Editorial

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Intermezzo între două ierni lungi

Undeva, pe drumul de întoarcere, am devenit un soi de prelungire nefiresc de firească a ta. Soarele apunea lent în verdele crud al rapiței, ziua se scurgea pe geamurile mașinii în viteză, iar eu îmi sprijineam trupul greu de coastele tale. De pe bancheta din spate, părea că venise, în sfârșit, primăvara. Ce iarnă grea. Citește articolul

ACCES GRATUIT

100 de motive pentru care noi, cei de la avocatnet.ro, iubim România

N-am putut lăsa să treacă această frumoasă zi de 1 decembrie fără să vorbim întrucâtva despre România; despre România noastră, a fiecăruia dintre noi, cei de la avocatnet.ro; despre ce ne place atât de mult la țara noastră, cu toată sinceritatea. Așa s-a format lista aceasta lungă ce se așterne în continuare. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Există și locuri de unde doar se pleacă

A treia zi după ce a plecat, știind că e pentru totdeauna, s-a vopsit. Ea, absolut și etern blondă-văratec, și-a închis la culoare părul. Ar fi vrut astfel să-și șochez cumva inima care nu mai știa să simtă. N-a funcționat. A umblat mai departe ca o piatră prin lume, amorțită-n durere, cu părul radiind proaspăt și inima veștejită. (Piatra, zice Nichita, este un om în care alt om și-a băgat mâna ca într-o mănușă și l-a întors pe dos). Citește articolul

ACCES GRATUIT

Omul-Ventuză

Departe de a fi cei mai rău intenționati de pe planetă, Oamenii-Ventuză ocupă un loc aparte în gașca celor care mă enervează. S-ar putea să fiu și eu de vină cumva, cu siguranță trimit eu niște semnale interpretabile greșit, dar am avut parte de specia asta cu mult mai mult decât mi-aș fi dorit vreodată. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Unora le place jazzul... altora necazul. Despre drepturi și libertăți înțelese greșit

Ești ceea ce faci. Ceea ce vorbești și cum vorbești. Ești ceea ce simți și cum transmiți. Ceea ce gândești. Ești suma tuturor oamenilor cu care te înconjori, împărțită la numărul lor. Ești ceea ce lași în urma ta pentru că, atunci când nu mai avea putere să alterezi nimic, vei fi exact lucrul pe care l-ai lăsat în urma ta. După tine, potopul, zici? Citește articolul

ACCES GRATUIT

Ganduri pentru acasă

Ceva nu merge bine. Se vede de la o Poștă

"Androide, cu cât ai da, mă, telefonu ăsta?", se aude un glas în mulțime. În spate, o bătrână care de abia poate păși își târșâie picioarele spre ghișeu, în încercarea de a străbate marea de oameni din fața ei. Un glas disperat strigă undeva peste câteva capete mai în față: "Dar nu se poate, Doamnă, mă plimbați de trei zile de la o Poștă la alta". Și Androidu' se foiește, semn că nu-i obișnuit să stea în mulțime fără să dea din mâini. Îmi ridic privirea spre cer și nu-l văd pe Dumnezeu. E doar o gaură mare într-un tavan fals pus de mântuială, prin care pare că s-au scurs de-a valma apă, fire și fier forjat, într-o încercare eroică de a evada din locul acela de nebuni. Pe un perete stă scris cu litere de aur "Noi avem cheia afacerii dumneavoastra". Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

40.000 de pași mai târziu. Povestea unui maraton

Înainte să înceapă urcările alea urâcioase, ne-am despărțit. Stabiliserăm să facem umăr lângă umăr primul semi, deci jumătate din cei 42 de km, dar Anca și-a dat seama mai devreme decât mine că alergarea fiecăreia dintre noi începuse deja. Așa că, pe la kilometrul 10, ne-am strâns mâinile tare, ne-am zâmbit larg, cât pentru restul de cuvinte pe care nu era nevoie să ni le spunem - le înțelegeam amândouă oricum - și fiecare a pornit în cursa pentru care venise. Atunci a fost, de fapt, startul nostru. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Dor lunile

N-ai știut că te pot durea lunile la fel cum te dor uneori părțile bolnave din tine: un dinte stricat, degetul mic de la piciorul cu care te lovești mereu de pat, urechile, când ai otită. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Instantanee urbane

Dungi

Îmi plac pe zebre, pe umbrele și șosete, pe rochii scurte cu mâneci lungi, pe agende, așternuturi de bumbac, căni de cafea sau cămăși vaporoase, pe oamenii de care mi-e drag. Pe tricouri în soare - mai ales pe ele. Citește articolul

ACCES GRATUIT

De când a intrat în vigoare GDPR-ul, ANSPDCP nu a făcut nimic util pentru firme sau pentru români

Numai mâine nu-i poimâine și se face jumătate de an de când a intrat în vigoare Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR). E totuși greșit să ne raportăm doar la intrarea în vigoare a GDPR-ului ca reper temporal, pentru că nu e ca și cum a ieșit, ca panseluța din asfalt, pe 23 mai. Știam de el cu ani înainte, având cam doi la dispoziție să-l pregătim. Entitatea publică responsabilă la noi de domeniul prelucrărilor de date personale este Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP). Am așteptat cu sufletul la gură să văd lucruri - nu mărețe, dar măcar cvasi-folositoare - din partea Autorității, de un an încoace; informații care să încerce să ofere un colac de salvare firmelor care au înotat în lacuri de nedumerire în ultimele luni de zile; informații explicite pentru românul de rând, vizat de prelucrări. Am așteptat de aproape mi-a ieșit sufletul printre dinți - degeaba. Citește articolul