strangere de semnaturi pentru custodie comuna minori

Ideea reglementarii incredintarii comune o consider buna... Chiar si numai pt a dovedi unora ca nu e tocmai ce se asteapta ei sa fie... Intelegerea intre parinti este esentiala...
Desi, cand adultii se inteleg, incredintarea comuna poate fi ”practicata” si azi e bine sa fie reglementata... Pt toti acei parinti care sunt de buna credinta e bine sa fie reglementat aspectul... Cand adultii nu se inteleg nu le poate fi de folos ”incredintarea comuna”...

In alta ordine de idei, trebuie exclusa ideea ca tatal ar profita de reglementare pt a ”calca in picioare intimitatea mamei” copilului (cum scria cineva)... Deciziile trebuie sa fie in acord – cand se discuta despre copil... Chiar si dupa divort se discuta despre copil, mama, tata. Divortul nu anuleaza calitatea de parinte a celor doi adulti. Adultii uniti prin copil – vor nu vor – trebuie sa se... suporte cel putin pana la majoratul copilului.
A imparti sarcinile cu mama copilului nu trebuie vazuta ca o chestiune foarte importanta... Faptul ca tata nu alapteaza – de exemplu – nu ii diminueaza dreptul de a-si vedea copilul crescand. In plus, e benefic pt copil ca tatal sa fie in preajma – nu doar sa trimita bani cum (sa fim obiectivi) urmaresc multe femei-mama.

Chiar daca nu prea multi barbati cer in instanta sa li se incredinteze copilul nu trebuie considerat ca fiind un aspect negativ... Pot exista intre acestia multi care considera ca ii e mai bine copilului langa mama si nu-si doresc decat sa fie lasati sa isi vada copilul, nu sa ajunga sa se umileasca in fatza femeii-mama sa se ocupe de copilul care ii poarta numele si la a carei venire pe lume si-a adus contributia. Unii nu doresc sa creasca ei copilul stiind ca lucreaza prea mult sau – pur si simplu – unii inteleg ca raspunderea e foarte mare si nu si-o pot asuma... Cat timp barbatul ramane langa sotia sa nu prea se aud multe voci feminine care se plang ca el nu face si nu drege... Doar dupa divort! Dar sunt si barbati care pot si vor sa se ocupe de copiii lor - acestia sunt exceptia (sa zicem) si de aceea dorinta lor trebuie sa fie luata in seama.
Aceasta incredintare comuna limiteaza ”libertatea personala” a celor doi adulti care au adus pe lume un copil... Vor exista multe conditii pt ca acest tip de incredintare sa fie aplicata si... unul dintre parinti se poate impotrivi... Daca aceasta incredintare comuna ar fi aplicata ca regula va fi vai de capul copilului! S-a scris prea mult pe aceasta tema si chiar constat ca adultii-parinti se gandesc mai mult la interesele lor decat la cele ale copilului...

liviutzza24 scrie ceva perfect inocent: daca tatal vrea, se poate implica in cresterea copilului... Sunt tati care vor, dar fostele neveste nu vor sa auda de asa ceva... considerand ca sunt singure indreptatite de a creste copilul... Cand cei doi parinti locuiesc in localitati diferite nu se pune problema ca un copil sa locuiasca azi la unul maine la celalalt – domiciliul s-ar stabili la unul dintre parinti., iar celalalt se va implica asa cum crede ca e bine... fara a se afla in fatza faptului de a nu-si putea vizita copilul la scoala sau la gradinita decat cu acordul fostei sotii... – ca un palid exemplu...
Sarmanii copii...

La scoala sau la gradinita nu e indicat sa vizitezi copilul... nici al de-l are incrdintat, nici alalalt... nici unchim, nici veri, nici matusi.
Ar dura mult sa explic considerentekle psihologice, dar e chestia cu atentia distrasa, lipsa de concentrare, asteptare etc.
E prost sa intrerupi astfel activitatea educativa a copilului. Cu orice si oricine.

Eu nu cred ca stiu sotii care sa nu spuna, din cand in cand, ca sunt nemultumite de sotul lor, incepand cu mine... Si eu is maritata cu un inger. :innocent:
Tre' sa ne plangem, sa ne lamentam, ba n-a scuturat gunoiul, ba n-a dus covorul. =D> Ba a uitat de ziua vecinilor, ba nu ne-a luat cadoul de care bateam apropouri de-o luna! Ba suntem in saptamana aia din luna!
Custodia nu e croita pentru parinti, ci pentru copil. Sunt convinsa ca unora le-ar conveni s-o imparta intre ei, ca sa se santajeze reciproc mai mult. Se termina si cu dezbaterea pe nume, ca nu si-a schimbat buletinul, ca nu i l-a lasat, ca dureaza prea mult... S-a terminat cu astea dar niciunul n-a inteles ce s-a intamplat cu relatia lor si au nevoie sa continue razboiul, cu ce oare? :( Cu pruncul, sarmanul.
Si sa vezi si daca se inteleg cum decid ei ce scoala sa rmeze, ca unul vrea aia, celalalt aialalta... ajung in instanta, copilul sta la 14 ani sa vaza ce scoala va face. in functie de ce decide instanta!
B-) Va iesi o generatie... deja frustrata de parinti.
Parerea mea.

