strangere de semnaturi pentru custodie comuna minori

Nu este nimic legal in ceea ce face ea.
Am impresia ca poate fi audiata si minora desi nu are 10 ani.:) Am vazut ceva in acest sens:)
Acest lucru ar demola apararea mamei;) si probele chiar daca ar fi subrede ea ar putea primi o lovitura decisiva.:)
Oricum nu va recomand sa deschideti proces pana nu consultati un avocat si pana ce acesta nu intelege toata situtia de fapt care exista si care sunt probele.

avocat Claudiu Lascoschi

Ce mi se pare interesant: ca toate nemultumirile tale, legate de situatia in care esti, le canalizezi pe lipsa prevederilor legale, pe faptul ca legea favorizeaza mama etc., insa nu ai dezaprobat nicaieri comportamentul ei. Ea te "joaca" cum vrea si ii faci "jocul". Pentru ea, totul e un joc... Femeile sunt crude... Ar trebui sa-i raspunzi cu aceeasi moneda, insa nu poti, nu stii cum... cum sa o faci sa sufere? sa plateasca cu aceeasi moneda!
In situatia asta o eventuala custodie comuna, nu v-ar rezolva cu nimic situatia. Eu cred ca ar traumatiza si mai mult copilul...

Indiferent ce se spune aici, ca exista posibilitatea legala sa schimbi ceva, pe prevederile legale actuale, te complaci in postura de victima si asta pentru ca tii neaparat sa ai dreptate, dreptatea proprie...

Todinca, legea romana este invechita.
Nu iti poti bate joc de tati pe motiv ca exista anumite prevederi legale si o teama a judecatorilor de a face efectiv dreptate.
Dreptatea nu este a mamei intotdeauna si nu cred ca ele sunt atat de perfecte in asa fel incat sa nu gresesca niciodata.

Problema dezbatuta aici este aceea ca ele grsesc cu... intentie vadita si acest lucru dauneaza grav minorului care... are si el dreptul sa aiba un tata.
Nicaieri in lege nu scrie ca mama are drepturi exclusive si tatal drepturi limitate si cred ca acest lucru ar trebui sa dea de gandit tuturor.Nu ne putem bate joc de copii si de sentimentele lor pentru simplul motiv ca mama crede ( gresit) ca e mai bine asa sau altfel.

Daca copilul vrea sa isi vada tatal si mama se opune, aceasta comite o adevarata crima sentimentala ( il citez pe un client).
Si eu sunt intrutotul de acord cu aceasta parere pt ca copilul are si el drepturile lui care ii sunt incalcate tocmai de mama, adica exact de acea persoana care trebuie sa vegheze la cresterea, ingrijirea si educarea minorului.
Insa, daca mamei nu ii pasa de simtamintele copilului si ea se crede imuabila actiunea sa de obstructionare izvorata din egoism va fi daunatoare si nu folositoare minorului.
Daca o actiune daunatoare dezvoltarii armonioase psihice a minorului din pur egoism poate fi considerata oportuna si in favoarea minorului atunci chiar ca nu mai este efectiv nimic de zis.

avocat Claudiu Lascoschi

Doamna avocat Todinca,

rapsund pe puncte intrucat ati atins cateva teme sensibile.

1. Nemultumirile mele se canalizeaza pe lipsa prevederior legale pentru ca asa mi s-a dat de inteles de catre toata lumea: avocati in primul rand, superiori de la facultate, oameni mai in vartsa trecuti prin viata. Tonul general este: NU TE LUPTA. LEGEA DA COPILUL MAMEI. CONSOLEAZA-TE SI ASTEAPTA SA CREASCA COPILUL. Va intreb pe toti avocatii care sunteti in aceasta comunitate de pe forum: ati avea curajul sa cereti intr-un proces in instanta ca incredintarea sa se faca tatalui si nu mamei, in conditiile in care nu e mare lucru de demonstrat despre mama. Are lipsuri, dar nu atat de grave incat sa i se ia copilul. Va spun eu, nu ati avea curajul pentru ca ati sti ca pierdeti din cauza practicii judecatoresti., Nimeni nu se leaga la cap sa dea un copil tatalui pentru ca se judeca astfel: si daca e un tta bun, rezista el mai bine decat o femeie la frustrare, nu vrem sa vedem mame isterice pe drumuri. Tatii rabda mai usor, nu? Poate ca nu scrie nicaieri in lege asta, dar e o practica cu binecunvatarea judecatorilor.
2. Avocatii iau mai cu placere procese de incredintare de partea mamei nu de a tatlui. stirti de ce? pentru ca e 99% sigur ca vor castiga, pentru ca pledeaza pentru mame. Tatal piedrde custodia aproape sigur. Ai spus ca femeile sunt crude. Eu completez: femeile sunt crude impreuna cu unii avocati care le incita stiind care e practica judecatoreasca.
3. Cum sa raspund cu aceeasi moneda? Ce sa-i fac? Asta ar presupune ca am fi pe pozitii oarecum egale, dar nu e asa. Ea are copilul, ce sa fac eu? Daca ma duc sa-l vad trebuie sa stau pe trotuar in fata casei. Daca nu ma duc, bate toba in targ ca nu ma interesez de copil. Daca insist cheama politia si flutura actul de custodie. Eu chiar nu vad cum ma complac. Din ce am inteles ce pot maxim este sa-mi vad copilul 2 week-end-uri pe luna. Asta vi se pare satisfacator? Asta vi se pare solutie? Asta ar trebui sa cer? Niciun avocat nu se leaga la cap sa demonstreze ca o mama cadru universitar nu e buna de crescut un copil. Si ea stie asta. Pur si simplu nu da bine
4. NU tin sa am dreptatea mea. Ai copii? Ei de maine ii vezi numai cand am eu chef, si parafam asta la tribunal. Ce zici, te vad la stirile de la ora 5 sau nu? Tin sa avem partea noastra de respectare a calitatii de parinte pentru toti tatii care sunt hartuiti in acest fel. Crede-ma ca nu sunt putini. Am o prietena care la un moment dat a vrut sa divorteze, avea tot o fetita, camd e aceeasi varsta cu a mea. Stii ce i-a zis avocatul despre sotul ei? NUmai sa te hotarasti ca il facem praf, ii luam tot, copil bani. Asa se gandeste. NU scrie in lege, dar asta e practica.

Presupunand ca ai fi avocata mea cum ai pleda cauza? Ai recomanda ca fetita sa o cresc eu? Ma indoiesc. Fii sincera , nu-mi raspunde ca trebuie luate in calcul mai multe aspecte, spune-mi reactia de moment, viscerala. Eu cred ca gandul care ti-ar trece prin minte este: copilul merge la mama. Pentru acest gen de reactie cred ca e utila custodia comuna.

Copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament.
Copilul are dreptul de a-si cunoaste rudele si de a intretine relatii personale cu acestea, precum si cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, in masura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior.
Parintii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot impiedica relatiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decat in cazurile in care instanta decide in acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului.

In orice procedura judiciara sau administrativa care il priveste copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a implinit varsta de 10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat si copilul care nu a implinit varsta de 10 ani, daca autoritatea competenta apreciaza ca audierea lui este necesara pentru solutionarea cauzei.