Editorial

ACCES GRATUIT

Povestea lui Junior Centenar: Balaurul care sperie și banca, nu doar părinții

Nu știu ce i-ar putea determina pe părinții din România să depună bani -- nu anual, ci fie și numai o singură dată -- în conturile de economii deschise de Guvern pentru cei mici la trezorerie - conturile Junior Centenar. Nu promisiunea unor dobânzi și prime de stat care ar putea sau n-ar putea să vină peste câțiva ani, ci altul e motivul pentru care n-aș da credibilitate acestui mecanism. Cel puțin, nu în forma în care a fost propus și adoptat de Executiv anul trecut. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

A fost odată vară

Celei mai triste veri i-a urmat una de liniște amăruie. Trăia încă primprejurul unei absențe, care se insinua în orice trăire. Se gândea că așa va fi de-atunci încolo, cu acea senzație nedefinită și perfidă de lipsă, care se lipise de ea ca o umbră. Se resemnase că va trăi bucurie, dar că gustul ei va fi mereu un pic sălciu, că râsul îi va fi întotdeauna un pic, chiar dacă foarte puțin, pătat de înnorare. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Povestea profesionistului zgârcit și a românului pe care l-ar fi putut educa

În discursul vehement al celor care vorbesc despre "dușmanii poporului" (băncile și multinaționalele, forțele oculte din umbra străinătăților etc.), rareori îmi este dat să găsesc vreun sfat aruncat gratuit ori vreun rând care să semene câtuși de puțină educație în ochii celui care citește sau în urechile celui care ascultă. Nimic. Lipsa de educație de orice fel este adevăratul dușman al poporului. Și a trecut al nșpelea ceas...și tot nu vrem să vedem asta. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Tempo printre nume și anotimpuri

Cotrobăi uneori prin poze vechi. Cel mai adesea, ca să nu uit că mai există orașe în care nu lăsăm în urmă pe nimeni care să ne țină minte. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Instantanee marocane: Să nu măsori timp, să cântărești doar viața din el

Senzația de timp nesfârșit pe care mi-o lasă lumea arabă mă urmărește ca o umbră.   Citește articolul

ACCES GRATUIT

Regatul meu pentru o noapte

N-am înțeles niciodată de ce se acordă trecerii dintre ani, în România, o atât de mare importanță. În fond, sărbătorim trecerea timpului, ceea ce n-ar trebui să ne dea motiv de dans și voie bună. Nu e noutate pentru nimeni însă cât de mult ajung să cheltuiască românii pentru această noapte cu simbolistică exagerată. Chiar așa, cât de mult? Obscen de mult. De ce? Citește articolul

ACCES GRATUIT

Adio, dar rămâi cu mine: 1 ianuarie și mirajul unui nou început (spre mai bine)

Nu știu alții cum sunt, dar eu nu sunt deloc pregătită să mă debarasez de 2018. Am intrat de câteva ore în 2019 (puțin câte puțin, ajungem la executivul "douăzeci-douăzeci"), însă ceasul meu interior îmi arată orele amiezii, undeva în primele zile din septembrie, înainte de vacanță. Optsprezecele meu s-a dus mai repede ca niciun altul de până acum, a început într-un miraj, s-a ridicat din nămeții uriași de pe bulevardul Iuliu Maniu și a dat direct cu nasul de un soare insuportabil, de văpaia căruia mi-am dorit să scap trei sferturi din an. Și numaidecât s-a făcut luna cadourilor și iată-mă aici.  Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Din Mogador la Atena

Singura rezoluție pe care mi-am pus-o vreodată de Anul Nou s-a întâmplat în 2015. Eram în Maroc de aproape 2 săptămâni și ne organizaserăm astfel încât Revelionul să ne găsească în Essaouira, mica cetate de pe malul Atlanticului. Vechiul Mogador. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Într-o dimineață de iulie

Nimeni, niciodată, nu i-a sărutat glezna. Până în acea dimineață de vară tânără. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Instantanee urbane

Contratimpuri închipuite

Venise iarna pe Hristo Botev. Am coborât târziu la cafeneaua din colț, mai mult de teamă că o să închidă. Dana mi-a făcut un flat white, apoi am ieșit pe băncuța de afară, să putem zăbovi împreună la o țigară. Citește articolul