dreptul de a fi tata

remusoctavian a scris:

Stimate trope_doi
(as fi preferat sa va pot spune pe un nume, dupa cata elocinta dovediti puteati sa va dati macar un prenume )

Ca raspuns la toata argumentatia dvs. pe care v-o respect ca parere personala va voi explica doar care inteleg prin a rabda si a lupta.

Va intrebati ce rabd. Rabd sa vad cum mama nu scapa nicio ocazie in a murdari imaginea tatalui in ochii copilului. Si ma abtin cu stoicism sa nu raspund cu aceeasi moneda.

Lupt cu oameni autosuficienti care sunt convinsi ca starea actuala de lucruri e naturala si echitabila. Argumentul pe care mi-l aduceti e de pe vremea inchizitiei: daca in toata lumea copilul se da mamei inseamna ca e bine. In aceasta logica, dumneavoastra mai credeti ca Pamantul e centrul universului? Cativa au fost arsi pe rug pentru asta, pentru simplul motiv ca majoritatii nu i se parea ca lucrurile stau asa.

Si apropo de alcoolici. Stiti cator mame alcoolice li se iau copiii? Niciuneia sau catorva. Stiti ce inseamana sa fii tata alcoolic in instanta? Condamnare sigura la a ti se lua copilul. Probabil veti concluziona ca sunt alcoolic.

Mai ganditi-va.

Cu stima,
Remus Octavian Campean
asociatia TATA cluj
custodie.comuna@gmail.com

Stimate domn,
in ultimele zile am refuzat sa mai particip cu "scrieri" la subiectul acesta, dar subscriu in totalitate punctului dumneavoastra de vedere, chiar daca nu sunt pe pozitia celor care cred ca, custodia comuna este solutia ideala.
Particip si eu personal intr-un "razboi" asemanator celui descris de dumneavoastra si chiar daca nu-l voi castiga, cred si sunt convins ca razboaiele se castiga batalie cu batalie.Nu sunt adeptul extremismului si al absolutismului.Nu exista adevar absolut.Adevarul absolut il detine numai Dumnezeu ! Cred totusi intr-o reabilitare a lucrurilor privind cresterea si educarea "puilor" procreati de cele doua specii (barbati si femei).Unele mame asa treateaza problema ca si cum copilul pe care-l au, l-au facut singure, fara aportul definitoriu al tatalui.Si daca tot nu l-au facut singure, ma intreb de ce-si aroga toate drepturile asupra lui? Este cumva un "bun" propriu? Ma gandesc ca este cel putin un "bun" comun.
Oricum, "trambiteaza" fara exceptie si vehementa faptul ca-si iubesc copilul si ca-i vor binele, dar in fapt nici nu poate fi vorba de asa ceva.Folosesc copilul ca arma de razbunare.Ca si cum cei divortati ar trebui sa fie pedepsiti de ele ca au ales sa plece.Da, categoric, "persoanele excluse intotdeauna sunt de fata", pardon, cred ca am gresit zicerea;
"persoanele care citesc sunt excluse".Sa mai incerc o data; "persoanele de fata sunt excluse".Sper ca a treia oara am reusit.Sunt pro tatici, care stiu, cunosc si doresc sa participe la cresterea si educarea copiilor lor.Ma voi lupta intotdeauna pentru aceasta, pentru copilul meu si pentru al altora.
Av. E.V.Martin.

Dle REMUS,
Cum... uf!!!... ati ajuns la concluzia ca v-as considera alcoolic? Nu m-am nascut ieri si nu m-am uitat pe gaura cheii sa vad cum traiesc altii!
Am specificat clar: le placea mult alcoolul celor pe care i-ati dat ca exemplu! De ce ati generalizat?
Multumesc ca imi respectati opinia – la randul, meu o respect pe a dv! Dar a nu ma contrazice – cu argumente (sau contra-argumente) nu-mi face cinste – e ca si cum... latru la Luna. Asa s-ar intampla si cu pararea dv, daca ceilalti nu ar comenta... Mai multe capete, mai multe idei, mai multe opinii pot conduce la construirea unui mecanism functional... La cate s-au scris in forum pe aceasta tema ati putea sa conturati argumente puternice pe care sa le prezentati in fatza politicienilor – dar dv ati vazut numai atacuri!

