dreptul de a fi tata

Andi_81, referirile mele la ,,tatal de treaba" vizau un tata relativ bun nu un tata rau.
La varte fragete ale minorului si tatii se pot descura cu hrana, etc.
In cazul dvs situatia poate fi diferita dar nu vad care sa fie explicatia ca deschide proces dar evita copilul.
Oare nu il evita tocmai pt ca nu vrea sa il vada in prezenta dvs?

avocat Claudiu Lascoschi

Imi cer scuze daca par un pic deplasat.Stiu ca poate nu am dreptul dar nici nu incerc sa judec pe cineva ,de aceea va rog sa cititi cu atentie ceea ce scriu pt ca nu vreau decit sa atrag atentia asupra a ceea ce se intimpla in acest topic.

Domnule Remus Octavian, stiu ca durerea dvs este mare,stiu cit de mult doare,poate in acest moment vorbeste in locul dvs.Nu stiu daca va poate intelege cineva mai bine ca mine,v-am spus si eu sunt intr-o situatie daca nu mai grava,poate cel putin asemanatoare.Nu am cum sa fiu subiectiv,nu pot tine apararea domnilor avocati pt eu insumi am fost "vindut" de catre un avocat platit cu foarte multi bani de mine. Dar fiecare padure are uscaturile ei.Asta nu inseamna ca domni avocati sunt dusmani nostri,cel putin in nici un caz cei de pe acest site,care dau sfaturi si raspund la problemele noastre de buna voie fara a avea un avantaj din contra pierzindusi din timpul lor care inseamna totusi bani.Am tot respectul pt dansi si va spun si de ce. Datorita sfaturilor lor am reusit sa obtin si putinul pe care l-am obtinut pt ca in cursul procesului avocata mea a fost cumparata,alaturi de mine nu am avut decit domni si doamnele avocate de pe acest site,au fost cei care m-au sfatuit fara a avea vre un beneficiu desi stim cu toti cit costa o ora de consultanta.
Pe doamna av Romascanu Nicoleta credeti-ma pe cuvint chiar ati judecat-o gresit ,am avut placerea sa o cunosc personal sa imi dea sfaturi fara a fi partinitoare ba din contra am apreciat la dinsa faptul ca a impresionat-o pb unui tata care nu asi vede copilul si a incercat sa faca ceva fara beneficii.Chiar nu este impotriva tatilor.
Doamna avocat Avlil ,nu cred ca a fost un singur topic in care am postat eu si in care am cerut sfaturi sa nu incerce sa ma ajute sau sa imi raspunda.Totusi haideti sa nu asteptam ca dinsi sa intoarca lumea pt ca nu pot face mare lucru,tine-ti cont ca dau sfaturi in baza informatiilor pe care le au ,de multe ori insuficiente,dar totusi fac ceva.Am intilnit in ultimul an avocati platiti de la care nu am primit atitea sfaturi.
Domnul avocat Claudiu Lascoschi ,vad in dinsul un avocat care pe acest topic a pus de multe ori degetul pe rana si chiar stie ce spune,dar mai vad ca toti cei care ati postat pe acest topic ati fost mult mai interesa-ti de remarcile doamnei av.romascanu care vi sau parut jignitoare in interpretarea dvs,decit problemele ridicate de dl.av claudiu care erau cu adevarat de discutat.
Nu stiu cum sunte-ti dvs ,ceilalti tati dar eu dupa un an de lupta prin tribunale,dupa dorul sfisietor de fetita,nu imi mai poate face nimic rau,nu imi pasa ce spune nimeni,vad doar scopul meu : sa fac ceva pt copilul meu si pt ceilalti copii aflati in aceasi situatie.Asa ca nu stiu de ce trebuie sa facem polemica cu domni avocati sau cu ceilalti membri care au postat aici cind de fapt problema noastra este alta :COPII NOSTRI,DREPTURILE LOR ,DREPTURILE NOASTRE ALE TATILOR.
Haide-ti sa ne oprim si sa cautam impreuna o soluti la aceasta pb strigatoare la cer.Cred ca e mai important,decit faptul ca doamna Romascanu ne face "urangutani",lucru care nu sa intimplat ,am citit mesajele dinsei de 3 ori sa inteleg exact ce spune si cred ca a vrut sa spuna altceva,dar nu asta este important ci adevarata problema care ne doare pe noi.
Va multumesc

Daca pe Lili5 nu o credeam, pe dvs. va cred.
Din pacate solutia este cea aratata de mine.

