ACCES GRATUIT
Ne-am mutat cu toții la casă (sau la altă casă): familie, prieteni, apropiați. Și toată lumea - da chiar toată lumea - avea obsesia asta cu gazonul englezesc. Iarbă, iarbă, dar să arate ca la "engleji". Grădină, grădină, dar să fie verdele ăla majestic al insularilor. Toate brico-magazinele vindeau visul ăsta al firului de iarbă românesc. Numai că, de-a lungul anilor, toți s-au convins de un lucru evident: gazonul englezesc e verde acolo, nu aici.
Citește articolul
ACCES GRATUIT
Acum ceva ani, Guvernul schimba pe sub masă formula legislativă din spatele unui Cod al insolvenței și-l făcea, din proiect de lege, proiect de ordonanță de urgență. Îl adopta motivând insuficient și neadecvat necesitatea ca el să intre în vigoare ca ordonanță de urgență, chestiune pe care Curtea Constituțională a României (CCR) a taxat-o la momentul respectiv. Codul acela a fost declarat neconstituțional și a dispărut din legislație. Adoptarea recentă a Codului administrativ al României prin ordonanță de urgență ne arată că Guvernul n-a învățat nimic din greșelile trecutului, că nu-și face niciodată temele și acționează după tupeu și interese, mai degrabă, nu după litera și spiritul Constituției. Ce a spus CCR atunci, pe OUG-ul cu Codul insolvenței, ce a spus Guvernul acum și ce ne rămâne:
Citește articolul
ACCES GRATUIT
Nu cred în puterea indivizilor de a influența istoria. Cel puțin nu așa cum se presupune, de obicei. De nenumărate ori avem impresia că cineva ar fi determinat anumite evenimente, deși în spate exista o multitudine de variabile pe care nu le cunoaștem. Bineînțeles, există și excepții, dar ele, mai degrabă, întăresc regula. Ca principiu, exagerăm puterea oamenilor. Dar la fel cum exagerăm și puterea oamenilor, exagerăm și puterea dreptului, din punctul meu de vedere. Tindem să credem că dreptul există undeva izolat, separat de influențe sociale, economice sau tehnologice. Cu alte cuvinte, noi, ca societate, suntem ceea ce determină normele pe care le avem. Iar una din acele norme este dreptul la liberă exprimare. Care poate fi pervertit foarte ușor.
Citește articolul
ACCES GRATUIT
În detrimentul altor teme de actualitate mai suculente și mai ușor de apucat, o mini-catastrofă în curs de derulare nu reusește să prindă, de aproape o săptămână încoace, bilet în rândul întâi la dezbaterile din mass-media : Guvernul se pregătește să adopte prin ordonanță de urgență Codul administrativ al României, adică o lege extrem de importantă, care va înghiți chestiuni cuprinse acum în multe acte normative și care va reprezenta baza legală a administrației publice. Și, da, proiectul de OUG cuprinde și pensii speciale pentru primari. Din păcate, magnitudinea acestui act normativ nu poate fi redusă la tema pensiilor speciale.
Citește articolul
ACCES GRATUIT
Cu toate că tehnologia pare că ne face viața mai ușoară și că avem totul la îndemână la o atingere de ecran, de fapt viața ne este din ce în ce mai greu de gestionat. Da, este vorba despre viteza informației, dar în același timp este vorba și despre faptul că odată ce avem e-mailul în mână tot timpul, șeful ne poate cere orice, oricând. Iar pentru că e „șeful”, trebuie să facem, nu? Dar nu ne gândim mai deloc (cel puțin nu activ, conștient) la felul în care ne poate afecta asta viața în general și viața de familie în special, mai ales când nu reușim să delimităm corect și coerent munca de familie și rolurile pe care le avem în cele două contexte.
Citește articolul
ACCES GRATUIT
Care e misiunea unui părinte? Să iubească? Să fie prietenul copilului său? Să corecteze? Să impună un comportament corect cu autoritate? Să protejeze? Toate la un loc? N-aș sti să v-o spun și nici textul pe care vi-l propun astăzi nu o face. Totuși, cele 12 versuri pe care le citim împreuna imediat au un merit incontestabil: ne pun față în față cu un adevăr un pic inconfortabil, pe care fiecare părinte e tentat, măcar o dată în viață, să îl treacă cu vederea.
Citește articolul
ACCES GRATUIT
M-am suit în tren azi dimineață la 9 şi m-am dus să-mi votez deputatul și senatorul. M-am oprit, după 140 de km, în prima localitate din județul Braşov şi-am votat pe o listă suplimentară.
Citește articolul
ACCES GRATUIT
Mici povești pentru oameni mari
Sunt cu Anca, ea doarme respirând liniștit lângă mine. E sâmbătă în mai, undeva la amiază. Nu știu cât e ceasul și nu sunt curioasă să verific: nici nu-mi pasă, nici nu contează. Am plecat de dimineață din București și iată-ne acum, două prietene, pe o plajă pustie, pe care nu o împărțim nici măcar cu pescăruși. Numai marea vine și se retrage, în jocul ei nesfârșit. Îi văd valurile abandonându-se la mal și-apoi plecând în tihnă și mă simt în siguranță. Încă mai cred că sunetul ăsta de apă care ni se dăruiește pur și simplu, și nouă, și nisipului, ar putea vindeca orice.
Citește articolul
ACCES GRATUIT
Mici povești pentru oameni mari
Nu mi-o mai aduc aminte pe mamaie, mama mi-a povestit că ne iubeam mult. Nu îi știu limpede nici chipul, nici mâinile, nici vocea. Nu îmi amintesc cum mergea, cum mă striga sau cum se simțeau îmbrățișările ei.
Citește articolul
ACCES GRATUIT
Într-o nuvelă de-a sa, Albert Camus a creat o alegorie pentru forțele statale (care trebuie să aibă un puternic element impersonal și obiectiv) și pervertirea puterii prin personalizarea acestor forțe. În esență, e vorba de refuzul unui profesor de a îndeplini atribuțiile unui jandarm iar acest refuz, în opinia mea, reprezintă un simbol pentru maturitatea statului și a unor instituții care funcționează pentru protecția cetățenilor, într-un cadru în care supremația legii reprezintă principiul de bază.
Citește articolul
avocatnet.ro explicăm legislația
Simona Voiculescu 
Alexandros Bakos 
Andreea Vrabie 
Roxana Neagu 