Argumentul pe care vi l-am adus nu e de pe vremea Inchizitiei – pe atunci femeile nu aveau decat dreptul de a fi... supuse barbatului (fie el tata, sot etc). Acei cativa au fost arsi pe rug pt ca au afirmat ca Pamantul e rotund... (Giordano Bruno, ca exemplu care imi vine in minte); Galilei sustinea ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui, nu invers, dar a scapat de rug...
N-am afirmat – din nou acuzati pe cineva de idei pe care nu le exprima! – ca e „bine” sa domicilieze copilul cu mama, am afirmat ca e o practica generala! De ce faceti deductii de genul celor pe care le faceti? Am intrebat cum veti reusi sa schimbati o mentalitate – sa-i zicem asa – impamantenita la nivel global. Si dv ati dedus ca pt mine e „bine”! Vedeti de ce afirm ca sunteti incrancenat? Va ganditi la „atacuri” acolo unde sunt doar intrebari (fie ele chiar retorice)!
Mamei alcoolice i se ia copilul sau nu? Ziceti niciuneia sau catorva – ceva nu poate fi alb si negru in acelasi timp.
Cine crede ca situatia actuala e naturala si echitabila? Hm, naturala, poate, dar nu echitabila. Naturala pt ca si in salbaticie puii sunt crescuti de femela si masculul pazeste teritoriul. Echitabila nu este pt ca – si nu v-am contrazis nicio clipa – nu toti barbatii sunt alcoolici, nu toti barbatii sunt indragostiti de femeie in general, nu toti barbatii etc. Cine zice ca toti sunt la fel are o problema! La fel si despre femei. Situatia nu e echitabila, dar nici tatal nu arata in instanta cate stie el despre cresterea si educarea copiilor, cate stie el despre spalatul rufelor si pregatirea hranei, cate povesti pt copii cunoaste... Nu spune de cate ori a facut lectiile cu minorul... Nu arata in instanta ce sot si tata model a fost – cum si-a protejat sotia cand aceasta cara in pantece o fiinta care este si copilul lui; nu arata in instanta cat a contribuit la treburile din gospodarie... Nu arata in instanta motivul pt care crede el ca sotia cere divortul! Toate acestea pot fi scrise in intampinare, in reconventionala sau ce-o face tatal acolo... si sustinute cu martori.

Nu e deloc usor pt o femeie sa care in pantece, timp de 9 luni, un prunc. Se umfla picioarele, doare spatele, se simte rau, devine irascibila... Unde era intelegerea sotului in acele momente? O ajuta el cu treburile casnice, sau se plangea ca a obosit la munca pt a castiga banii care sa ii intretina pe toti? Dupa nastere (mai usoara sau mai dificila), femeia poate suferi o depresie.. Intelege sotul ca trebuie sa actioneze cu prudenta? (in paragraful acesta am repetat ca un papagal ce am scris si in alte topicuri...)

Daca ati fi citit cate randuri am scris pe acest forum impotriva dreptului parintelui care primeste copilul pt a-l creste si educa (in general... mama!) de a pleca din tara cu minorul fara aprobarea tatalui! Acest fapt chiar nu este echitabil – si chiar am convingerea ca parintele respectiv poate fi impiedicat! Intreb, din nou: cine face ancheta sociala la noul domiciliu al mamei? Cine verifica din ce traieste femeia aceea acolo si unde locuieste? Nu e corect sa desparti copilul de unul dintre parinti numai pt ca poti!
Sunt perfect de acord ca parintii sa se implice egal in viata copilului, zi de zi – si cei doi parinti despartiti ar trebui sa intalneasca niste persoane deosebite pt a nu ramane singuri pana la majoratul copilului! Cel care nu are copilul incredintat poate sa „plece” mai usor si sa isi vada de viata langa un alt partener, dar daca cel care are minorul vrea sa „isi refaca viata” ar putea intampina probleme din partea noului partener – care ar putea fi gelos... si n-ar fi de acord cu vizitele zilnice ale celuilalt parinte (fost sot / fosta sotie). Implicarea aceasta in mod egal etc etc s.a.m.d. in cresterea si educarea copilului obliga la si mai multe pe cei doi parinti, fosti soti....

