strangere de semnaturi pentru custodie comuna minori

Nici sistemul si nici instantele nu pot proceda in acest mod.
Trebuie sa existe o judecata in caz de proces.Problema insa se apropie de un raspuns tacit deoarece oricum procesele nu se desfasoara ca la carte, conform legii si mai ales jurisprudentei CEDO.
Eu cred ca nu peste mult timp CSM va interveni in ceea ce priveste dreptul la un proces echitabil in astfel de procese de dreptul familiei dar numai in ceea ce priveste administrarea probelor nu si in ceea ce priveste solutia pronuntata de instante.Marea problema este ca de la probe se poate desprinde si concluzia judecatorului.
Parerea mea este ca instantele nu decid din momentul in care citesc actiunile dar se gandesc ca este mai usor sa incredinteze minorul mamei.
Un alt lucru esential este varsta copilului.
Un minor dupa varsta de 10 ani poate fi incredintat tatalui in conditii de relativa egalitate, dar depinde insa foarte mult si de mentalitatea instantei, de modul cum gandeste aceasta.
Am avut un caz in care copilul a impresionat atat de tare instanta incat aceasta desi initial a fost refractara si putin iritata de solicitare a dispus incredintarea cu inima deschisa.
Temerea mea este ca instantele incearca sa decida incredintarea cu inima deschisa si adesea nu le lasa inima sa incredinteze minorii tatilor...

Oare cum ar raspunde un judecator la o intrebare de genul: De ce nu este incredintat copilul tatalui – mai ales in cazul celor care se dovedesc capabili de a-i intretine si ingriji? Daca mama nu e ”pericol iminent” pt copil si nici tatal nu este, atunci... De ce la mama si nu la tata? Sau, de ce mama zilnic si tatal de cateva ori pe luna?
Cum motiveaza judecatorii solutia data in sensul ca mama e mai capabila decat tatal sa ingrijeasca un copil? Care este criteriul?
Sigur, legea firii – pe care o sustin. Sigur, in cazul bebelusilor sau a copiilor care nu merg inca la gradinita...

De ce nu se poate dispune o perioada ”de proba” pt tatal care vrea sa ii fie incredintat copilul? Daca se dovedeste OK atunci, chiar daca acel copil n-ar avea domiciliul la el, in final (ci la mama), instanta ar putea dispune mai multe zile de vizita... Desi, unii tati ar putea sa ia copiii la domiciliul lor si in timpul vacantelor; i-ar putea duce in excursii sau mai stiu eu pe unde – dar se intampla? Sau, atunci cand e timpul sa plece copilul in vacanta la tata (conform hotararii judecatoresti) mama introduce o actiune in instanta sau cauta motive sa nu lase copilul – pana introduce tatal o actiune in instanta?

Ar fi, oare, surprinzator ca femeile-mama divortate sa zica fostului sot: ”Ia tu copilul si creste-l, ca eu am treaba...” si tatzii sa... zica.... ”Ups!? Ei, nu chiar asa...”? Atunci s-ar diminua, probabil, si mai mult numarul oamenilor care-si pierd timpul prin instante pt incredintarea copilului... De ce cred aceasta? Pt ca. e o realitate: nu sunt multi barbatii care chiar reusesc sa se descurce cu un copil (mai ales unul foarte tanar): nopti nedormite, vizite la medic, dus-intors de la gradinita / scoala; supravegherea la joaca; activitati extrascolare; aniversarea zilelor de nastere etc s.a.m.d. Adio meciuri in care 22 de oameni in toata firea alearga dupa o minge; adio ”o bere cu baietii” adio multe!
Sa se inteleaga: nu ma refer la exceptii – stiu ca exista exceptii! Dar daca e un tata de genul oamenilor care se ridica de la masa pt a ridica o scama de pe covor... nu stiu ce viata buna ar avea un copil incredintat lui... Sau unul dintre acei oameni care cred ca au intotdeauna dreptate doar pt ca... asa zic ei!

@trope_doi
In mare aveti dreptate, numai ca exceptiile platesc pentru restul, si nu e corect. Nu e corect pentru copii care au avut parte in viata lor de tati "exceptii" , pentru ca acesti tati dispar brusc din viata lor. Iritatrea mamelor si dorinta lor de a indeparta cat mai mult copilul de tata , este invers proportionala cu implicarea tatalui in viata copilului inainte de divort.
Cu cat tatal s-a implicat mai mult cu atat mama va reactiona mai dur in caz de divort, si cu cat tatal nu s-a implicat cu atat mamele vor dori sa il determine pe acesta sa se implice macar dupa divort cat de cat in viata copilului.

Instantele nu motiveaza in nici un fel incredintarea catre mama . Ele aplica o jurisprudenta in materie.
Oficial insa motivarile suna cam asa (ma refer la cazurile in care ambii parinti sunt ok) :"la aceasta varsta afectiunea fata de mama" sau "puternicul atasament fata de mama" sau "mama s-a ocupat mai mult de copil"...iar cand niciuna din acestea nu e posibila "mama a facut dovada garantiei morale si materiale.... "
Traim intr-o societate in care mama si copilul reprezinta un tot. Iar judecatorii fac parte din aceasta societate.
Iar efortul necesar pentru a trata exceptiile probabil e mult prea mare relativ la castigul societatii.
Asa ca tatii sunt invitati sa stea la meciuri, la bere, la ce vor ei. Asta este cea mai buna protectie pe care le-o poate asigura copiilor lor in nefericitul caz al unui divort . Ferice de tatii (si mai ales de copii lor) care au inteles inca din timpul relatiei asta si au actionat ca atare.....Restul , cei care s-au vrut "exceptii", sa plateasca si ei, si copii lor.
Trist dar adevarat.
Macar ceilalti care vin dupa noi sa stie ce ii asteapta.