Sigur ca m-am gandit ca tatal acela isi vede copilul in timpul orelor de scoala sau gradinita... Nu! Se plag tatii ca nu isi pot vedea copilul la iesirea copilului de la scoala / gadinita... Nu li se ”permite” pt ca... nu e zi de vizita! Adica, nici la inceput nici la sfarsitul de an scolar nu poate sa-l pe vada pe copil pt ca nu e... zi de vizita!

Nu ma gandesc la soti care nu duc gunoiul... M-am referit la faptul ca atunci cand mama si tata isi vad zilnic copilul mama e aceea care se ocupa indeaproape de acesta – si tatal e martor mut (sau nu) dar stie ca e alaturi de copil zilnic (cat timp ii permite si programul de lucru)... In acest sens incep reprosurile dupa divortul in care sunt implicati si copii: "el nu se ocupa de copil nici cand eram impreuna..." Dar il vedea zilnic... Si, deodata, acest tata isi da seama ca n-o sa-si mai vada copilul decat cand vrea mama.

N-am afirmat ca incredintarea comuna e ceva benefic... Si nu poate fi regula – e mai mult decat clar. Ar fi bine sa fie reglementata pt ca cei care o doresc cu ardoare sa inteleaga ca nu e ce se asteapta ei.
Cand adultii incearca sa se shicaneze reciproc au de pierdut numai copiii lor – si acest aspect nu vor sa il inteleaga nici femeile nici barbatii care sunt parinti.

Asta am sustinut si eu relativ la vizitarea copilului la gradinita/scoala, ca trebuie sa aiba loc la intrarea/iseirea copilului , nu in timpul programului. Sunt tatici care nu stiu insa care este acest program. Pentru simplu fapt ca mama nu vrea sa le spuna. Si daca il afla mama schimba programul dupa bunul plac. Pentru ca sistemul acesta cu incredintarea unica transforma un parinte in propietarul copilului. Parinte care decide daca programul copilului la gradinita este de la 7-19 sau de la 8-12 sau de la 10-15. Cine si ce sa ii reproseze? Mai ales ca e gradinita. Il duce cand vrea il ia cand vrea. Ce sa faca tatal in acest caz? Oridecate ori schimba mama programul sa o dea in judecata si sa o oblige sa ii spuna care e noul program?

Si tatii care s-au ocupat de copil sau au stat in concediul postnatal au aceleasi sanse ca si cei care nu duc gunoiul. Pentru ca nu "gunoiul" conteaza si copilul. Iar copilul in sine nu conteaza daca nu are mama langa el.

Incredintarea comuna , poate fi regula acolo unde ambii parinti sunt capabili sa dea crestere si educare copilului , nu acolo unde exista "intelegere" intre parinti.
Daca parintele "favorizat", nu doreste intelegere pentru ca nu vrea custodia comuna din interese strict personale, sigur ca intelegere nu va fi nicodata, si atunci incredintarea unica , este practic fortata de parintele favorizat.
Intelegerea este un act bilateral, nu unilateral . Este suficient ca o singura parte sa nu vrea intelegere dar asta nu inseamna ca acesta trebuie sa fie un criteriu pe baza caruia sa ne ferim de custodia comuna.

Custodia comuna nu inseamna si domiciliul comun. Dar daca parintele la care s-a stabilit domiciliul copilului nu intelege nici in ruptul capului ca trebuie sa lase interesele personale in spatele interesului copilului, nu vad de ce copilul nu poate avea domiciliul alternativ. Se exclud de la sine evident, cazurile in care parintii locuiesc la departare prea mare. Nu are rost sa luam in calcul aceste cazuri. Pentru ca e evident ca cel putin unul dintre parinti nu s-a gandit la copil cand a ales "departarea". Sa fim seriosi, doar in cazuri exceptionale chiar esti obligat ca paritne sa te muti la o distanta apreciabila de copil. In rest daca chiar te gandesti la copil , te muti cat mai aproape de el dupa divort.