Pt cei interesati:
Aratati-mi un singur rand in care am scris: „E bine sa fie incredintat copilul mamei”! Am incercat sa arat de ce se procedeaza astfel. Aratati-mi un rand in care am afirmat ca femeia-mama (dar sunt si exceptii!) nu foloseste copilul ca arma impotriva fostului sot. Am afirmat chiar in sens contrar!
Dl Lascoschi scrie ca nu e bine ca un copil sa creasca fara tata. Nimic de comentat! Intreb: daca ar fi copilul incredintat tatalui, ar fi bine ca acesta sa creasca fara mama?
Sunt mai mult decat de acord ca toti copiii trebuie sa aiba relatii cat mai stranse cu ambii parinti (fie acestia divortati sau impreuna)!

dupa ce criterii selectionati TATII care va solicita ajutorul in aceasta asociatie?......dau un interviu?.......o autobiografie?.........un test?.......cine ii accepta pe cei admisi?.........aveti incredere totala in vorbele si faptele lor?.........de ce sotiile si mamele copiilor lor nu mai au in ei ? pe cind statisici psihologice cu raspunsuri concrete in aceasta asociatie TATA care sa fie ambele parti ascultate ?

Stimata mather, orice tata si orice copil are dreptul prevazut de lege de a mentine legaturi personale cu minorul si in egala masura si acesta.
Daca ne raportam la dreptul de vizita sau legaturi personale cu minorul chiar si tatii alcolici au dreptul de a-si vedea copilul.
Problema se pune acolo unde se poate considera ca nu ar fi in interesul suprem al minorului de a fi luat la domiciliul tatalui, dar, opinez eu, numai in masura in care copilul va fi afectat de compaortamentul tatalui sau.Spre exemplu, daca tatal se imbata si vorbeste urat, isi bate concubina, vorbeste urat, etc, atunci, sigur ca nu se poate considera ca e indicat pt minor sa mearga la domiciliul tatalui sau.
Daca tatal bea si el un pahar doua dar nu face nimic din ce am aratat mai sus nu vad primejdia ca educatia minorului sa fie afectata.

Problema insa este acolo unde instantele decid aiurea, fara probe certe, ca minorul sa nu mearga la tatal sau pt ca...nu e mama de acord...:stunned: in cazuri in care nu sunt probleme efective si nu rezulta de nicaieri asa ceva...:stunned:
Aici exista probleme, stimata Mather, atunci cand tatal este de treaba si nu afecteaza in niciun fel educatia minorului.De aceea sunt tatii revoltati si eu nu pot sa nu le dau dreptate.
Sa va dau situatia tip care, dupa parerea mea, este obligatorie permiterea minorului sa mearga la domiciliul tatalui sau.
Copilul are pana la 5 ani, in timpul divortului ambii parinti s-au ocupat de copil ( mama mai mult, dar si tatal cat de cat), minorul isi cunoaste bine tatal, il iubeste si se simte bine cu el, e bucuros sa fie si cu el.
In acest caz, unele instante vin si decid ca minorul poate fi vazut doar in prezenta unui ,,gardian" adica mama...:stunned:
Situatia aceasta este revoltatoare pt tati.Pe buna dreptate as spune eu.

Cat priveste rapoarte sau evaluari psihologice instantele nu dau daca cer tatii dar daca cer mamele da.In acest fel e evident faptul ca instantele dau expertize psihologice cu intentia de a-i taxa pe tati, iar daca sunt de treaba si isi dau seama ca vor iesi in favoarea tatilor nu mai dau.Nu este asta discriminare si lipsa de impartialitate ,,pe fata" ?
Eu ca observator obiectiv, asa consider intrucat nu poate fi corect.
De aceea,am temerea ca este necesara o adevarata cruciada a dreptatii.

avocat Claudiu Lascoschi

avocat Claudiu Lascoschi

Se pare ca nu calitatea,ci cantitatea conteaza.Singura mea speranta este sa reusesc sa dovedesc minciunile asa-zisului "tata victima" cu toti avocatii lui(3).Ocoleste copilul pe strada,dar se inscrie in Asociatii.Iach!!!!

Este suficient ca tatal sa fie "de treaba"?Nu ar trebui sa stie si el cate ceva despre copil?Cum sa fie pregatita mancarea?cate biberoane de lapte bea pe zi?Mai cald mai rece?ca supa ii place cu rosii si fara nu?ca daca nu doarme patru ore in intr-o zi la pranz il paste o raceala sau ii mai da o masea?Nu mi se pare suficient ca tatal sa fie "de treaba".Ca trage de un copil mic despre care nu vrea sa stie prea multe.Creste oricum.Pe dumneavoastra cand il reprezentati pe tata va intereseaza amanuntele astea despre copilul meu?Ca pe mine asta ma macina.Pe el nu il macina nimic,doar grija ca "anul asta nu i-am facut nici un proces,dar ar fi cazul sa ii fac unul".