mariusb123 a scris:
PENTRU GABRIELLE10:
ati cunoscut multe cazuri in romania in care sa se acorde custodie comuna copilului si asta sa-i dauneze? de unde stiti ca n-ar fi mai bine asa? e usor sa vorbesti atunci cand esti favorizat de lege, dar pentru experienta dumneavoastra personala ar trebui sa incarcati si invers. Sa vedem atunci cum va place sa platiti pensie alimentara si cineva in afara de dumnezeu sa decida ca nu aveti dreptul sa va vedeti PROPRIUL COPIL decat o data pe saptamana sau mai putin, cand nici macar nu sunteti vinovata in divort
Va raspund eu:
Nu am cunoscut cazuri pebtru ca nu e legala custodie comuna.
De la psihoogi, de la comcubinii despartiti fara incredintarea minorului.
Eu nu sunt mama, asa incat nu ma favorizeaza nimeni. In plus, reprezint si tati destul.
Daca decidea dumnezeu va simteati mai bine? Sau daca nu plateati pensia? Pensia de intretinere nu are legatura cu dreptul de vizita sau incredintarea, e un drept al copilului, de ce va deranjeaza?
Divortul si vina pentru el iar nu au legatura. Oricum, cand pentru un copil poti ierta, alegerea iti apartine... asa cum iti apartine alegerea de a nu gresi. Intr-o relatie nu e
niciodata (tot psihologi o zic) numai un vinovat.
KENNSO, au mai incercat oameni sa sublinieze ca e musai o intelegere intre parinti ca sa exite custodia comuna; realitatea e ca numai cei care se cearta ca chiorii o doresc, deci ar fi nerealizabila pentru ei.
Legea nu spune asa ceva, legea spune ca are dreptul sa vegheze la educare, nu sa decida ori sa se implice altfel.
Medierea afara se face ca vor parintii, la fel se poate si la noi (la mediator sau psiholog). Faptul ca nu se recurge la asta nu inseamna ca nu e posibil.
Faptul ca putini tati cer incredintarea e o realitate, nu inseamna neaparat ceva mai mult decat atat: sunt putini.
Eu consider propunerea proasta, bazat pe studii si pe discutii cu copiii si psihologi. Nu tot ce zboara se mananca si nici tot ce vine din vest nu e musai bun.
Ambitia e buna, atata timp cat nu pierdem simtul si contactul cu realitatea. Cum fiecare moneda are doua fete, uneori ambitia se transforma in obsesie, incapatanare.