Plecare definitivä din tarä färä semnätura tatälui

Nu inteleg de ce te supara subiectul sau controversa intre noi, e normal sa avem pareri diferite, ca suntem oameni cu experiente de viata diferite.
NU exista o limitare a dreptului de libera circulatie, limitare directa sau indirecta, aplicata parintelui care are incredintat un copil.
Domiciliul copilului poate fi stabilit numai de catre parintele care are incredintarea, nu e nevoie de niciun acord al parintelui cu drepturi de vizitare.
Dupa cum spuneai, parintele care are drept de vizitare trebuie sa il ia la domiciliul sau, asta inseamna ca se duce... unde? La domiciliul copilului si il ia de acolo la el...
Nu il ia musai din tara, nu il ia din alta parte, cu exceptia ca s-a stabilit o derogare prin hotararea judecatoreasca. Altfel, parintele care are copilul incredintat nu e obligat sa-l aduca in tara, in ce baza?
E stupid sa cerem parintelui care are incredintat un minor sa-l aduca mereu la o anumita adresa, caci minorul isi poate schimba domiciliul, ce te faci atunci? Merge mereu parintele in strada Tei numarul 15 si sta la usa blocului sau fostului apartament, ca acolo era domiciliul copilului la data pronuntarii hotararii?
Si daca e obligat sa-l adiuca numai in tara si nu la acea adresa anume, in tara unde anume? Poate il duce la mare si nu stie celalalt parinte sa-l ia de acolo...
Poate il aduce in tara, dar la munte...

Ideea e ca parintele care are drept de vizitare sa stie de unde sa-si ia copilul, acel loc sa fie mereu posibil de cunoscut pentru el, sa fie constant din punct de vedere al conceptului si modului de a-l afla, de aceea e mereu domiciliul minorului. Cum ai spus si tu, tatal il ia la domiciliul sau. Se intelege ca il ia de la domiciliul lui... E in avantajul tatalui sa fie asa, e cel mai usor de aflat...
De aceea spun ca e obligatia parintelui care are minorul incredintat sa instiinteze parintele cu drept de vizitare despre noul domiciliu al minorului.
Daca, de exemplu, e intr-un internat in Elvetia, atunci domiciliul minorului e stabilit acolo pana la terminarea scolii, iar parintele trebuie sa-l anunte pe celalalt; care se va duce la internat sa-l ia, ca sa-si exercite drepturile de vizitare.

Astfel, Conventia prevede ca poate face cerere de inapoiere a copilului rapit numai parintele care il are incredintat (si care exercita efectiv acest drept), nu si cel care are drept de vizitare.
Cel cu drept de vizitare poate face o cerere in sensul protejarii dreptului sau, in cazul in care nu il poate exercita efectiv. Inapoierea se face, in toate cazurile, la domiciliul la care traia inainte cu parintele carzuia ii era incredintat, nu in tara... Caci Conventia nu prevede derogari de la locatia inapoierii... ci tot "resedinta sa obisnuita"...

Custodie e un termen general cu multe alte conotatii juridice suplimentare, incredintarea insemnand o custodie anume, mai exact o custodie exclusiva.
Deci e normal ca acea conventie sa spuna custodie, ca e un termen mai generic decat incredintare, dar e normal si ca noi, juristii unei tari, sa-l adaptam la realitatea noastra juridica, sa-l traducem in termeni romanesti.
E putintel jignitor pentru un copil sa spui ca e in custodia cuiva, ca la noi custodia e pe lucruri, bunuri... Il cam depersonalizezi, daca esti jurist si stii... :( Dar nu pentru asta tin la incredintare, ci pentru ca nimeni nu spune custodie exclusiva, gandindu-se mai mult la filmele americane cand aude termenul.
Si asa ajungem sa credem ca e atat de usor sa instauram ideea custodiei comune la noi in tara, ca tot spunem termenul asta atat de des... Pe cand "custodia" reglementata la noi nu are prea multe in comun cu cea la care ne referim si reforma ar trebui sa fie din radacina ca sa schimbam incredintarea in custodie...
E vorba numai de implicatiile juridice ale termenului, nu corectez oameni care nu sunt juristi, numai de la juristi as vrea sa vad ca stiu si cunosc diferenta dintre un termen si celalalt.

E numai o parere si sper sa nu te supere... Eu nu spun gata... mai niciodata, e ca si cum i-as interzice celui pe care l-am contrazis sa-mi expuna argumentele lui, or are si el drept sa se exprime... :)

romascanu a scris:

avocat_lascoschi@yahoo.com a scris:

Este o solutie legala actuala care poate fi obtinuta in Romania daca ambii soti sunt de acord.

avocat Claudiu Lascoschi

Mai Claudiu! Daca e asa de legala, imi spui si mie unde scrie? In ce lege? Ca eu asta inteleg prin legala.
Nu de alta, dar daca vede cineva ce scrii o sa creda maine ca m-am timpit eu si nu mai stiu ce scrie prin Codul familiei.

