Plecare definitivä din tarä färä semnätura tatälui

Exista, dar nu le-a vazut si cunoscut nimeni. =D> Cel putin asa pare, Caudiu...
Hai sa clarificam: dreptul nu e ca si credinta in zei! Mai exact, principiul "crede si nu cerceta" nu e unul juridic... :stunned:

Oricum, probabil ca vrei sa bati recordul in a spune de sute de ori unor diversi useri ca nu au dreptate si ca exista argumente, fara insa ca sa arati urma de ele... Atat de convingatoare or fi argumentele astea, ca si fara sa se prezinte om crede in ele, nu? ;)

Ce dumnezeu, transformi o discutie bazata pe argumente (fie ele de viata ori de lege) inr-un joc macar copilaresc in care pare a castiga cel ce striga mai des ca are dreptate si ca argumente puternice exista! :thumbdown:

Nu contest dreptul de a stabili domiciliul unde vrea unul sau altul... dar explicatiile se refera la dreptul de a calatori, de a stabili resedinta. E in regula – dar nu vad unde scrie ca dreptul acesta nu poate fi impiedicat pt ca se incalca un alt drept: cel al parintelui care are dreptul sa mentina relatii apropiate cu respectivul copil, fara ca acesta sa ii fie incredintat.
Toate sunt asa cum ziceti pe aici. Atunci, intreb: De ce o angajata la MAE, recasatorita, cu un copil din casatoria anterioara, pt a putea fi detasata 2 ani in Italia, cu noua familie, a avut nevoie de acordul scris al tatalui pt a lua si copilul? Anul trecut s-a intamplat aceasta... De la MAE i s-a spus ca nu poate pleca fara acest acord – si au asteptat-o pana a obtinut acordul, desi puteau trimite pe altcineva... Era nevoie ca tatal copilului in varsta de 12 ani sa fie de acord ca nu va mai avea copilul la el asa cum scrie in hotararea judecatoreasca...
Daca e asa cum spuneti, de ce un tata francez a putut sa-si acuze fosta sotie de „rapire” - desi copilul i-a fost incredintat ei – cand ea a venit in Ro (repatriere) cu minorul si el avea drept de a lua copilul la fiecare sfarsit de saptamana, iar ea nu dorea sa-l trimita in Franta? Nu l-a putut lua de la resedinta ei din Franta (pt ca nu mai era acolo!) si a strigat: „Rapire!” Ca cei mai multi se impaca mai apoi in fata instantei, sau retrag plangerea e alta discutie.
Daca e asa cum spuneti, pe ce baza destui avocati isi sfatuiesc clientele romance care sunt divortate si au copii, sa obtina acordul tatalui sau o hotarare judecatoreasca sa tina locul acestui acord, daca vor sa plece la munca in strainatate sau daca vor sa plece in strainatate cu un barbat de alta nationalitate (luand si copilul) – in tari UE, nu din afara Uniunii?
De ce pt unii nu sunt probleme, dar pt altii sunt?
Nimeni nu spune ca nu ai dreptul sa stabilesti domiciliul copilului oriunde in lume (nu chiar oriunde dar, in fine), dar se incalca dreptul celuilalt parinte, fara acordul acestuia (!). Da, stiu ca e in Franta, pe Rue 66 (!), dar ce fac daca ea nu il trimite la mine conform intelegerii? Bun, merg in Franta, iar ea nu lasa copilul sa vina cu mine... Ce facem, ne batem in fatza copilului? Nu, o chem in judecata... Vom sta numai prin institutii de stat! In plus, am dreptul sa nu fiu de acord ca cel caruia i-am dat viata sa traiasca departe de mine – poate sunt unul dintre acei soti care au fost parasiti pt ca femeii alaturi de care am trait i s-a facut dor de duca si de bani multi... Copilului nu i-ar lipsi nimic in tara, dar ea nu vrea sa inteleaga!
Fiecare caz are un specific anume... Sigur ca pot pleca impreuna cu acest copil fara acordul lui, si pot avea noroc ca tatal copilului meu sa fie dintre aceia care nu-si cunosc drepturile si sa nu am nicio problema, dar fostul sot poate fi dintre aceia care sa isi ceara dreptul in instanta, sa ceara o re-incredintare, sa ceara sa i se respecte dreptul de a petrece timp alaturi de copil... Doar suntem cu totii constienti ca mama – in special – care pleaca din tara cu minorul nu are de gand sa respecte hotararea judecatoreasca si sa acorde tatalui drepturile care ii revin conform hotararii judecatoresti.
Revin cu citatul:
Art. 1 Obiectivele Conventiei de la Haga (1980) sunt:
a) - asigurarea promptei restituiri a minorilor mutati sau retinuti ilegal in orice stat contractant
(n.m. – mutandu-l imi incalca dreptul de a-l avea la domiciliul meu la fiecare sfarsit de saptamana; retinandu-l acolo in zilele cand ar trebui sa fie la mine e ilegal!)
b) – asigurarea ca drepturile de custodie si vizitare conform legislatiei dintr-un stat contractant sunt efectiv respectate in alte state contractante (...)
(n.m. – se face referire clara la incalcarea dreptului de vizitare! Cand pleaca impreuna cu acel copil imi incalca acest drept! Cand vreau sa il iau la mine intampin piedici. Daca in hot judec scrie ca va veni la mine in fiecare sfarsit de saptamana si vreau sa se respecte aceasta hotarare?).
Art. 3 Mutarea sau retinerea unui minor vor fi considerate ilegale daca : a) (...)
b) – la momentul mutarii sau retinerii acele drepturi erau efectiv exercitate, fie în comun sau exclusiv, sau ar fi fost exercitate dacă nu ar fi existat mutarea sau retinerea.
Ne-am inteles sa am copilul la mine la fiecare sfarsit de saptamana – de unde il iau cand descopar ca tocmai e in Spania? Incep demersurile pt a pleca si cheltuiesc o multime de bani, ajung acolo si mi se spune ca nu il pot lua la fiecare sfarsit de saptamana! Nici nu as putea sa merg dupa el la fiecare sfarsit de saptamana! Nu ar fi corect sa platesc si pensie de intretinere si sa cheltuiesc lunar o multime de bani pt a avea copilul alaturi de mine, in casa mea (doar pt cateva ore sa chinui un copil pe drumuri) – pt ca eu am vrut sa ramanem o familie, dar fosta sotie a cunoscut pe un altul si a vrut sa plece! Legea nu poate fi numai de partea unuia dintre parinti si sa ma determine a renunta la a-mi mai vedea copilul crescand!
Sintetizand: de ce pt unii legea sa fie muma si pt altii ciuma?