Practic "domiciliul comun " , exista si in conditiile incredintarii unice, atunci cand copilul merge in "vizita" 2 weekenduri pe luna de vineri pana duminica la parintele caruia nu i-a fost incredintat.
Daca acest parinte a stiut sa isi configureze casa si viata ca sa ii fie copilului bine si nu lui, copilul se simte ca acasa chiar daca vine doar de 2 ori pe luna. Este greu sa va explic acest lucru dar il simt din plin.

Un copil care sa zicem isi iubeste ambii parinti, este mult mai afectat din punct de vedere emotional de faptul ca isi vede unul dintre parinti doar odata la 2 saptamani , decat daca i-ar vedea pe amundoi zilnic.

Daca ambii parinti pot oferi suport afectiv copilului, nu vad cum sa fie "interesul sau superior" , ca acesta sa beneficieze de suportul afectiv doar al unui singur parinte.

Parintii care vor custodia comuna pentru "sicane reciproce" , cu siguranta vor renunta la scurt timp dupa ce o vor obtine. In legile altor state, pentru descurajearea acestor "sicane" , atunci cand se instituie custodia comuna, se instituie automat si controale periodice din partea autoritatilor competente , cu o frecventa mai mare la inceput, si care urmeaza sa scada in timp . Asftel parintii "sicanatori" sunt descurajati din start. Dar este exclusa varianta neinstituirii custodiei comune doar ca sa ferim copii de parintii rau intentionati. Ar insemna sa plecam de la prezumtia ca , intodeauna , cel putin un parinte care cere custodia comuna este rau intentionat. Prezumtia de la care trebuie sa se plece este aceea ca, ambii parinti, chiar daca nu mai formeaza un cuplu, sunt bine intentionati in ceea ce priveste copilul , si deasemni , sunt cei mai potriviti sa dea crestere si educare copiilor lor.

Cel care cere incredintarea comuna nu poate fi considerat rau intentionat! Acela care o refuza, da...
Incredintarea comuna dispusa ca regula... pana la urma, ar fi o idee buna...(?!) Acela dintre parinti care nu va ”uza” de acest drept se ”elimina” singur din viatza copilului. Insa, nu ramane si vechea poveste de actualitate? Mama, de regula, renunta ea la a cere incredintarea copilului numai catre ea? Am citit multe pareri despre faptul ca... fostul sot ar profita de aceasta incredintare comuna pt a... ”calca in picioare intimitatea mamei”... Si aici n-am prea inteles ce legatura este intre copilul care are doi parinti in viata (si amandoi vor sa se ocupe de el – mai mult sau mai putin) si intimitatea mamei. Un eventual viitor partener al acestei femei trebuie sa priceapa – si sa accepte – ca cea alaturi de care alege sa traiasca are un fost sot care e tatal copilului – de acest tata nu poate ”scapa” – fie ca ii convine, fie ca nu. La fel si in cazul femeii din viata barbatului divortat si care are copii...

Pt obiectivitate... Barbatii, chiar si in timpul casatoriei, nu se preocupa de copil la fel de mult ca si mama (in cele mai multe cazuri petrece alaturi de copil chiar si mai putin timp de cat mama). Da, se joaca, il duce la plimbare, la circ – unde l-o duce – il hraneste... Ce se schimba asa mult dupa divort in relatia cu respectivul copil? Atitudinea femeii... Ceva de genul: nu ma vrei pe mine nu vezi nici copilul. Si, totusi, statistic, numarul femeilor care cer divortul este mai mare decat al barbatilor care au aceasta initiativa... Motivele sunt diverse... dar ce se schimba in atitudinea barbatului? El ar putea fi foarte multumit daca i s-ar permite sa isi vada copilul, sa il ia un timp la el (nu intru in amanunte de genul programul de scoala si altele). Pe de alta parte, exista situatii in care barbatul parasit de femeie nu intelege ca nu se mai poate si, la randul lui, incearca sa faca rau fostei sotii, hartuind-o, efectiv...

Program de vizita: patru zile pe saptamana... Lipseste la ”apel” o data barbatul se poate trezi cu reprosuri de genul: n-ai venit atunci, ce mai cauti acum? Nu te intereseaza copilul...

Am tendinta sa rup pisica-n doua pt ca am vazut prea multe femei care isi denigreaza fostul sot in fatza copilului, fac tot ce le sta in putinta ca tatal sa nu isi vada copilul si am intalnit una (anul acesta) care isi creste fiica (in varsta de 6 ani) in ideea ca barbatii sunt niste prosti si trebuie sa isi bata joc de ei... Aceasta a fost picatura care a umplut paharul meu!

Cum o fac, cum o desfac, tot cu rest imi da... Adultii nu vor sa priceapa ca nu trebuie folosit copilul ca arma... psihologica!