Nico, eu am pornit de la regula din dreptul privat conform careia tot ceea ce nu este interzis este permis.
Daca analizam cu atentie situatia putem ajunge la concluzia ca legea de pilda nu interzice ca minorul sa fie incredintat unuia dintre parinti pt o periada de doua saptamani si celelalte doua saptamani minorul sa fie impreuna cu celalat parinte adica sa aiba legaturi personale cu acesta, cu precizarea ca durata in timp va fi mai mare de doua weekwnduri pe luna.Adica vor fi doua saptamani in loc de mai putin pt parintele caruia nu i-a fost incredintat minorul conform dispozitiilor Codului Familiei.Deci, singura distinctie o constituie durata in timp a exercitarii dreptului si nu denumirea in sine a dreptului ( custodie sau incredintare comuna).
Solutia in legislatia actuala poate fi valabila in conditiile in care se lamureste si cuantumul pensiei de intretinere.
Adica, in contextul legislatiei actuale instanta va trebui sa stabileasca si o pensie care ...poate fi in raport de necesitatile minorului adica in functie de durata de timp care locuieste la parintele caruia i-a fost incredintat minorul.
Cam asta ar fi in esenta Nico.
Daca voi obtine o astfel de solutie va voi anunta.Ma refer la o solutie pe legislatia actuala si nu dupa ce se va modifica legea...De mers...merge pentru ca legea nu interzice :)

avocat Claudiu Lascoschi

Iti pare tie legal?
Eu ma gandesc asa, practic... si raportez apoi rezultatul la dispozitiile legale.
Astfel, eu si sotul avem un prunc. Sa presupunem ca i se incredinteaza sotului si eu am drept de vizita din asta minunat, 2 saptamani pe luna, pentru ca te-am avut pe tine ca avocat...
Astfel, legea zice ca hotararile care privesc minori sa priveasca in primul ranmd interesul acestora...
Ma intreb: o fi in interesul copilului meu de 3, 7, 11 sau chiar de 16 ani sa stea jumate din timp la mine si jumate la sot? e asta o hotarare legala, adica in interesul lui?
E normal pentru saracul copil sa fie educat de doua conceptii diferite, care nu s-au putut intelege intre ele indeajuns ca sa ramana impreuna?
E normal ca intr-o saptamana sa faca 15 minute pana la scoala, in alta 1,5 ore?
E normal sa nu-si poata face un program constant dupa scoala, sa uite in unele zile in ce zile trebuie sa ajunga la ce parinte sau in ce pat s-a trezit?
E normal sa aiba reguli diferite, sa-i vina prietenii cand intr-o casa, cand in alta?
Sa nu stie ce documente a mai salvat in care calculator, cel de la mama sau cel de la tata?
Sa nu mai stie ce haine are si unde? Sau ce manuale a uitat la celalalt?
Sa fie mereu cu viata pe drum?
Cu ce a gresit copilul meu?

Mie imi pare o hotarare egoista, in detrimentul clar al copilului.

Dar si daca... atunci, ma intreb: daca eu tin jumatate din timp copilul, desi nu-l am incredintat, de ce sa platesc pensie? Ca tot atat il tine si tatal, tot conditii si cheltuieli am si eu cu el... de ce sa mai platesc pensie de intretinere, ca-l intretinem amandoi?...
Atunci, care mai e logica prevederilor legale privitoare la pensie, imi pare ca devin inutile... Dar cum sunt obligatorii, iar, o astfel de impartire a timpului pare de la o posta ilegala...
Si m-ar mai enerva ceva ca si parinte caruia nu-i e incredintat minorul... de ce parintele celalalt hotaraste la ce scoala merge, medic de familie etc... iar eu, desi depun acelasi efort cu celalalt parinte, nu am nicio putere de decizie... :-/

Imi pare rau, dar, la fel ca si Nicoletei, nu prea-mi pare nimic legal in asta... Ca sa u spun ca, doar cu o declaratie a unui psiholog, tatal imi va sterge urgent saptamanile de vizitare... ca orice psiholog va spune ca un copil, de orice varsta, are nevoie de stabilitate si nu sa nu stie catre ce casa se mai indreapta azi...

Eu asa vad lucrurile...

Conventia de la Haga asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii (urat suna)

În înţelesul prezentei convenţii
a) dreptul privind încredinţarea include dreptul cu privire la îngrijirile cuvenite persoanei copilului şi, îndeosebi, acela de a hotărî asupra locului reşedinţei sale;
b) dreptul de vizitare include dreptul de a duce copilul pentru o perioadă limitată de timp în alt loc decît cel al reşedinţei sale obişnuite.