Acordul nu e necesar pentru ca ... nicio lege nu-l cere!
NU mai e mecesar pentru ca mama are dreptul de a stabili resedinta, mama si copilul au drept la libera circulatie nelimitat oricunde in lume... lucruri care duc la posibilitatea ca mama si copilul sa se mute in Australia!
IN acest caz, tatal poate cere un alt program de vizitare, mai lung si mai rar...

Art. 3 din care ne spui numai litera b) precizeaza 2 conditii cumulative: a) spune ca mutarea e ilegala daca se incaslca dreptul privind incredintarea si b) daca acest drept e sau ar fi fost exercitat efectiv.
Prin urmare, art. 1 lit. a) nu poate primi interpretarea data de tine.
La litera b) se are in vedere ca, daca eu tin un copil incredintat tie, deja incalc dreptul de vizitare prin aceea ca, in primul rand, pot refuza respectarea hotararii: ea nu imi e opozabila, nu am fost parte in proces.
Pentru aceasta cel ce are drept de vizitare poate solicita inapoierea copilului... la resedinta lui obisnuita, adica la parintele caruia ii e incredintat...
IN domeniul incredintarii minorilor, nu ne intereseaza ce a facut mama si cu cine... Nu exista relatie care sa se deterioreze numai din vina unui partener... nu ne intereseaza nici cum a fost tata in relatie cu celalalt parinte... ne intereseaza numai cum relationeaza oparintii cu minorul si care e interesul lui...
IN rest, viata e dura si outem fi raniti si fara a avea in comun un copil...

Nasol pentru parinte, dar legea are in vedere interesul copilului...

Trope_doi... raspunsul la "De ce?"-urile tale, de altfel foarte indreptatite nu poate fi decat unul singur:
Depinde...
de o gramada de factori...

