strangere de semnaturi pentru custodie comuna minori

Eu cred ca incredintarea copiilor, in general, ar trebui sa se faca pe alte criterii, (vb. de copii mai mari de 2 ani) si respectarea cu adevarat, a legii, sau precizarea corecta a motivelor ce stau la baza incredintarii minorului, mai precis ori aceasta practica dispare lasand legea (care mi se pare ok- justa), ori legiferarea practicii, vorbind si de dreptul natural....
Atunci am fii cu adevarat instiintati de ceea ce se intampla la un asemena proces.
Vedeti ce frumos motiveaza judecatorii, ca si politicienii, insa de ce nu motiveaza cu DREPTUL NATURAL>
Eu unul si va asigur ca si multi avocati nu cunosc chestia cu dreptul natural.
Eu de exemplu, l-am aflat datorita acestui site . Va dati seama ce practica transparenta.....
Si chiar ca suntem supusi la niste procese ,, marioneta" deoarece aceasta practica nu este adusa la cunostinta partilor aflate in proces. A fost informat cineva de aceasta practica, la vre-o sedinta???? Ceea ce mi sa spus de catre avocati (caci am avut mai multi), a fost doar ca practica judecatorilor este de a da copiii la mama si fara sa-mi poata explica vre-o logica. Asadar unde ne aflam?
Eu unul voi continua sa lupt pt. un PROCES ECHITABIL SI DE BUN SIMT, BAZAT PE PROBE si pe legi scrise si nu pe practici pe care nu lestiu decat judecatorii sau cei din sistem
Parintii ar trebuii sa arate si ce au facut pt. copii lor , dar si ce planuri au pt. ei, nu sa dam copilul la mama pe criterii de inima sau alte tertipuri. Procesele ar trebui sa fie judecate de catre instante speciale, nu sa stai zeci de ani prin procese interminabile laolalta cu alte cazuri (divort, partaj, etc) si instantele sa vada macar de cateva ori si copilul sub 10 ani, caci doar este vorba de o viata de om, mai ales ca unii copii sunt atat de neajutorati....
Aceste procese sa fie jurizate de un complet bazat pe: 1judecator,1 psiholog specialist si un sociolog, pentru afi echilibrata balanta.
Haideti sa venim si cu propuneri, sa fim mai incisivi, caci asa NU MAI MERGE!!!!!#-o

Da, de mers nu prea mai merge asa, dar este un lucru acceptat de tati.Deci...merge...

Pentru a se arata ceea ce a facut fiecare parinte pentru copilul sau este necesar ca judecatorul sa asculte cu mare atentie ceea ce se intampla in proces.
Parerea mea nu este in sensul ca practica judiciara decide asa aiurea.
In baza legii se decide.

Marea problema este ca tatii nu pot dovedi anumite lucruri sau nu sunt lasati sa o faca atunci cand ar putea si ar avea cu ce.
Daca un tata ar dovedi ca se descurca mai bine decat mama in ceea ce priveste cresterea si ingrijirea acestuia deja exista egalitate pe un palier.
Daca un tata ar dovedi, fara dubiu, cu minorul este mai atasat de el decat de mama ar trebui sa castige.

Problema este sa reusesti sa dovedesti si sa fi lasat sa probezi ceea ce sustii.
Spre exemplu, daca exista 6 martori ar trebui audiati in astfel de procese, insa instantele limiteaza numarul acestora.Au acest drept conferit de lege dar in astfel de procese situatia de fapt poate sa fie foarte vasta si sa ai ce sa dovedesti in favoarea tatalui.
Aici cred eu ca ar trebui putin lucrat cu instantele.
Din pacate instantele nu vor sa audieze mai mult de 2 martori si problema este ca e foarte greu sa dovedesti multe cu doi martori.Constituie o limitare a probatiunii care eu incep sa consider ca incalca art 6 paragraful 1 din CEDO cu privire la dreptul la un proces echitabil si dreptul la o instanta impartiala.
Dezavantajul este ca la 2 martori exista o anumita egalitate care profita mamei.

Am avut surpriza ( neplacuta) sa observ cum o instanta ivocand dreptul la un proces echitabil in privinta probelor care erau mai multe si diferite ca gen decat cele ale mamei a invocat art 6 din CEDO cumva#-o
Este ca si cum parchetul trimite in judecata o persoana acuzata de ceva si datorita faptului ca acuzatul nu are decat o proba si acuzarea nu are dreptul decat la o proba...:O
Sa ma fac mai bine inteles.Probele care exista trebuie administrate daca le ceri si nu inlaturate fara a fi administrate ( vazute sau analizate, cum vreti)

Din pacate nu am avut ocazia ca in recurs sa explic si sa termin cu astfel de probleme juridice care sunt facute pentru a exista probatiune si nu pentru a o extermina.Clientul s-a descurajat atat de tare incat a considerat inutil sa isi mai angajeze avocat in recurs.:(
Adevarul este ca la cat de ostila parea instanta de recurs avea toate motivele de temere...