Regulamentul CE 2201/2003

În sensul prezentului regulament, se înţelege prin:
9. "încredinţare": drepturile şi obligaţiile privind îngrijirea persoanei unui copil, în special dreptul de a decide asupra locului său de reşedinţă
"drept de vizită": în special dreptul de a duce copilul pentru o perioadă limitată într-un alt loc decât cel al reşedinţei sale obişnuite;


Curtea Constitutionala Decizia 974/2007 (luata la-ntamplare ca sunt mai multe pe acest aspect)

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit a) şi b) şi art. 30 alin. (1) lit. c) şi d), alin. (3) lit. b) şi alin. (4) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, excepţie ridicată de ...
....
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate contravin art. 16, 48 şi 53 din Constituţie, precum şi art. 8 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 şi art. 5 din Protocolul nr. 7 la această convenţie, deoarece "discriminează părinţii divorţaţi faţă de părinţii căsătoriţi sau părinţii necăsătoriţi".

.....
Art. 30 alin. (1) lit. c) şi d), alin. (3) lit. b) şi alin. (4): "(1) Organele poliţiei de frontieră permit ieşirea din România a cetăţenilor români minori numai dacă sunt însoţiţi de o persoana fizică majoră, în următoarele cazuri:
[...]
c) minorului care este înscris în paşaportul unui părinte şi călătoreşte în străinătate împreună cu acesta sau, după caz, este titular al unui paşaport individual sau, după caz, al unei cărţi de identitate şi călătoreşte împreună cu unul dintre părinţi i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu acesta, fără a mai fi necesară declaraţia celuilalt părinte, numai dacă părintele însoţitor face dovada faptului că minorul i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă;
d) minorului care este titular al unui paşaport individual sau, după caz, al unei cărţi de identitate şi călătoreşte însoţit de o altă persoană fizică majoră i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu aceasta numai dacă persoana însoţitoare prezintă o declaraţie a ambilor părinţi sau, după caz, a părintelui căruia minorul i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, a părintelui supravieţuitor ori a reprezentantului său legal, care să cuprindă acordul acestora cu privire la efectuarea călătoriei respective de către minor, la statul sau statele de destinaţie, la perioada în care urmează să se desfăşoare călătoria, precum şi datele de identitate ale însoţitorului respectiv;

Examinând această critică, Curtea constată că instituirea unui tratament juridic diferit în ceea ce priveşte părintele divorţat căruia nu i-a fost încredinţat copilul, faţă de celălalt părinte, este justificată în mod obiectiv şi rezonabil de faptul că cei doi părinţi se află în situaţii juridice diferite. Aceste diferenţieri sunt determinate de separarea părinţilor şi de posibilitatea obiectivă de menţinere şi după desfacerea căsătoriei a modalităţilor de exercitare a drepturilor şi îndatoririlor părinteşti. După încredinţarea copilului unuia dintre părinţi, celălalt părinte continuă a avea dreptul şi obligaţia creşterii acestuia, însă nu dreptul de pază şi de supraveghere. Locuirea şi convieţuirea copilului cu părintele căruia i-a fost încredinţat acesta sunt drepturi ce nu pot fi exercitate de părintele care nu locuieşte cu copilul.
Curtea constată că aceste prevederi sunt în deplină concordanţă cu normele din convenţiile internaţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât au în vedere protejarea copilului în acord cu reglementările cuprinse în Convenţia de la Haga, la care România a aderat prin Legea nr. 100 din 16 septembrie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 30 septembrie 1992. Astfel, potrivit art. 5 lit. a) din această convenţie, dreptul privind încredinţarea copilului include şi dreptul de a hotărî cu privire la locul reşedinţei acestuia, conferindu-i, în consecinţă, părintelui căruia i-a fost încredinţat, dreptul de a călători împreună cu acesta.

Avlil, este legal.
Daca este sau nu in interesul minorului acesta este un aspect care trebuie avut in vedere de la caz la caz de instanta de judecata.

Nico, ma tem ca motivarea exceptiei risca sa fie putin ... neconstitutionala.Oricum e interesant ceea ce ai indicat.:)
Cu paza si supravegherea este cel putin discutabil.Si de asemenea, cu locuitul...Dar cateodata trebuie cumva argumentat.
In alte state se considera altfel.Si diferenta de continut a drepturilor fundamentale nu este deloc mare.Este aproape imperceptibila.
Nu vreau sa comentez mai mult dar contra argumente deosebit de puternice exista.

avocat Claudiu Lascoschi