Degeaba se castiga in mod individual daca nu exista o garantie efectiva a unui proces echitabil in conditii de impartialitate cu inlaturarea temerii ca mama ar putea oricand castiga un nou proces intr-un mod inexplicabil.
Nu se poate stii de cate ori ati putea rezista la ,,un asediu,, din partea mamei.Norocul exista sau si-l face omul.

In litigii nu trebuie ca norocul sa fie singura explicatie a castigarii unui proces.In conditiile in care toti pierd si unul castiga, nu se poate stii cu adevarat ceea ce rezerva viitorul, astfel ca, NU se poate spune ca norocul este invariabil.

De aceea, parerea mea era aceea ca solutia tatilor era ,,sensibilizarea,, instantelor intr-un mod mai putin conventional si la nivelul schimbarii practicii judiciare ( nu stiu daca obligatoriu si schimbarea mentalitatii instantelor).Pentru ca instantele sa inteleaga ca treba este serioasa, este necesar ca asociatiile tatilor sa reuseasca sa lupte intr-un cadru institutionalizat, o lupta cu caracter general, o lupta care, in opinia mea, constituie singura sansa de realizare a dreptatii, a justitiei si a rezolvarii cu adevarat a acestei probleme a..injustitiei...
Degeaba castiga un tata incredintarea minorului in mod individual daca nu are certitudinea ca acea hotarare va dura in timp...:">
Asociatiile tatilor trebuie sa duca o adevarata cruciada si acesta cruciada trebuie dusa de avocati in instanta.Daca in Bucuresti lupta va avea succes se poate intampla acelasi lucru in toata tara.Este necesar, dupa cum consider eu, sa se creeze un adevarat tsunami la instante pentru ca altfel instantele nu vor fi sensibilizate.

Nu trebuie sa uitam insa si intrebarea unei mame, pe buna dreptate, cati tati numara asociatia tatilor?
I-as raspunde stimatei doamne ca un numar suficient car sa se poata crea un,, tsunami,, in justitie.Nu trebuie ca numarul sa fie infinit, ci doar suficient.Insa, tot suficienta trebuie sa fie si inspiratia asociatiei tatilor de a proceda intr-un mod corespunzator...de a ,,sensibiliza,, instantele.

Si sincer sa fiu, nu cred ca un tata, sau avocatul lui, va putea sa faca sa planga o instanta de emotie...
Nu ar fi exclus sa se poata intampla asa ceva, dar in clipa de fata nu cred ca e posibil a se realiza acest lucru...
In schimb, o mama, sau avocatul ei, poate oricand sa faca acest lucru...:">

avocat Claudiu Lascoschi

Am mult de castigat mintind. Sa nu ma credeti. Cautati in cartea de tel Bucur Marcel din Deva, daca vreti confirmare domnule Toma Necredinciosul!

Dle av Lascoschi, pe „sony” il credeti ca... a pierdut incredintarea copilului spre crestere si educare? Asa reiese din mesajul dansului: „putinul pe care l-am obtinut”. In alta ordine de idei, tatii care au copii la ei, sa ii creasca si sa ii educe nu sunt asa putini cum credeti (evident, barbatii sunt in nr mai mic decat femeile, dar nu doar 1-2). Cei care au resursele necesare ar trebui sa faca o statistica si in acest sens... Se vor constata chestiuni interesante, care nu pledeaza in favoarea tatilor care au copilul la ei (la ei e un fel de a spune, ca, de fapt, sunt pe la bunici... in cele mai multe cazuri), pe cand, in cazul mamei, copilul chiar este langa ea (in cele mai multe cazuri).

