strangere de semnaturi pentru custodie comuna minori

Cred ca inainte de a folosi cuvinte luate de prin filmele americane, ar trebui sa deschidem dictionarul limbii romane.

Custodie inseamna paza, pastrare (si administrare) a unui OBIECT (pus sub sechestru).
Putem da in custodie, comuna ori ba, televizorul, masina de spalat, dar nu o fiinta umana.

Asta ca sa zic, pe scurt, ca pana acum eu n-am prea priceput in ce ar consta aceasta "custodie comuna".

Doamna avocat,
:((Cuvantul custodie aplicat situatiei incredintarii copilului unuia dintre parinti il stiu tot de la avocati, nu e inventia mea si nu l-am auzit din filme. Inclusiv la tribunal in sedintele instantei de judecata se foloseste acest termen. Nu ma acuzati pe mine pentru lipsa de coerenta lingvistica a breslei avocatesti. Constat tot mai mult cu tristete ca nu sunt clare lucrurile in primul rand in mediul breslei din care faceti parte, ce sa mai asteptam atunci de la cei ca mine care incearca sa gaseasca limpezirea apelor dinpartea celor care ar trebui sa fie indrumatori in hatisul legilor romanesti.

De acum in colo voi folosi termenul de "incredintare comuna spre crestere si educare" a minorului. Asa este OK?

:thumbup: Am sapat putin prin legislatia europeana si am gasit un termen care cred ca va va conveni mai mult: răspundere părintească, rapundere parinteasca comuna.
In plus am completat primul mesaj cu exemplu din legislatia europeana referitoare la responsabilitatea parinteasca comuna. Sa stiti ca in unele tari se foloseste termenul de custodie.
va invit pe toti sa cititi ceea ce am completat in mesajul de inceput.
Multumesc tuturor.

romascanu a scris:

Cred ca inainte de a folosi cuvinte luate de prin filmele americane, ar trebui sa deschidem dictionarul limbii romane.

Custodie inseamna paza, pastrare (si administrare) a unui OBIECT (pus sub sechestru).
Putem da in custodie, comuna ori ba, televizorul, masina de spalat, dar nu o fiinta umana.

Asta ca sa zic, pe scurt, ca pana acum eu n-am prea priceput in ce ar consta aceasta "custodie comuna".

Nico, eu nu vorbesc de ceea ce am vazut in filmele americane ci de ceea ce am auzit ieri in sala de judecata si anume ,, asa zisa custodie comuna"- a zis avocatul pe care l-am lasat in fata mea:) A fost putin jenat si a spus cam gatuit, dar a spus.;)

Avlil mai zicea ceva de comuna ( de curand):D referitor la custodie.

Parerea mea este ca aceasta custodie comuna poate fi functionala si in Romania.;)
Custodia comuna poate fi privita sub forma unei incredintari comune sub forma unei raspunderi parintesti comune nediscriminatorii.Nu am gandit inca o definitie a acestui termen si va fi greu de formulat o astfel de definitie daca avem in vedere legislatia romana, dar exista un temei legal care poate fi uzitat.Nu ma refer la termenul ,,incredintare"

Interesant in clipa de fata este altceva si anume daca instanta romana va accepta o astfel de intelegere intre parti.Ma refer la situatia in care ambele parti sunt de acord.
Eu nu vad motive sa nu accepte.;)

avocat Claudiu Lascoschi

Daca avocatul cu pricina nu era un "urechist" ar fi folosit macar termenii de prin Regulamentele Uniunii Europene, inaintea acelora de peste ocean.