Pentru a vedea cat de particulara si execptionala este situatia tatilor care aleg "berea" in locul copilului a fost initiat un studiu printre parintii divortati cu copii. Se urmareste relatia copil-parinte post-divort. Studiul se intituleaza

"PARINTII DIVORTATI AU SANSE EGALE IN ROMANIA DE A PASTRA LEGATURA CU COPIII LOR?"

In aceasta faza studiul se afla in faza colectarii de date. Daca aveti cunostinte aflate in aceasta situatie va rog sa popularizati chestionarul de completat ce se gaseste la adresa de mai jos.

[ link extern ]

Ca orice studiu cu siguranta nu va fi nici acesta unul exhaustiv, dar cu siguranta va raspunde catorva intrebari circumscrise acestei problematici. Cel putin se va porni de la niste date stiintifice si nu doar de la pareri particulare.

Daca intampinati dificultati in completarea chestionarului va rog sa contactati DATADESIGN Consulting, firma de sondare care opereaza sondajul, la adresa ddc@greenstatistics.ro

Cu multumiri,

Remus Octavian Campean

custodie.comuna a scris:

@trope_doi
In mare aveti dreptate, numai ca exceptiile platesc pentru restul, si nu e corect. Nu e corect pentru copii care au avut parte in viata lor de tati "exceptii" , pentru ca acesti tati dispar brusc din viata lor. Iritatrea mamelor si dorinta lor de a indeparta cat mai mult copilul de tata , este invers proportionala cu implicarea tatalui in viata copilului inainte de divort.
Cu cat tatal s-a implicat mai mult cu atat mama va reactiona mai dur in caz de divort, si cu cat tatal nu s-a implicat cu atat mamele vor dori sa il determine pe acesta sa se implice macar dupa divort cat de cat in viata copilului.

Instantele nu motiveaza in nici un fel incredintarea catre mama . Ele aplica o jurisprudenta in materie.
Oficial insa motivarile suna cam asa (ma refer la cazurile in care ambii parinti sunt ok) :"la aceasta varsta afectiunea fata de mama" sau "puternicul atasament fata de mama" sau "mama s-a ocupat mai mult de copil"...iar cand niciuna din acestea nu e posibila "mama a facut dovada garantiei morale si materiale.... "
Traim intr-o societate in care mama si copilul reprezinta un tot. Iar judecatorii fac parte din aceasta societate.

Macar ceilalti care vin dupa noi sa stie ce ii asteapta.

Nu trebuie sa va resemnati.
In alte state tatii se lupta, la noi nu.
Poate ca e normal daca nimeni nu se lupta sa fie asa.
Mizeaza foarte mult pe psihologia romaneasca.Asta e.E vorba si de o psihologie in aceste cazuri.
Probabil ca cei care lupta sustinut pentru cauza lor nobila reusesc pana la urma.Evident ca trebuie sa aiba si dreptate.

Chestia cu motivarea instantelor ,, garantii materiale si morale" nu poate fi suficienta sa reziste in instantele de control judiciar.
Daca exercitati caile de atac poate ca veti reusi.

Daca nu se bazeaza pe legatura de afectiune dintre mama si minor instanta are probleme serioase in a crea o motivare convingatoare.Intreaga jurisprudenta se bazeaza pe acest concept si daca tatal isi poate dovedi sustinerile trebuie sa insiste.

Care este diferenta de continut emotional intre mama si tata in raport de copil?
Mama castiga doar pentru a nu fi traumatizat copilul printr-o despartire de ea, o despartire care sa fie impotriva vointei acestuia.
Daca nu exista acest liant emotional intre mama si copil deja situatia este echilibrata.Daca copilul este mai atasat de tata acesta trebuie sa castige.Insa e foarte greu de dovedit acest lucru.
Copilul daca va fi ascultat poate avea un rol decisiv.Este foarte greu sa minta instanta si aceasta sa nu il prinda cu minciuna.
Lucrurile nu sunt simple deloc...sunt chiar complicate pentru ca instantele tin cont si de dorinta minorului.Poate ca nu in toate cazurile dar in marea majoritate tin cont.
Insa o mare problema este aceea ca minorii vor in marea majoritate a cazurilor...la mame...
Parerea mea este ca instantele de dreptul familiei sunt deformate profesional din acest motiv.
Ceea ce este foarte greu este nu sa te faci auzit, ci ASCULTAT in sensul de a te face inteles, in sensul de a arata ca vrei cu adevarat incredintarea pentru ca o meriti.Marea problema este aceea ca este incredibil de greu sa impresionezi o instanta care nu crede nimic din ceea ce spune tatal dar crede ceea ce spune mama...Fara a se inlatura rutina zilnica nu se poate realiza nimic.
Parerea mea este ca daca instanta intelege ca procesul este cu adevarat serios va judeca cu adevarat iar daca crede ca e un proces ca oricare altul va judeca asa cum judeca in fiecare zi.In acest caz tatii vor pierde.
Si fara sa vreau iarasi ma gandesc ca fara probe pentru ca nu avem de-a face cu un proces, ci cu o condamnare prematura a tatalui...daca nu se au in vedere probele.
Evident ca instantele care incredinteaza copilul mamei au convingerea ca au procedat bine...dar daca se vad probe mai neconventionale convingerea instantei va fi zdruncinata.
Parerea mea este ca in justitie cine are dreptate castiga...mai devreme sau mai tarziu.
Parerea mea mai este ca cel care nu are dreptate poate sa nu castige procesul decat atat de tarziu incat nu i-ar mai fi de folos.Si aceasta poate sa fie o modalitate de a se face dreptate...si cumva tot prin intermediul instantelor...

avocat Claudiu Lascoschi