Pentru ca in alte tari frecvent incredintarea nu este intotdeauna incredintare asa cum o intelegem noi in Romania.
Deseori unul din parinte primeste doar o parte din drepturile ce ar rezulta din incredintare ( de exemplu este posibil ca unul din parinte sa aiba dreptul de a stabilii domiciliul minorului, insa dreptul de a hotara asupra pregatirii scolare o au ambii... astfel de combinatii pot fi nelimitate ca numar)

Iar asta cu acuzarea de rapire...
si eu te pot acuza pe tine de rapire internationala de minori... e dreptul meu, iar politia va trebui sa cerceteze..
Cunosc un caz cvasiidentic: o femeie careia ii era incredintat minorul (dreptul de a-i stabilii domiciliul) a parasit tara..
A urmat o plangere pentru rapire internationala de minor.. insa s-a incheiat repede, pentru ca lipsea elementul "ilegal" deoarece ea era indreptatita sa stabileasca domiciliul minorului...

Privitor la exemplul cu MAE...
E aproape normal ca MAE sa ceara asa ceva, pentru a nu avea nici un fel de probleme ulterior...
Pentru ca er fi suficient un articól de ziar pe undeva "Rapire internationala de minori cu sprijinul MAE" sau ceva similar... nu ar suna prea bine pentru Guvernul Romaniei...chiar daca ulterior, s-ar dovedii ca nu exista nici o rapire, MAE este o chestie mult prea importanta si la care imaginea (in special cea in strainatate) este extrem de importanta!

Cat despre sfatul avocatilor... o femeie care ar merge la avocatul lascoschi sa intrebe oare ce sfat ar primii?
pare-se un altul decat cel al doamnei Romascanu, sau al cel lui AVLIL...

Asa ca asta cu "de ce avocatii...?" nu tine!
Cel putin nu ca argument in fata altor avocati...

Exercitarea dreptului de a avea relatii cu minorul...este evident ca ar fi ingradit prin mutarea domiciliului minorului in alta tara, insa asta tot nu face ca stabilirea domiciliului sa fie ilegala...
Va trebui ca partile sa se inteleag, daca nu se va ajunge la un nou proces, in care vor fi stabilite alte conditii...
Si asta-i tot!

Apropo, la citatul din conventie, ar fi trebuit sa citezi si litera a a art 3...
E foarte importanta...
Vezi ce a spus si AVLIL, ca are dreptate!

Uite textul Legii 100 de pe pagina cdep

ART. 3
Deplasarea sau neinapoierea unui copil se considera ilicita:
a) cind are loc prin violarea unui drept privind incredintarea, atribuit unei persoane, unei institutii sau oricarui alt organism actionind fie separat, fie impreuna, prin legea statului in care copilul isi avea resedinta obisnuita, imediat inaintea deplasarii sau neinapoierii sale;si
b) daca la vremea deplasarii sau neinapoierii acest drept era exercitat in mod efectiv, actionindu-se separat sau impreuna ori ar fi fost astfel exercitate, daca asemenea imprejurari nu ar fi survenit.
Dreptul privind incredintarea, vizat la lit.a), poate rezulta, intre altele, dintr-o atribuire de plin drept, dintr-o hotarire judecatoreasca sau administrativa sau dintr-un acord in vigoare potrivit dreptului acelui stat.

Atrag inca odata atentia la si-ul dintre litera a si b! (la fel ca AVLIL, de altfel)!

Iar in privinta termenului de "custodie" (pe care din pacate-l folosesc si eu uneori)
Nu e textul conventiei... ci e doar o traducere proasta a conventiei...
Un fel de furculision modern din engl. custody...:P
Pentru ca ar fi trebuit folosit termenul juridic romanesc echivalent al englezescului custody... (incredintarea minorului...)
De altfel nu in toate traducerile in romaneste se foloseste custodia...
doar in cele proaste!:))

Avlil, eu nu vreau sa comentez intrucat exceptiile de neconstitutionalitate sunt admise in functie de anumite...criterii.
Spre exemplu, in cazul fostul presedinte al Romaniei, domnul Ion Iliescu a fost admisa o exceptie de neconstitutionalitate a carei motivare nu m-a impresionat deloc.
De asemenea, in cazul domnului Adrian Nastase a fost admisa o exceptie de neconstitutionalitate.
De aceea, am rezerve serioase despre admiterea exceptiilor in ceea ce priveste motivarea deciziilor Curtii.
Si in cazul expus de Nico motivarea nu este dintre cele mai grozave.

avocat Claudiu Lascoschi