Editorial

ACCES GRATUIT

Lucruri pe care n-ar trebui să le faci cadou (și de ce)

Îmi place mai mult să ofer cadouri decât să le primesc. Și uneori dăruiesc lucruri fără vreun motiv anume, fără să fie Crăciun, Moș Nuștiucare sau ziua de naștere a cuiva. După multe cadouri oferite, am ajuns la concluzia că e mai bine să fii atent la dorințele și nevoile celor din jur atunci când oferi ceva, decât să îți încerci norocul sau să dăruiești ceea ce-ți place ție. Unele lucruri n-ar trebui însă dăruite niciodată. De pildă... Citește articolul

ACCES GRATUIT

Bucureștiul maro

Să ne bucurăm, zic. A venit în sfârșit sezonul în care Bucureștiul nostru iubit este, din nou,  maro. Sărbătorile la noi au această culoare, care, orice s-ar zice, e mult mai discretă, nobilă și rezistentă  decât roșul-cu-verdele-și-auriul de prost gust al sărbătorilor de-aiurea. În afara cazului în care ninge -  și atunci avem parte de maro cu ceva alb murdar -  Bucureștiul prinde cea mai mișto și persistentă nuanță de maro. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Aritmetică sentimentală. Scrisoare din ziua cu numărul 347

E 3 martie azi. Și mă gândeam că trebuie să se facă anul de când am mâncat căpșune-mărțișor, în semi-întunericul unui bar din Piața Romană. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Intermezzo între două ierni lungi

Undeva, pe drumul de întoarcere, am devenit un soi de prelungire nefiresc de firească a ta. Soarele apunea lent în verdele crud al rapiței, ziua se scurgea pe geamurile mașinii în viteză, iar eu îmi sprijineam trupul greu de coastele tale. De pe bancheta din spate, părea că venise, în sfârșit, primăvara. Ce iarnă grea. Citește articolul

ACCES GRATUIT

100 de motive pentru care noi, cei de la avocatnet.ro, iubim România

N-am putut lăsa să treacă această frumoasă zi de 1 decembrie fără să vorbim întrucâtva despre România; despre România noastră, a fiecăruia dintre noi, cei de la avocatnet.ro; despre ce ne place atât de mult la țara noastră, cu toată sinceritatea. Așa s-a format lista aceasta lungă ce se așterne în continuare. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Există și locuri de unde doar se pleacă

A treia zi după ce a plecat, știind că e pentru totdeauna, s-a vopsit. Ea, absolut și etern blondă-văratec, și-a închis la culoare părul. Ar fi vrut astfel să-și șochez cumva inima care nu mai știa să simtă. N-a funcționat. A umblat mai departe ca o piatră prin lume, amorțită-n durere, cu părul radiind proaspăt și inima veștejită. (Piatra, zice Nichita, este un om în care alt om și-a băgat mâna ca într-o mănușă și l-a întors pe dos). Citește articolul

ACCES GRATUIT

Omul-Ventuză

Departe de a fi cei mai rău intenționati de pe planetă, Oamenii-Ventuză ocupă un loc aparte în gașca celor care mă enervează. S-ar putea să fiu și eu de vină cumva, cu siguranță trimit eu niște semnale interpretabile greșit, dar am avut parte de specia asta cu mult mai mult decât mi-aș fi dorit vreodată. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Unora le place jazzul... altora necazul. Despre drepturi și libertăți înțelese greșit

Ești ceea ce faci. Ceea ce vorbești și cum vorbești. Ești ceea ce simți și cum transmiți. Ceea ce gândești. Ești suma tuturor oamenilor cu care te înconjori, împărțită la numărul lor. Ești ceea ce lași în urma ta pentru că, atunci când nu mai avea putere să alterezi nimic, vei fi exact lucrul pe care l-ai lăsat în urma ta. După tine, potopul, zici? Citește articolul

ACCES GRATUIT

Ganduri pentru acasă

Ceva nu merge bine. Se vede de la o Poștă

"Androide, cu cât ai da, mă, telefonu ăsta?", se aude un glas în mulțime. În spate, o bătrână care de abia poate păși își târșâie picioarele spre ghișeu, în încercarea de a străbate marea de oameni din fața ei. Un glas disperat strigă undeva peste câteva capete mai în față: "Dar nu se poate, Doamnă, mă plimbați de trei zile de la o Poștă la alta". Și Androidu' se foiește, semn că nu-i obișnuit să stea în mulțime fără să dea din mâini. Îmi ridic privirea spre cer și nu-l văd pe Dumnezeu. E doar o gaură mare într-un tavan fals pus de mântuială, prin care pare că s-au scurs de-a valma apă, fire și fier forjat, într-o încercare eroică de a evada din locul acela de nebuni. Pe un perete stă scris cu litere de aur "Noi avem cheia afacerii dumneavoastra". Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

40.000 de pași mai târziu. Povestea unui maraton

Înainte să înceapă urcările alea urâcioase, ne-am despărțit. Stabiliserăm să facem umăr lângă umăr primul semi, deci jumătate din cei 42 de km, dar Anca și-a dat seama mai devreme decât mine că alergarea fiecăreia dintre noi începuse deja. Așa că, pe la kilometrul 10, ne-am strâns mâinile tare, ne-am zâmbit larg, cât pentru restul de cuvinte pe care nu era nevoie să ni le spunem - le înțelegeam amândouă oricum - și fiecare a pornit în cursa pentru care venise. Atunci a fost, de fapt, startul nostru. Citește articolul