Marea mea suparare este ca, aceste procese trebuie si ele judecate ca si procese intocmai asa cum se judeca si celelalte procese din alte ramuri de drept, adica probele sa fie cu adevarat analizate.
Marea problema este insa ca instantele nu au timp sa judece astfel de procese asa cum s-ar impune.
Nu ar putea sa judece decat cel mult 3-4 intr-o zi.

avocat Claudiu Lascoschi

Am aratat intr-un post anterior ca CEDO nu a condamnat Romania pe art. 6 din Conventie niciodata in ultimii 3 ani pentru modul de administrare a probelor in procesele privind incredintarea minorilor. Daca un judecator refuza administrarea unui gen de probe nu inseamna automat o incalcare a dreptului la un proces echitabil, probele pentru a fi acceptate trebuie sa indeplineasca niste conditii.

Instantele nu aplica o jurisprudenta pentru ca jurisprudenta nu este recunoscuta ca izvor de drept in Romania are doar rol orientativ ci aplica o prezumtie in favoarea mamelor pentru cazul copiilor de varste mici.Forta acestei prezumtii scade odata cu cresterea varstei copilului. Aceasta este o prezumtie relativa deci poate fi combatuta cu proba contrarie insa probele trebuie sa demonstreze incapacitatea mamei de a ingriji si educa copilul mai presus de orice dubiu. Este o prezumtie judiciara pentru ca ea nu reiese din lege.

Nu pot fi admise probe care se afla pe teritoriul libertatii de constiinta. Exemplu nu e de competenta judecatorului sa stabileasca care sa fie apartenenta religioasa a copilului. Numai parintii pot hotara acest lucru. Daca o instanta s-ar pronunta direct in acest sens ar insemna ca stabileste care religie este buna si care nu. Alt exemplu nu poate stabili judecatorul ce sport sa practice copilul. De unde sa stie judecatorul care sport este mai potrivit pentru copil. Doar parintii pot hotara asa ceva. ETC...
Nu pot fi admise probe care tind sa demonstreze ca un parinte este mai bun decat celalalt pe nici un tip de criterii (avere, religie, etnie, apartenenta socioprofesionala, varsta, si altele) exceptand cazurile cand diferentierea este data de un fapt natural incontestabil in general. Daca instanta s-ar pronunta pe asa ceva ar comite un act de discriminare intre parinti.
Nu pot fi admise probe privind infidelitatea in problema incredintarii deoarece ar incalca dreptul persoanei de a dispune de ea insasi.
Nu pot fi admise probe ce ar tinde sa demonstreze ca mama il indocrineaza pe copil sau ca-l vorbeste de rau pe fostul sot deoarece tine de libertatea de exprimare si de libertatea opiniilor.
Nu poate constitui motivul principal de incredintare preferinta afectiva a copilului foarte mic (3 ani, 5 ani) fata de unul dintre parinti deoarece exista serioase rezerve in privinta discernamantului acestuia. Dupa varsta de 10 ani sau in apropierea acestei varste se considera ca discernamantul a crescut in suficienta masura incat opinia copilului sa poata fi coerenta si cat de cat realista. Sigur ea trebuie coroborata si cu alte aspecte ale cazului deoarece acesta nu are discernamantul si experienta unui adult.
Chiar daca in formarea opiniei judecatorului unele aspecte din cele trecute in revista ar putea avea un mic rol ele nu pot fi trecute in motivare pentru ca s-ar constitui in incalcari ale drepturilor fundamentale ale omului iar Conventia (CEDO) dupa cum stiti este lege interna.

Toata lumea a acceptat ca incepand cu nasterea exista o dependenta obiectiva a copilului de mama. Acea dependenta nu se stinge brusc insa cum afirma unii atunci cand copilul se duce la gradinita. Ea se diminueaza odata cu trecerea timpului. In plus copilul la varste mici nu poate fi audiat deoarece discernamantul sau este precar. Deci opinia lui nu poate fi retinuta de instanta in motivare.

Ca judecator esti practic "legat de maini si de picioare" indiferent de convingerea pe care o ai. Ce sa faci in motivare sa scri ca asa ai considerat tu, ca ti-a placut mai mult de tata decat de mama, ca a plans copilul de 3 ani cand a vazut-o pe mama si a zis ca "Mama e o rea!" si s-a bucurat cand l-a vazut pe tata, ca tatal e mai bun parinte decat mama, ca mama e cam neglijenta din fire si tatal e un tip ordonat si astfel merita mai mult custodia copilului. Asta este arbitrariu, e justitie de ev mediu. Judecatorul nu este un monarh sau Dumnezeu pe pamant. Capacitatea lui de a face dreptate este limitata. Dreptatea aia pe care o trambitati nu exista decat in filme.

