dreptul de a fi tata

Doamna avocat AVLIl

Daca ati sti cate scuze ar trebui sa primesc si eu de la avocati care in cardasie cu mama fetitei mele au incercat sa ma scoata din categoria fiintelor umane ca sa demonstreze instantei ca fetitei mele nu ii poate fi bine decat cu mama. Daca doamna avocat Romascanu considera ca ii datorez scuze, nu am o problema in a i le adresa, dar impresia mea este ca domnia sa a inteles dincolo de calitatea domniei sale de avocat si femeie scrierile mele. Ceea ce nu pot spune despre dumneavoastra. Cu inversunarea dumneavoastra feminista dublata de indolenta unui judecator reteta succesului pentru o mama la tribunal e asigurata.
Nu va mai aprindeti asa. O cruciada nu inseamna neaparat sa curga sange. Chiar in acest moment port aceasta cruciada discutand cu dumneavoastra care evident aveti pareri cel putin eliptice despre ce inseamna sa fii tata si sa nu iti poti vedea copilul. Atunci cand doamnele ca dumneavoastra nu vor mai fi atat de convinse ca au dreptate 100% atunci poate va exista o sansa de echilibrare a situatiei. Dar pentru asta trebuie luptat cu prejudecatile inclusiv in sala de judecata. Asta este cruciada. Razboiul nu il port pe spatele fetitei mele si pe capul oamenilor obtuzi.

Si inca un lucru. Chiar daca voi pierde acest razboi vreau sa-i dau un exemplu de viata copilului meu ca atunci cand crezi cu tarie in ceva merita sa lupti in viata, cu arme cinstite, chiar daca pierzi. Mai importanta decat victoria este onoarea din lupta. Asta vreau sa transmit copilului meu. De aceea pierd timpul pe forum, la emisiuni tv si in asociatia TATA. Nu am pic de inversunare, dar am detasarea omului care nu mai are nimic de pierdut.

Nu imi implic copilul in aceasta "cruciada". Rabd cu stoicism opacitatea mamei sale care nu ii da voie sa se intalneasca cu mine. Ma duc la ea la scoala la semiinternat si fac cu ea liniute si bastonase fara sa-i spun un cuvant despre faptul ca mama iar m-a amenintat cu politia, sau iar a mintit-o ca nu am cautat-o la telefon, cand eu o sun de fapt de 2-3 ori pe zi fara sa mi se raspunda, iar daca mi se raspunde mi se spune ca fetita mea e plecata. Toate acestea la un moment dat se afla si constituie un exemplu. Eu am trecut ca si copil prin asa ceva. A trebuit sa cresc ca sa aflu ca de fapt tata ma cautase mereu dar a avut in cale o fosta sotie si o intreaga justitie impotriva lui.

Cu stima Remus Octavian Campean

Avlil, noi avocatii stim bine ca ne aparam clientii in functie si de vointa lor.Nu putem sa punem concluzii pe fond asa cum vrem noi.
Nu noi avocatii suntem cei care trebuie sa facem dreptate ci instanta, acesta este de altfel rolul ei, de a face dreptate.
Nu putem (sau cel putin eu) nu pot sa sutin ca daca apar o mama in instanta veghez si la drepturile tatalui.Apar mama si copilul in functie de ceea ce imi zice ea.
Orice avocat cred eu procedeaza la fel.De cate ori nu am discutat cu mamele ca poate nu este chiar bine asa dar in final ceea ce vor ele trebuie sa solicitam instantei.De aceea eu sustineam ca este bine ca avocatii care reprezinta tatii prin asociatia tatilor sa nu mai apere mamele.

Si in acest sens iti dau un exemplu.Am un proces in care reprezint tatal cu tarie si ma lupt pentru el si se vede acest lucru.Mama pe care o asist in fata aceleiasi instante, in alt proces, vede.Ea va fi putin speriata si va deveni confuza cum ca apar tatal si mai ales cum il apar, lucru care ii va starni neincrederea in mine.Exemplul este valabil pentru aproape orice avocat.
Instanta la randul ei va fi nedumerita in cazul in care ii apar cu tarie si prezint argumente si apoi contraargumente...la cele sustinute de mine sau de aparatotul celeilalte parti din proces.
Din acest motiv sunt de parere ca ar trebui ca asociatia tatilor sa le procure avocati tatilor pentru ca mamele oricum se vor descurca.Pentru ele nu e greu sa-si gaseasca un avocat.

In pus, daca as fi avocatul asociatiei tatilor,spre exemplu, judecatile nu vor avea un curs conventional.Deloc as spune.As face ceea ce consider eu fara sa imi pese daca instantei ii place sau nu.Si sunt sigur ca nu le-ar placea intrucat as crea valuri mari, foarte mari.Lupta cu instantele ar putea afecta si interesele mamelor pe care le reprezint in fata aceleiasi instante unde ma judec odata cu tatal si apoi cu mama.

