trope_doi a scris:
......
Cuvantul cheie: “trebuie” – dar nu obligatoriu prin mediere, ci pe mai multe cai, pe langa arbitraj si conciliere…
Medierea (obligatorie, mai ales) nu constituie o parghie de aparare a drepturilor fundamentale ale omului - ca individ cu eventuale probleme de natura juridica.
La nivel de Stat e cu totul altceva… Desi… americanii – cand au atacat Afganistanul – n-au prea stat la discutii. :)
......
Daca este sa vorbim despre mediere ca nefiind una din "parghiile" de aparare a drepturilor fundamentale ale omului as avea sub acest aspect serioase rezerve. In orice conflict fiecare parte considera ca drepturile sale au fost incalcate de partea adversa si cu aceasta motivatie foloseste cu precadere "parghia" dreptului de acces in tribunale inainte de a folosi ca "parghie" comunicarea prealabil "distrugerii" contestatorului. Partea este nemultumita de atitudinea celeilalte parti care nu recunoaste prin atitudinea sa aptitudinile primei. Drepturile sant facultati care sant recunoscute in colectivitate sant acceptate unanim de membri sai la un moment dat. Unica "parghie" reala de apararea a dreptului este
recunoasterea sa de catre ceilalti fie de "buna voie" fie "silit". Silirea printr-un tribunal nu este altceva decat apararea dreptului individual
prin mediere de catre colectivitate a partilor in conflict urmand ca prin forta publica a justitiei partea care a contestat dreptul sa recunoasca exixtenta acestuia conformandu-se astfel vointei colective. In lipsa recunoasterii nu putem vorbi despre apararea unui drept caci lipsa de comunicare sau anihilarea de orice natura ar fi a celui ce refuza sa recunoasca nu poate inseamna apararea unui drept ci desfiintarea unui raport interuman. Este fara de rost de a se afirma un drept daca nu exixta nimeni care sa il recunoasca. Este recunoscut de catre romani dreptul la viata al vitelor ? :D . Nu pentru ca noi stim vaca ne da noua lapte , branza , carne oua :"> Un astfel de drept la viata al vitelor este insa recunoscut de a alta colectivitate potrivit careia vitele sant animale sacre si viata lor inviolabila. Intr-o societate in care din varii motive printre care si lipsa de respect a unora fata de ceilalti, incalcarea drepturilor constituie o practica curenta intre membri ,exercitarea apararii drepturilor si folosirea "parghiei" accesului in tribunale poate deveni insa o problema de securitate sociala in momentul in care toti se judeca cu toti (si asta ca sa nu se "paruiasca" cu "parghiile de aparare" a drepturilor intre ei ). Ceea ce se uita insa este faptul ca pentru a putea participa la o judecata din partea unui tribunal independent si impartial mai trebuie sa si supravietuim si sa ne asiguram cele necesare traiului pina cand se va pronunta onor tribunalul precum si dupa acea pronuntare.Ori durata excesiva a unor procese , haosul si instabilitatea legislativa generata ca urmare a exercitarii dreptului de acces la tribunale si al nerespectarii obligatiei corelative a statului de a asigura conditiile exercitarii acestuia reprezinta o amenintare la adresa securitatii sociale. Am auzit de curand un politruc ce indemna poporul la munca uitand ca de fapt principala problema este tocmai lipsa locului de munca si care trebuia sa fi fost asigurat de catre el "parvenitul" ca obligatie corelativa potrivit competentelor care ii revin prin Constitutie. Potrivit art 8 din Declaratia Drepturilor Omului " Everyone
has the right to an effective remedy by the competent national tribunals for acts violating the fundamental rights granted him by the constitution or by law" . Dat fiind ca dupa cum am aratat mai sus accesul la un tribunal in solutionarea unor conflicte nu este altceva decat accesul la medierea de catre colectivitate a conflictelor dintre membri sai in vederea recunoasterii dreptului, chiar obligatoriu instituita medierea de catre leguitorul national poate constitui un efectiv remediu (parghie) la o incalcare a unor drepturi cat timp este recomandata din partea unui tribunal national garantat de constitutie sau de lege. Incapacitatea actuala a statului care nu mai este in masura de a asigura resortizantilor sai un termen rezonabil, ... o solutie previzibila in solutionarea unei contestatii asupra unor drepturi civile sau judecarea unor fapte penale se datoreaza acelor factori de autoritate care nu si-au inteles rolul in stat si printre ei se numara si functionarii tribunalelor. In ce priveste caracterul de independent si impartial al unui tribunal in Romania m-as abtine sa dezvolt aici concluziile care s-ar putea trage dintr-o analiza a legislatiei in materie. Refuzul autoritatilor de a prevedea precum si refuzul autoritatilor judiciare de a propune partilor metode alternative de solutionare a litigiilor in conditiile in care sant incapabile sa asigure o legislatie coerenta si previzibila si sa solutioneze multimea cauzelor aflate pe rolul lor intr-un termen rezonabil si cu solutii previzibile poate fi considerata o "incalcare a dreptului de acces in tribunale". Afirmatia unora dintre reprezentantii autoritatii judecatoresti cum ca ei sant nevinovati si numai statul (adica noi toti) este vinovat ca nu asigura conditiile exercitarii dreptului de acces in tribunale nu poate fi primita caci ei insisi sant o putere reprezentativa in "statul" pe care cu nonsolanta il acuza. Asta intareste demonstratia exixtentei starii de conflict intre toti cu toti data de confuzia dintre drepturi si obligatiile corelative ale fiecaruia. Un "inalt obraz" judecatoresc incercand sa dezvinovateasca "obrazele" de situatia din justitie si ca ar fi responsabile in parte de durata excesiva a proceselor si de solutiile neunitare in cauze similare s-a "zmintit " de tot uitand ca in fapt ea insasi este o putere in statul pe care tocmai il acuza in public dezvinovatindu-se pe sine. Deh ,obrazele se impart "după vârstă şi după minte, în vârstnici, nevârstnici, risipitori şi fără minte iara după noroc, în slobozi, robi şi sloboziţi" iara noi santem la acest moment sloboziti si nu slobozi, risipitori si fara minte.