@rarespopa
Am facut efoertul de a incerca sa va inteleg la nivel rational. Am comparat cu jurisprudenta pe care am gasit-o pe internet, inclusiv a curtii constitutionale. Tind sa va dau dreptate relativ la probatoriu. Dar trebuie sa incercati sa ma intelegeti si dumneavoastra.

Aveti perfecta dreptate cand spuneti ca nu se poate incredinta un copil in functie de venit, religie, care parinte e mai fidel, de care e mai atasat copilul etc. pentru ca toate acestea tind catre discriminare.
Dar faptul ca instantele pleaca de la o prezumtie relativa care favorizeaza mama nu reprezinta tot o discriminare? Este tot o discriminare , una invizibila, si, ceea ce e cel mai important, nu motiveaza nici o instanta cu un asemenea argument, si motiveaza cu argumente din setul discriminatoriu aratat mai sus.

Apoi, asa cum am mai spus, proba cu martori este cvasiprezenta in acest tip de procese. Cati dintre tati raspund la intrebarea "ce doriti sa demosntrati cu aceasta proba?" , cu "incapacitatea mamei de a ingriji si educa copilul mai presus de orice dubiu" ? . Va raspund eu: 0% . Si totusi proba este admisa. De ce? Marea majoritate covarsitoare a probelor solicitate de tati sunt departe de acest "obiectiv" aflat in vizorul instantei si numai al instantei (pe care justitiabilul nu are voie sa il vada) , cu toate acestea un set "standard" de probe este adims. Cata vreme nu gasesc un rapsuns logic la intrebarea de ce sunt admise aceste probe, consider ca ele sunt incuviintate doar pentru a simula acest tip de procese.

Apoi , asa cum am mai aratat, "depedenta obiectiva" a copilului fata de mama se creeaza in primii ani de viata , nu este innascuta . Este doar o incercare de a acoperi aceasta "prezumtie relativa" fara nici un fel de argument logic sau (mai ales) stiintific. Insa este adevarat ca mama, prin faptul ca in primii 2 ani de viata este mult mai aproape de copil, prin faptul ca alapteaza, si ca meseria ei in primi ani de viata este ingrijirea copilului , atunci se formeaza aceasta dependenta de care vorbiti. Insa sunt cazuri in care nu se intampla asa . Din motive naturale (mama nu poate alapta) sau motive obiective (mama si tatal au decis ca tatal sa fie cel care sa aiba concediul postnatal) ....in aceste cazuri acea dependenta se formeaza fata de tata. Incercarea de a proba aceste aspecte pot fi folositoare tatalui? Nu pentru ca tot in discriminare am ajunge.

Apoi, v-am mai intrebat, considerati ca este vreo diferenta intre un copil de 1 zi parasit de mama si crescut doar de tata si unul de 1 zi parasit de tata si crescut doar de mama , in conditiile in care ambii parinti sunt ok?

Apoi v-am mai intrebat, de ce nu se pleaca si de la prezumtia ca si tatal este important in viata copilului , si chiar daca copilul ii este incredintat mamei, tatal sa pastreeze o legatura puternica cu copilul?

Apoi, dreptate nu exista in aceste cazuri. Oricum am face cineva va fi nedreptatit. Automat va fi si discriminat . Intre a discrimina unul dintre parinti si a discrimina insusi copilul ce alegem?

Apoi, in mod categoric copilul nu are discernamant , el nu stie cum o sa ii fie mai bine in viitor. Instantele chiar daca au discernamant sunt in imposibilitatea de a "vedea" viitorul , astfel incat sa decida cum e mai bine. Minimizeaza riscul la nivel general si incredinteaza copilul mamei. Faptul ca au "ratat" un copil este neimportant. Au salvat atatia altii. Dar ce face un parinte care isi da seama ca acel copil ratat este chair copilul lui? Mai precis ce poate sa faca ? Nimic. Poate doar sa se resemneze cu ideea ca macar prin sacrificiul copilului lui au fost salvati atatia altii.

Apoi, de ce aceasta prezumtie "functioneaza" doar la noi. Cred ca ati auzit de clasicul caz al unei judecatoare din America care a dat cu banul ca sa vada carui parinte ii incredinteaza copilul. Dincolo de acest gest de curaj, care a avut menirea de a trage un semnal de alarma, daca si acolo se pleca de la aceasta prezumtie, nu cred ca mai era necesara "proba cu banul " care a facut diferenta.

