avocatnet.ro 
Tranzacția trebuie înregistrată în contabilitate. Să nu cumva să credem că, dacă am cumpărat servicii sau bunuri și furnizorul nu a raportat factura, noi nu înregistrăm nimic în contabilitate. Bunurile există și trebuie înregistrate. Și, atunci, se face NIR și bunurile intră în gestiune, numai că noi nu putem deduce TVA-ul și, implicit, nu înregistrăm factura ca atare, ci doar recepția bunurilor. Mergem pe ideea de furnizori - facturi nesosite și așteptăm factura”, a opinat recent, la un eveniment online organizat de avocatnet.ro, Cristian Rapcencu, Expert contabil și Consultant fiscal.
Concret, în prezentarea de la eveniment este trecută următoarea opinie pentru a gestiona înregistrarea în contabilitate a tranzacțiilor pentru care factura n-a sosit prin SPV:
„Puteți utiliza și următorul raționament. Din moment ce poate ați primit factura în format fizic, dar furnizorul nu a încărcat-o încă în SPV, puteți considera TVA ca fiind neexigibilă, iar dacă furnizorul:
- va încărca, totuși, factura în SPV peste două-trei luni, veți deduce atunci TVA aferentă;
- nu va încărca deloc factura în SPV, veți trece TVA aferentă în costul stocurilor/imobilizărilor, direct pe un cont de cheltuieli, sau o veți deduce.
Exemplu: Entitatea ALFA achizitionează mărfuri de la un furnizor în sumă de 10.000 lei, cu TVA 19%, însă furnizorul nu a încărcat factura în sistemul e-Factura. Nota contabilă va fi:
| 10.000 lei 1.900 lei |
371 „Mărfuri” 4428 „TVA neexigibilă” |
= | 408 „Furnizori - facturi nesosite” |
11.900 lei |
Cheltuielile aferente facturilor netransmise de furnizor în sistemul e-Factura sunt deductibile fiscal la calculul impozitului pe profit, fără niciun risc de reconsiderare - bineînțeles, dacă este îndeplinită condiția de bază (și anume ca achiziția să fie efectuată în scopul activității economice a entității respective).
Factura servește ca principal document justificativ pe partea de TVA. Să nu uităm că art. 319 alin. (7) din Codul fiscal prevede că persoanele impozabile NU au obligația emiterii de facturi pentru operațiunile SFD, regăsite la art. 292 din Codul fiscal.
La achiziția de bunuri sau servicii, documente justificative pentru recunoașterea unei cheltuieli pot fi contractul de colaborare încheiat între părți, nota de intrare-recepție și constatare de diferențe (NIR), devize, situații de lucrări, rapoarte de lucru etc.”
Așa cum prevede cadrul legal al e-Factura (OUG 120/2021), în relația comercială B2B, emitentul facturii electronice e obligat s-o transmită destinatarului utilizând sistemul e-Factura. În caz contrar, atât emitentul unei facturi clasice, cât și destinatarul care o primește și înregistrează riscă o amendă egală cu 15% din valoarea totală a facturii.
În plus, Codul fiscal dispune că, în relația B2B, factura originală este considerată numai fișierul XML transmis prin e-Factura și sigilat de Ministerul Finanțelor. Automat, deducerea TVA este permisă numai în baza originalului, orice alt format clasic neavând valoare fiscală (de exemplu, factura în format PDF sau factura tipărită).
marcelaL
Comentarii articol (0)