Editorial

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Tempo printre nume și anotimpuri

Cotrobăi uneori prin poze vechi. Cel mai adesea, ca să nu uit că mai există orașe în care nu lăsăm în urmă pe nimeni care să ne țină minte. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Instantanee marocane: Să nu măsori timp, să cântărești doar viața din el

Senzația de timp nesfârșit pe care mi-o lasă lumea arabă mă urmărește ca o umbră.   Citește articolul

ACCES GRATUIT

Regatul meu pentru o noapte

N-am înțeles niciodată de ce se acordă trecerii dintre ani, în România, o atât de mare importanță. În fond, sărbătorim trecerea timpului, ceea ce n-ar trebui să ne dea motiv de dans și voie bună. Nu e noutate pentru nimeni însă cât de mult ajung să cheltuiască românii pentru această noapte cu simbolistică exagerată. Chiar așa, cât de mult? Obscen de mult. De ce? Citește articolul

ACCES GRATUIT

Adio, dar rămâi cu mine: 1 ianuarie și mirajul unui nou început (spre mai bine)

Nu știu alții cum sunt, dar eu nu sunt deloc pregătită să mă debarasez de 2018. Am intrat de câteva ore în 2019 (puțin câte puțin, ajungem la executivul "douăzeci-douăzeci"), însă ceasul meu interior îmi arată orele amiezii, undeva în primele zile din septembrie, înainte de vacanță. Optsprezecele meu s-a dus mai repede ca niciun altul de până acum, a început într-un miraj, s-a ridicat din nămeții uriași de pe bulevardul Iuliu Maniu și a dat direct cu nasul de un soare insuportabil, de văpaia căruia mi-am dorit să scap trei sferturi din an. Și numaidecât s-a făcut luna cadourilor și iată-mă aici.  Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Din Mogador la Atena

Singura rezoluție pe care mi-am pus-o vreodată de Anul Nou s-a întâmplat în 2015. Eram în Maroc de aproape 2 săptămâni și ne organizaserăm astfel încât Revelionul să ne găsească în Essaouira, mica cetate de pe malul Atlanticului. Vechiul Mogador. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Într-o dimineață de iulie

Nimeni, niciodată, nu i-a sărutat glezna. Până în acea dimineață de vară tânără. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Instantanee urbane

Contratimpuri închipuite

Venise iarna pe Hristo Botev. Am coborât târziu la cafeneaua din colț, mai mult de teamă că o să închidă. Dana mi-a făcut un flat white, apoi am ieșit pe băncuța de afară, să putem zăbovi împreună la o țigară. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Lucruri pe care n-ar trebui să le faci cadou (și de ce)

Îmi place mai mult să ofer cadouri decât să le primesc. Și uneori dăruiesc lucruri fără vreun motiv anume, fără să fie Crăciun, Moș Nuștiucare sau ziua de naștere a cuiva. După multe cadouri oferite, am ajuns la concluzia că e mai bine să fii atent la dorințele și nevoile celor din jur atunci când oferi ceva, decât să îți încerci norocul sau să dăruiești ceea ce-ți place ție. Unele lucruri n-ar trebui însă dăruite niciodată. De pildă... Citește articolul

ACCES GRATUIT

Bucureștiul maro

Să ne bucurăm, zic. A venit în sfârșit sezonul în care Bucureștiul nostru iubit este, din nou,  maro. Sărbătorile la noi au această culoare, care, orice s-ar zice, e mult mai discretă, nobilă și rezistentă  decât roșul-cu-verdele-și-auriul de prost gust al sărbătorilor de-aiurea. În afara cazului în care ninge -  și atunci avem parte de maro cu ceva alb murdar -  Bucureștiul prinde cea mai mișto și persistentă nuanță de maro. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Aritmetică sentimentală. Scrisoare din ziua cu numărul 347

E 3 martie azi. Și mă gândeam că trebuie să se facă anul de când am mâncat căpșune-mărțișor, în semi-întunericul unui bar din Piața Romană. Citește articolul