rarespopa a scris:
Granita dintre prezenta justificata a parintelui separat de copil in apropierea noii familii (fosta sotie si noul sot) si ingerinta in viata privata a acestora este foarte subtire si difera de la om la om de aceea instantele se vor asigura ca nu va exista nici o posibilitate de a fi acuzate ca au consfiintit o astfel de ingerinta. A se vedea asa numitul program standard de vizitare. Eu nu zic ca e corect dar atat pot face instantele daca parintii nu se inteleg. Oricum pentru a duce copilul la gradinita, la doctor etc parintele separat de copil trebuie sa il preia de la celalalt parinte care trebuie astfel sa-si modifice probramul, sa-l astepte daca intarzie in mod justificat (traficul) etc, plus la intoarcere si multe alte complicatii in care daca intrii nu mai iesi niciodata, asta fara reaua credinta. Poate intr-o anumita zi sotia nu doreste sa dea ochii cu fostul sot ca doar de asta a divortat pentru a nu se mai intalni zilnic cu el. De aceea instantele nu-si asuma astfel de riscuri si nu consimt la asa ceva aproband doar acele solutii simple si clare. Pentru parintii care se inteleg exista art. 506.
De ce nu intelegeti ca o reala exercitare in comun a autoritatii parintesti necesita totusi o oarecare intelegere intre parinti, un dram de consens cu privire la copil altfel autoritatea parinteasca o va exercita statul prin hotararile organelor sale specializate. Iar daca se va ajunge aici sigur va transa problema conform art 398 indiferent cine e vinovat.
Singurii potriviti sa-si creasca si sa-si educe copilul sunt evident parintii dar daca ei nu pot fi conciliati nu mai exista solutii echitabile pentru parinti. Oricum doar parintii sunt sunt competenti sa decida ce e bine si ce e rau pentru copii (art. 29 al 6 din constitutie) nu si instantele. Ele intervin doar atunci cand nu se mai poate altfel sau in situatii grave din nevoia de ordine sociala si pentru repectarea drepturilor copilului. Este o situatie delicata cu multe implicatii colaterale privitoare la drepturile si libertatile fundamentale ale celor implicati.
Va puneti prea multe sperante in expertiza psihologica. Ea va fi utila pentru a releva doar aspecte grave si relativ obiective. Nici un psiholog specializat nu isi va asuma raspunderea de a face consideratii privitor de exemplu la pe cine iubeste copilul mai mult deoarece ar comite un act de discriminare. El va putea doar spune daca opinia copilului este libera sau constransa sau influentata prin viclenie dar asta sub rezerva discernamantului. Asta daca instanta va dispune audierea acestuia sub 10 ani. Oricum exclus sa-si asume cineva aceasta raspundere la varsta de 3 ani a copilului. Lipsa categorica a discernamantului face imposibil demersul in marje rezonabile de obiectivitate.
Privitor la la relevanta probelor da ati inteles corect, tatii in general se afla in eroare. Cine nu intelege asta va suferi infrangere dupa infrangere. Vorbim la varste mici ale copilului. Dupa 10 ani treaba se schimba pentru ca opinia copilului atarna greu in balanta.
Noul sistem pe care-l considerati mai bun decat cel prezent nu simplifica lucrurile ci din contrale complica mai mult. Nu mai incercati sa schimbati legea daca doriti sa va imbunatatiti situatia. Incercati sa intelegeti sistemul, incercati sa priviti problema si din punctul de vedere al judecatorului si al legiuitorului, adunati probe, incercati sa folositi instrumentele legale care va sunt favorabile corelandu-le si aveti rabdare pentru ca "victoriile" in acest domeniu se obtin doar printr-un "razboi" de uzura. Aveti nevoie de o tactica riguroasa nu de lamentari inutile relativ la statutul de victima. Ia sa vedem sunteti suficient de motivat sa faceti asta ani si ani de zile pana reusiti asumandu-va si riscul unei infrangeri. Sa stiti ca eu chiar nu sunt impotriva dumneavoastra si a celorlalti aflati in situatia dumneavoastra dar nu va ajut deloc daca va plang pe umeri si va cant in ureche ce soarta nemiloasa ati avut si cat de rea e justitia cu dumneavoastra.
In primul rand cred ca se porneste gresit plecand de la ideea ca la 10 ani copilul are discernamant,in sensulca aici intra in discutie, dupa mine, mai multi factori, printre care: educatia copilului, sanatatea acestuia, posibilitatile de dezvoltare.
Ce faci daca il iei la 10 ani, insa este exmatriculat de la scoala, numai vorbesc de fapte antisociale...Este pana la urma copilul tau si intelegi ca se face dreptate, accepta sa il primesti si asa (cat ai asteptat acest moment!!!) insa cat a pierdut copilul?
mai poti intoarce timpul? pentru el poate fii tarziu.
Nu stiu insa, chiar, este o mare responsabilitate, sau ar trebui sa fie...
Si ca exemplu ce m-ar face sa cred ca daca mama nu se intereseaza de copil, lasandu-l la bunici, nu-l duce nici macar la gradinita, la un sport sau activitate educativa, nu are o prietenie cu el,etc., sa cred ca atunci cand va fi mai mare copilul, se va hotara, sa ce?
ce sa-i mai ofere?