In conditiile in care prin lege ar deveni obligatorie medierea, arbitrajul sau orice alta modalitate de solutionare a conflictelor ca procedura prealabila accesului in tribunal asta nu ar putea fi considerata ca fiind o incalcare a dreptului de acces in tribunale ba din contra ar reprezenta o masura necesară într-o societate democratică , proporţională cu situaţia care a determinat-o , aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.
In ce priveste razboiul din Afganistan nu s-a stat la discutii deoarece acesta este rezultatul evident al neintelegerii unui fenomen social de catre autoritatile unui stat,a nerecunoasterii si a incalcarii "granitei" intereselor unei multimi de indivizi organizati intr-o forma nestatala in scopul protejarii unor interese proprii chiar nedeclarate.Este o reactie mai mult spontana disproportionata, haotica si indreptata impotriva unui teritoriu si nu impotriva intereselor faptuitorilor actiunilor de agresiune neautorizata din partea respectivei grupari. Conventia de definire a agresorului nu a luat in calcul la momentul adoptarii sale faptul ca ar putea exixta unitate de actiune prin forta a unor indivizi fie lipsiti de organizare statala fie constituiti supra sau interstatal. Cu totii santem tentati sa definim organizarea sociala statala ca fiind in stransa relatie de un teritoriu geografic delimitat , definire care deja este cazuta in desuetitudine in masura in care evolutia tehnologica a marit viteza de circulatie a persoanelor , a bunurilor , a capitalurilor si a intereselor. Teritoriul geografic nu mai reprezinta astazi un factor de stabilire si coagulare a intereselor unor indivizi iar cei care refuza sa recunoasca asta fac si vor face greseli. Actual fara a se constientiza efectiv se produce la nivel global o reorganizare a notiunii de stat in sensul in care mai presus de teritoriu , de limba,de cultura,de neam,de ... sant puse interesele individuale ale omului. Suma intereselor individuale care reconverg si congrue a mai multor indivizi din teritorii si state diferite va defini noua organizare sociala care va desfiinta granitele statelor astfel cum le stim noi astazi si asta se petrece inevitabil chiar daca noi nu vrem. Este o evolutie fireasca si naturala a societatii actuale. Aceste granite se vor reaseza sa protejeze interesele acelor grupuri. Pentru unii mai "indobitociti din fire" care zac cocotati azi prin functii politice va fi foarte greu sa desluseasca gardul intereselor recte granita noilor organizari si pentru asta vor crea conflicte si vor incalca drepturi fundamentale ale omului in numele protejarii intereselor sale de catre state. Agresiunea in noua conceptie de drept international va trebui sa defineasca agresorul raportat la "granita intereselor" recunoscute intre multimile de indivizi neconstituiti intr-un stat definit de un teritoriu si constituiti in grupuri heterogene din diferite teritorii si natiuni definiti de interese comune. Organizarile statale si suprastatale (federatii uniuni etc) sant speriate pentru ca "nu vad padurea din cauza copacilor" , constata ca astfel cum sant organizate acum sant incapabile sa guverneze multimi eterogene de interese rasfirate si intrepatrunse intre teritorii si intre indivizi daca nu isi pot pipai parii si sarma ghimpata de pe fasia granitei sau daca nu pot face "apelul de seara" numarandu-si resortizantii. Politica inadaptata realitatilor actuale pentru aparare a asa zisei suveranitati statale le va aduce sfarsitul caci ei in loc sa constientizeze noile interese si sa le defineasca raman fixati intr-un trecut pe care nu vor sa il uite.