corupere de minori

Din punctul meu de vedere,este un caz social,sau poate deveni. Cred ca trebuie intervenit. Societatea se confrunta din ce in ce mai des cu astfel de cazuri. Riscam sa devenim partasi la o astfel de situatie.Asa ca atentie la sfaturi. Atentie si cei care posteaza pe forum subiecte. Pot atrage interesul organelor abilitate. Nu sunt in masura sa apreciez daca este oportuna sau nu interventia organelor,dar...totusi...Sper ca nu am creat confuzie in rindul ,consultantilor,ci doar interes. Va multumesc.
Detectiv particular FILIP STELIAN

si pot sami fac testul psihologic si pe net?pentru cunostintele mele sa vad ce rezultate imi da?

Parerea mea este ca trebuie sa va bagati mintile in cap.
E posibil sa glumiti si noi sa va luam in serios, dar noi am incercat asa cum am putut sa va sfatuim ca trebuie sa traiti cat mai mult si nu cat mai putin.

Un control medical psihiatric s-ar impune, asa pt orice eventualitate si pt linistea nostra, a tuturor.
Nu vreau sa dau un verdict in acest caz medical desi este foarte previzibil care ar fi acela.

Claudiu, am intrebat care discernamant in conditiile in care acesta e o cerinta pentru invinuit/inculpat si nu pentru partea vatamata...
AStfel, ca oi intelege au ba e usor de vazut ca nu inteleg absolut nimic si deloc: ce discernamant? Nu e nevoie de discernamant ca sa fii parte vatamata, nu exista institutia discernamantului pentru ea.
Exista insa aprecierea generala a discernamantului unei persoane, in afara de cazuri limitate orice persoana intreaga la cap are discernamant, evident, in raport de varsta si dezvoltarea sa.
Astfel se apreciaza copilul audiat in dreptul familiei, astfel se apreciaza marturia minorului etc. Minorul are discernamant atata timp cat nu e tampit, nebun, alienat in vreun fel... dar are discernamant limitat la dezvoltarea sa.
De-aia tot intreb ce discernamant sa apreciem aici?

Exemplu: un copil de 4 ani stie ca trebuie sa mearga la gradi, sa manance sa se faca mare, sa asculte de parinti si sa nu loveasca oameni. Asta inseamna ca el are discernamant. Normal, raportat la varsta lui.

Cat despre domnisoara, repet: cel ai bine e sa stea in banca ei singurica, ca sa nu pateasca ceva atat ea, dar si prietenul ei... Ca unul pe patul de spital si unul la inchisoare nu va duce la nicio relatie mirobolanta de iubire si nici nu va determina mai multe contacte sexuale intre ei.
Prin urmare, mai incolo pot sa se indestuleze din iubirea lor, daca au taria sa ajunga acolo, daca dragostea lor nu se dovedeste prea slaba ca sa reziste unor tentatii de moment care o vor distruge...

Avlil, daca o persoana vrea sa se sinucida organele competente au dreptul si obligatia de a interveni.
Si cetatenii au o obligatie morala in acest sens.

Practic, in cazul nostru e vorba de echivalentul unei sinucideri.E adevarat ca nu pe loc ci in cativa ani.
Organele abilitate au dreptul de a interveni si a lua masuri.Mai au, printre altele, si aceasta obligatie.
Din punctul meu de vedere situatia se poate rezolva usor.
Se poate vorbi cu majorul ( nu cu minorul) si lucrurile se vor rezolva.Evident de catre organele de politie.

avocat Claudiu Lascoschi