AVLIL a scris:
.... Discutiile private insa, chiar pe domeniu public, au nevoie de mandat ori de acceptul persoanelor in cauza; aceasta conditie indeplinita, ele sunt legal obtinute si pot fi utilizate. ...
Asta este toata problema. Daca legea in sens larg protejeaza anumite (putine) momente din viata persoanei, astfel incat inregistrarile lor sa nu poata fi folosite in instanta, fiind "ilegale",
chiar in lipsa unui text de lege care sa le clasifice astfel. Toate celelalte probleme (relevanta probei samd) sunt intr-adevar "a posteriori".
Singura baza pentru a argumenta asa ceva ar putea fi dreptul la viata privata (art. 8 din Conventia EDO), insa nu am gasit niciun caz in care Curtea EDO sa decida astfel. In privinta admisibilitatii probelor, cel putin Conventia nu impune asemenea cerinte. De exemplu din Mantovanelli c Frantei (1997) "Conventia nu prevede reguli privind admisibilitatea probelor. Curtea nu poate exclude in general nici ca dovezile obtinute prin incalcarea prevederilor legilor nationale sa poata fi admise, ci trebuie sa examineze daca procedurile in intregul lor au fost corecte. Este sarcina curtilor nationale sa cantareasca probele obtinute precum si relevanta oricarei probe pe care una dintre parti doreste s-o prezinte" (paragraful 34). In lipsa unei spete contrare, nu vad cum ar putea limita art. 8 din Conventie admisibilitatea de principiu a unor asemenea inregistrari.