La ceea ce se intampla in acest moment in instante in privinta drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului si ale intereselor supreme ale minorului, cu un singur client nu pot face valuri mari.Astfel ca, nu as putea obtine ceea ce vreau sa obtin adica ,,sensibilizarea" instantelor.
Chiar nu vreau sa castig la CEDO daca totusi se poate castiga in tara.In pus, durata de timp ar fi mult mai scurta decat castigarea unui proces la CEDO.Sa nu mai orbesc si de faptul ca, din nou statul roman ar plati daune...:(

Pe de alta parte, daca ma judec doar izolat, chiar daca as obtine castig de cauza in mod individual discriminarea ramane si ar urma sa o iau din nou de la capat in cazul unui alt proces unterior cu un alt tata.

avocat Claudiu Lascoschi

Afirmati ca nu sunteti incrancenat, dar accentuati pe expresii gen "feministele” – dovada clara ca pt dv, femeia ar trebui sa stea acasa si sa spele copilul.
"Urangutani” suntem toti, uneori, in anumite circumstante – si nu s-a facut deloc referire la membrii asociatiei TATA – daca interpretati atat de gresit scrierea respectiva nu am dreptul de a avea indoieli cu privire la... obiectivitatea dv?
Rabdati cu stoicism opacitatea mamei care nu va permite sa vedeti copilul? Cum rabdati? Luptand? Aceasta nu prea mai inseamna ca rabdati...., din contra, demonstreaza ca nu mai aveti rabdare.
Daca tot intalniti fetita la semi-internat nici nu trebuie sa ii spuneti ca a mintit mama... O intrebati pe unde a fost in ziua cand ati telefonat, pt ca n-ati putut vorbi cu ea. Apoi, poate ca fetita e suficient de mare sa raspunda singura la telefon, daca ii spuneti ei cand veti suna... si sa stie ca atunci cand suna telefonul sunteti dv, care doriti sa vorbiti cu ea.
Aduceti mai apoi acuzatii de "incrancenare feminista” – folositi numai termeni radicali si vreti sa ne convingeti ca sunteti o persoana temperata...
Divorturile sunt particulare... In fiecare caz e altceva... Un tata care isi abandoneaza copilul cand acesta are doua luni – nu il mai intereseaza nimic despre copil pana ce acesta mai creste si nu mai are nevoie sa fie sters la fund si – hop! - tata se inscrie in asociatie si face pe grozavul (= se bate cu pumnii in piept, tipand – ce va sugereaza gestul?). Alt tata, nu isi recunoaste copilul din afara casatoriei pt ca... ii va fi patata onoarea! Care onoare? Mai tarziu, acest tata se va inscrie in asociatie si va dori sa dovedeasca ce tata bun e el... Si asociatia il sprijina pe sarmanul om-tata.

Daca in aproape toate statele lumii copilul este incredintat – de regula – mamei, ce va faceti sa credeti ca veti schimba regula in RO si copilul va fi incredintat tatalui, ca regula?
Ce vina are judecatorul ca "functionarul” de la Autoritatea turelara nu isi face treaba mai repede?

V-ati referit la acei sinucigasi si ucigasi... Ce legatura are dragostea cu aceste gesturi? Ati omis sa spuneti ca acei indivizi iubeau ceva mai mult alcoolul. Nu puteti argumenta cu exemple vazute... la stiri! Chiar nu stiti ca stirile sunt trunchiate? Si sinuciderea, si crima au ca justificare (?!!) egoismul, nu dragostea pt copil. Veti reusi sa convingeti de contrariu numai pe cei care sunt in aceeasi asociatie cu dv – si nici pe acestia toti... Vedeti? Gesturile extreme dovedesc labilitate... psihica... Cum sa las un copil in grija unei asemenea persoane? Mai devreme sau mai tarziu s-ar fi intamplat ceva care sa genereze tragedii.

Nu trebuie sa ne luptam cu instantele!!! Instantele decid – in foarte mare masura – in functie de argumentele avocatilor! In functie de ceea ce una sau alta dintre parti reuseste sa dovedeasca, reuseste sa convinga! E chiar absurd sa ne incrancenam impotriva judecatorilor! Analizati motivele care au stat la baza unui divort si aflati de ce copilul ajunge mai des la mama. Analizati varsta celor doi soti care se despart si aflati de ce s-a ajuns la divort!
Daca tot se doreste schimbarea legislatiei porniti de la cauza divortului. Pt aceasta sunt necesare statistici, discutii cu mame si tati despartiti (care nu se inteleg in privinta copilului), discutii cu parinti despartiti care se inteleg in privinta copilului, discutii cu parinti care nu sunt despartiti si au copii mici... Premiza de la care se pleaca in aceasta... cruciada este gresita! Muntele nu poate fi urcat pornind de la culme la poale!
Intai trebuie aflata cauza, pt a putea contracara efectul! Si, nu in ultimul rand, este nevoie de obiectivitate – pe care o poate avea cineva care nu are niciun interes personal in cauza.

Stimate trope_doi
(as fi preferat sa va pot spune pe un nume, dupa cata elocinta dovediti puteati sa va dati macar un prenume )

Ca raspuns la toata argumentatia dvs. pe care v-o respect ca parere personala va voi explica doar care inteleg prin a rabda si a lupta.