Apoi, lasand aceast prezumtie intr-o zona inaccesibila justitiabilului, nu facem decat sa generam in societate alte conflicte plecand de la acesta al incredintarii, care se introc tot in instanta. Nu putem avea o justitie eficienta si de calitate in acest caz, iar rolul social al instantelor in aceste conditii este ratat.
Sunt atatea prezumtii existente in legi, nu vad de ce nu se poate legifera si aceasta prezumtie.
Macar sa fie amintita de instante la prima zi de infatisare. Ceva de genul "dragi parinti, in Romania prezumtia de la care se pleaca este ca exista o dependenta obiectiva a copilului de mama, si numai in cazul in care se demonstreaza incapacitatea mamei de a creste si educa copilul fara nici un dubiu, instatna va proceda la incredintarea acestuai catre tata" . Daca se proceda asa, de 50 de ani de cand acest cod al familiei opereaza, procesele de incredintare aratau altfel. Si mentalitatea era alta. Si mamele si tatii aveau alt comportament procesual.
Cred ca stiti ca sunt atatea state in care instantele tin predici partilor la prima zi de infatisare . Predici uneori chiar legiferate de genul "instantele sunt obligate sa reaminteasca sotilor juramintele pe care si le-au facut" sau "indatoririle si obligatiile parintesti nu trebuie sa sufere nicio modificare odata cu divortul"....

Si mai sunt multi , multi de apoi, cu toate ca apreciez efortul dumneavoastra de a incerca sa ne explicati cum stau lucrurile si inteleg ca nu sunteti impotriva tatilor, si doar priviti obiectiv un sistem asa cum e el (poate ca din interior, poate ca din exterior, nu am de unde sa stiu).

Va spun ca s-ar putea scrie in motivatie ca reiese din probe ca mama nu isi da interesul pt. educatia copilului (reiese aceasta, prin prezenta la gradinita si eventual ancheta psihologica), ca ingrijirea copilului nu este ok (haine de la second hand, copilul este fara unghii taiate si neingrijit ca stare generala - prin martori si poze..), nu are un spatiu al sau (camera de copii)in acea casa unde locuiesc 6 +1 caine Labrador in 2 camere (A.T.), STAREA DE SANATATE>COPILUL ARE 98%(!!!!!) DINTI CARIATI (imi plange de durere cand ii mai intra ceva pe la carii)SI RACELI DESE, IMUNITATE SCAZUTA, chiar uneori copilul imi spune ca pana mu vine bunicul seara cu ceva de mancare, sta nemancat, cred ca este anemic, deoarece mi se plange ca la durut capul si ca a avut ameteli. Vedeti, sunt si alte probe, nu numai ca mama se drogheaza sau ca instiga copilul la ura.
Ca sfat pt. ceilalti: iubitiva copilul si faceti ca si acel timp, putin, sa il faceti sa uite de orice alta problema.
Stimati judecatori - legiutori, v-ati lasa copilul intr-o asemenea situatie??? Cum sa nu innebunesti
, ca dupa ce aduci probe de acest gen nu conteaza??? Atunci dvs. v-ati dori o mama asa de indolenta si nepasatoare care sa se comporte asa???? Si nu ca n-ar avea bani, dar egoismul si lipsa ei de educatie si increderea ca nu i se poate lua copilul sub nici o forma nici nu o mobilizeaza sa faca ceva pt. copil, macar de ar fii cu sabia deasupra capului stiind ca se poate intoarce roata La asta sa ajuns si cred ca sunt putine motivele pe care le-am expus.
Consider ca judecatorii au o mare raspundere si ar trebuii sa inteleaga, sau macar sa propuna in csm niste schimbari, sa aratati ca va pasa.
Si acum, nemaivorbind de sentimente, daca eu pot dovedi la oriceora, ca ma intereseaza soarta copilului meu, ca sunt alaturi de el, il sustin il educ il ingrijesc,ii pot da mult mai mult in tot, de ce se opune cineva??? care este interesul copilului???? sa traiasca in saracie si practic in abandon ca asa trebuie.
Serios, dvs nu crede-ti, in barbati, sau macar in unii.
Incep sa cred ca suntem niste dobitoci care habar nu avem de noi?
Asa sunt toti tatii, chiar si judecatorii sunt oameni si pot avea parte de asemenea dezastre in viata, ce facem?
TREZIREA!!!! NU SUNTEM TOTI LA FEL!!!! Lasati ideile pureconcepute si incercati prin orice mijloace sa echilibrati balanta.
Uitati ca mai am acum o fetita de 10 luni.
Ii merge rau????? Sunt asa de criminal????? Sa fim seriosi.