Sa presupunem ca se va schimba regula (nu afirm ca regula existenta azi e buna – trebuie sa specific pt a nu se interpreta, din nou, aiurea!) – si copiii vor fi incredintati tatalui (ca regula). E greu de intuit ce se va intampla? Ceea ce vor azi tatii vor dori femeile-mama maine! Ceea ce fac azi tatii vor face, mai apoi, fostele sotii. Ce se va schimba pt copil?
Unii au dovedit cat de gresit inteleg, citind, ce vor altii sa exprime... Ma intreb (retoric, evident) ce inteleg atunci cand cineva vorbeste – si repede (= cand cineva explica ceva repede)! Cand nu mai vedem padurea din cauza copacilor se presupune ca suntem in impas si trebuie sa luam o pauza, sa incercam a intelege ce vor, de fapt ceilalti..., ce incearca altii sa exprime... Ideile preconcepute nu sunt de folos in niciun aspect al vietii. Totul se schimba (cu exceptia schimbarii)... Se poate obtine, in procesele de incredintare a minorului, dreptul la o relatie mult mai apropiata cu minorul, a parintelui care nu locuieste alaturi de copil, implicarea acestui parinte in viata zilnica a copilului, dar nu putem fi utopici si sa speram ca va deveni regula incredintarea minorului (mai ales a celui sub varsta de 10 ani) catre tata! Nu consumati energie, timp si bani pt a incerca sa obtineti aceasta regula: copilul se fie incredintat tatalui. Orice altceva poate – si, in unele cazuri trebuie – modificat, dar nu aceasta regula. E aproape o improbabilitate naturala daca nu se dovedeste ca mama respectiva pune in pericol securitatea copilului, sanatatea lui, dezvoltarea... Din nou, trebuie sa ofer explicatie la explicatie: nu neg ca exista mame care pun in pericol chiar viata copilului si nu neg ca exista tati mai mult decat capabili sa isi creasca bine copilul. Si, pt ca tot am atins „subiectul: mame care pun in pericol viata copilului”, exista suficiente femei care isi ucid copilul imediat dupa nastere. Nu e o regula, dar, in destule cazuri, cauza omorului se refera la... tatal (teama respectivei femei ca va trebui sa creasca acel copil singura, stiind ca tatal nu il va recunoaste si, pe cale de consecinta, teama de oprobiul public, de barfele vecinilor, a femeilor si de insultele barbatilor care, printre altele, sunt tati).

Sunt prea multi barbati care nu vor sa recunoasca paternitatea (fara expertiza) pt copilul nascut de femeia langa care traieste, dar care nu ii este si sotie – plecand de la ideea preconceputa ca ea ar fi putut fi si cu altul, nu doar cu el... Ca si cum o femeie maritata n-ar putea face copil cu altul si sotul sa il creasca de parca ar fi al lui. Barbatii casatoriti nu cer atatea „dovezi” ca ei sunt tatal copilului – si s-au intalnit cazuri cand au constata ca au crescut copilul altuia... Cate cazuri „nestiute” mai pot exista? Poate chiar in fata instantei, luptandu-se pt copilul... altuia... Nu puteti nega o asemenea probabilitate – si acest aspect poate cantari greu (din timpuri ancestrale, sa zicem) in regula ca minorul sa fie incredintat mamei – ea e, cu certitudine, parintele copilului. :whistle:

Ceea ce s-a scris in cuprinsul acestui topic cred ca e ceva mai constructiv decat polemica... Fiecare poate aduce o completare, poate contra, poate exemplifica, poate argumenta.
Reusind sa dovedeasca pe acest forum ca au dreptate, membrii asociatiei TATA ar putea fi mai siguri de un castig substantial in faza autoritatilor – dar acestia nu cred ca realizeaza acest aspect al discutiei, pe motiv ca utilizatorii sunt doar anonimi si parerea lor nu conteaza. Sunt utilizatorii anonimi on-line, dar in viata reala au identitate..., traiesc, au probleme (poate chiar de aceasta natura)... Dl Remus ar trebui sa isi doreasca prezenta activa a mult mai multi utilizatori pe acest topic... Dar pe dansul – si nu numai – nu-l intereseaza ce cred altii si ce argumente aduc acesti altii in sustinerea... opiniilor.