Caci, in primul rand cei de genul care scriu aici, se vede, ca sunt interesati de copilul lor si incearca din rasputeri sa isi respecte copilul si sa-i faca un viitor.Nu inteleg unele mame de ce se comporta asa, caci eu unul nu m-as duce sa-i stric copilului programul (daca nu-l ducea la gradinita, sau alta activitate, ce program avea???), insa macar de-as vedea unul(in cazul meu)
Si alta problema.
Am prezentat instantei, nu faptul ca, sentimental, copilul este atasat de mine, asa mi-a spus si avocatul (mi sa parut ciudat:sorry:, si am aratat exact ceea ce am scris mai sus, dorind sa reliefez lipsa de preocupare si implicare a mamei, insa X-(, nu a contat.
De ce n-ar fii si acestea motive.
Si ce sa facem cand, macar vorbesc la telefon (cand mi se raspunde) copilul plange de dor .....Haideti sa fim mai umani, macar ca suntem acei tati nebuni (de dragoste in primul rand), caci asa cum ii spuneam si fostei ar fii fost mult mai bine sa luam ce a fost frumos in relatie si sa uitam ce a fost urat, caci nimanui nu-i convine,cred, ca sa-si vada nevasta venind acasa pe la 3 dimineata, ca te inseala(cu probe- detectivi), ca nu este parte din familie...si daca ierti...unde am ajuns, stimate domn....,unde?...tot la divort. Credeti ca este usor cu asemenea om .....nu neg ca n-ar fii si barbati oribili, mai sadici, insa,cred ca daca, intr-o relatie nu mai este respect, caci dragostea stiti si dvs. ca se mai estompeaza in timp, atunci ce te faci?? cat sa ierti... Si daca nu te intelegi cu fosta??? stiti, totusi incercam sa fim mai democrati, adica, sa gasim solutii mai bune.Noi, vedeti, ne-am multumi si cu o custodie comuna, in interesul copilului,poate si noi avem noua relatie si nu ne mai facem atatea probleme, ca ce-o face, ca daca o zice, ca ofii ,ca o patii, lasati ca daca este cadru legal si impus (ma refer la anumite conditii de vizitare, de ex. sa nu fie hartuit in timpul diverselor activitati...etc.) o sa vedeti ca nu cred ca o sa fie prea rau.o spun tot din propie experienta, ca atunci cand instanta a hotarat pt. mine sa iau minorul in vacanta de vara 3 saptamani, fosta a comentat, insa sa supus!!!!. HAIDETI SA FIM MAI INDULGENTI, MACAR CU ACEST GEN DE TATI, CACI SUNT SINGURII CARE MAI LUPTA. Vedeti ca nu a pus nimeni problema pensiei sau a altor lucruri materiale....insa daca avem probleme de orgoliu prostesc si nu te intelegi cu fosta, ce faci?
Incerci sa se faca dreptate, insa cum? Cu alta nedreptate??
Ca si fapt concret, la mine , din ceea ce am prezentat instantei, lucrurile au ramas valabile si astazi...La gradinita copilul meu a mers 2 saptamani, intr-un an, nu stie sa numere decat pana la 10, nu stie culorile, este slabit, nu are un mediu propice dezvoltarii sale,etc....etc, lucru pe care cei de la prot. copilului le-au observat,la sesizarea mea , acum o luna)si mi le-au transmis ..insa telefonic, in raport au scris doar de gradinita...spunand ca daca redeschid actiune de reincredintare, sa trimit A.T. ca vor vedea si ei aceste lucruri, P.C. neavand prea mare implicare...o mana spala pe alta (?). Care este interesul copilului??? Nu doresc sa spun ca lupt sa iau copilul de la mama sa, insa o spun ca, vedeti si voi , ce vremuri traim...si care sunt orientarile. Mamele care isi vand copii, ii parasesc prin spitale, ii arunca in tomberoane, pe campuri....tati betivi si violenti, tati care au plecat in lume, de care nu mai stie nimeni...etc .
CE VINA AVEM NOI????
NOI CARE INCERCAM SA NU RUPEM RELATIA CU COPILUL NOSTRU????
Acum ce sa va spun, este vorba de caracterul fiecaruia...vedeti, acum sunt recasatorit si am o fetita de 10 luni, sa facem,, doamne fereste, un caz idiot si daca m-as desparti prin absurd de actuala mea sotie, eu as fii de accord ca sa aiba copilul cu ea, este in siguranta si este o alta relatie cu copilul si cred,ca ar fii de accord sa cadem la o intelegere in sensul bun al cuvantului, ref. la copil. Vedeti, o alta viziune, caci cine ar incerca sa desparta aiurea copilul de mama...Doamne fereste, mai uitati-va si pe probe stimati judecatori, caci una este sa te dai mama si alta este sa fii cu adevarat mama, sau chiar tata,
cautati adevarul, caci,nu-i asa, aceasta este menirea dvs.
avocatnet.ro explicăm legislația
remusoctavian, utilizator
KENNSO, utilizator
eoret