței contabile.