Va intrebati ce rabd. Rabd sa vad cum mama nu scapa nicio ocazie in a murdari imaginea tatalui in ochii copilului. Si ma abtin cu stoicism sa nu raspund cu aceeasi moneda.

Lupt cu oameni autosuficienti care sunt convinsi ca starea actuala de lucruri e naturala si echitabila. Argumentul pe care mi-l aduceti e de pe vremea inchizitiei: daca in toata lumea copilul se da mamei inseamna ca e bine. In aceasta logica, dumneavoastra mai credeti ca Pamantul e centrul universului? Cativa au fost arsi pe rug pentru asta, pentru simplul motiv ca majoritatii nu i se parea ca lucrurile stau asa.

Si apropo de alcoolici. Stiti cator mame alcoolice li se iau copiii? Niciuneia sau catorva. Stiti ce inseamana sa fii tata alcoolic in instanta? Condamnare sigura la a ti se lua copilul. Probabil veti concluziona ca sunt alcoolic.

Mai ganditi-va.

Cu stima,
Remus Octavian Campean
asociatia TATA cluj
custodie.comuna@gmail.com

Trope-doi, daca instantele in procesele de dreptul familiei cu minori ar tine cont de probele administrate sau care ar trebui administrate ( sunt doua versiuni diferite) nu as mai fi scris ca e o advarata stare de alerta in acest sistem cu adevarat discriminatoriu.
Eu nu am absolut nimic cu instantele impartiale care judeca corect, dar exista o problema cu instantele ca judeca fara sa imi pot da seama ce au avut in cap sau pe ce s-au bazat cand au dat hotararea !!!

Problema este grava pt ca desi te ampreciez pt intensitatea cu care analizezi situatiile de data aceasta chiar esti in eroare.
Eu sunt doar un observator obiectiv care am ajuns la concluzia ca nu este bine pt copii sa creasca fara tata.
Am analizat cazuri in care tatii au legaturi personale personale cu copii lor si minorii sunt fericiti astazi.Au legaturi cu ambii parinti si nu este un lucru rau.
Ceea ce fac unele instante nu este bine pt ca adancesc anumite conflicte intre parinti si minorii sunt niste martori nevinovati si neputinciosi adesea.

Credeti ca eu nu as avea suficienta forta sa pot rezolva o situatia care ar fi fost simpla?Adica o situatie bazata pe probe si pe argumente solide.Am decimat mama pe intreaga durata a procesului si nimeni nu putea sa creada ca va obtine ea incredintarea minorului pentru ca incalca orice logica.Instnata mi-a respins o sumedenie de probe care daca erau administrate chiar ca nu mai avea cum sa incredinteze copilul mamei.Aprocedat simplu.M-a adus la egalitate de probe cu mama pe motiv ca...asa e echitabil:stunned:
Am inghitit asa doar pt ca clientul, a fost multumit de faptul ca procesul nostru era total diferit de ceea ce a vazut el la alte judecati.Pentru mine a fost clar ca instanta nu a fost impartiala daca me reduce la egalitate cu mama.
Chiar si asa aveam avantaj si instanta a pronuntat o hotarare in care a evitat sa faca vorbire tocmai de faptul care determina instantele sa incredinteze copilul mamei... adica atasamentul copilului fata de unul dintre parinti.
Sa fiu mai clar instanta a considerat ca minorul v-a fi mai bine educat de mama desi copilul era mai atasat fata de tata si in rest ( in afara de afectiune) se aflau la egalitate.
Problema este ca daca clentul meu in acest caz nu a obtinut (deocamdata) castig de cauza, adica un ,,tata mit,, sa o citez pe Lli5, discriminarea, nedreptatea si lipsa de impartialitate a instantei a atins cote alarmante.
Se urmareste descurajarea tatlor si chiar si a avocatilor sa mai insite in mod inutil.
In aceste conditii, Troupe_doi, este necesar ca instantele sa fie ,,sensibilizate,, dar nu prin forta argumentelor in cadrul fondului cauzei ci anterior acestui moment, adica sa se gandeasca bine ca exista o problema legata de discriminare.
De aceea, am ajuns la concluzia ca, este necesar sa reprezint mai multi tati pana ne obisnuim unii cu altii.Adica avocatii asociatiei tata si unele instante.
Aceeasi schema am facut-o si in faza de urmarire penala intr-o vreme cand drepturile si libertatile fundamentale existau pe hartie dar nu se respectau.S-au obisnuit organele cu mine si totul a fost o.k.:) Probleme mai exista insa si astazi, dar mai pe ascuns...:(
Aici, problema este ca degeaba voi castiga in mod izolat daca nu se va ajunge la o egalitate si o garantare efectiva a drepturilor fundamentale ale omului, adica ale tatilor care totusi nu sunt....urangutani, adica nu sunt animale...:(

Si asa cum ziceam, din moment ce copilul este fericit cu tatal sau de ce sa il impiedicam sa fie fericit ? Doar asa ca sa producem nefericire ?

Exista probleme si cu privire la programul de vizitare si de luare la domiciliul tatalui nu numai cu referire la incredintare, dar nu mai am spatiu...;)

avocat Claudiu Lascoschi