Regulamentul 2201/2003

DOMENIU DE APLICARE ªI DEFINIŢII


Articolul 1
Domeniu de aplicare


(1) Prezentul regulament se aplică, oricare ar fi natura instanţei, materiilor civile privind:
(a) divorţul, separarea de drept şi anularea căsătoriei;
(b) atribuirea, exercitarea, delegarea, retragerea totală sau parţială a răspunderii părinteşti.
(2) Materiile prevăzute la alineatul (1) litera (b) cuprind în special:
(a) încredinţarea şi dreptul de vizită;
(b) tutela, curatela şi instituţiile similare;
(c) desemnarea şi atribuţiile oricărei persoane sau oricărui organism însărcinat să se ocupe de persoana sau bunurile copilului, să-l reprezinte sau să-l asiste;
(d) plasarea copilului într-o familie substitutivă sau într-un centru de plasament;
(e) măsurile de protecţie a copilului privind administrarea, conservarea sau dispoziţia cu privire la bunurile copilului.
(3) Prezentul regulament nu se aplică:
(a) stabilirii sau contestării filiaţiei;
(b) hotărârii privind adopţia şi măsurilor premergătoare acesteia, precum şi desfacerea şi declararea nulităţii adopţiei;
(c) numelui şi prenumelui copilului;
(d) emancipării;
(e) obligaţiei de întreţinere;
(f) actelor fiduciare şi succesiunilor;
(g) măsurilor luate ca urmare a faptelor penale săvârşite de copii.


Articolul 2
Definiţii


În sensul prezentului regulament, se înţelege prin:
1. "instanţă": toate autorităţile din statele membre competente în materiile care intră sub incidenţa domeniului de aplicare a prezentului regulament în temeiul articolului 1;
2. "judecător": judecătorul sau titularul de competenţe echivalente cu cele ale judecătorului în materiile care intră sub incidenţa domeniului de aplicare a prezentului regulament;
3. "stat membru": toate statele membre, cu excepţia Danemarcei;
4. "hotărâre": orice hotărâre de divorţ, de separare de drept sau de anulare a unei căsătorii, precum şi orice hotărâre privind răspunderea părintească pronunţată de o instanţă a unui stat membru, oricare ar fi denumirea hotărârii, inclusiv termenii "decizie", "sentinţă" sau "ordonanţă";
5. "stat membru de origine": statul membru în care a fost pronunţată hotărârea care trebuie executată;
6. "stat membru de executare": statul membru în care se solicită executarea hotărârii;
7. "răspundere părintească": ansamblul drepturilor şi obligaţiilor conferite unei persoane fizice sau unei persoane juridice în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, al unui act cu putere de lege sau al unui acord în vigoare privind persoana sau bunurile unui copil.
Aceasta cuprinde în special încredinţarea şi dreptul de vizită;
8. "titular al răspunderii părinteşti": orice persoană care exercită răspunderea părintească faţă de un copil;
9. "încredinţare": drepturile şi obligaţiile privind îngrijirea persoanei unui copil, în special dreptul de a decide asupra locului său de reşedinţă;
10. "drept de vizită": în special dreptul de a duce copilul pentru o perioadă limitată într-un alt loc decât cel al reşedinţei sale obişnuite;
11. "deplasare sau reţinere ilicită a unui copil": deplasarea sau reţinerea unui copil în cazul în care:
(a) a avut loc o încălcare adusă încredinţării dobândită printr-o hotărâre judecătorească, printr-un act cu putere de lege sau printr-un acord în vigoare în temeiul legislaţiei statului membru în care copilul îşi avea reşedinţa obişnuită imediat înaintea deplasării sau reţinerii sale
şi
(b) sub rezerva ca încredinţarea să fi fost exercitată efectiv, singur sau împreună, în momentul deplasării sau reţinerii, sau ar fi fost exercitată dacă nu ar fi survenit aceste evenimente. Încredinţarea se consideră ca fiind exercitată împreună atunci când unul din titularii răspunderii părinteşti nu poate, în temeiul unei hotărâri sau al unui act cu putere de lege, să decidă asupra locului de reşedinţă a copilului fără consimţământul celuilalt titular al răspunderii părinteşti.

Doamna, aici n-aveti dreptate...
In varianta romana se foloseste termenul de incredintare, tocmai pentru ca textul sa fie adaptat legislatiei romanest, care vorbeste tot despre incredintare (art 42 codul familiei)

In varianta in lb. engleza se foloseste termenul "rights of custody an rights of access" in lb. franceza "le droit de garde et le droit de visit" iar in germana "Sorgerecht und das Umgangsrecht".

Nici nu se poate spune ca una din variante este corecta sau falsa, deoarece regulamentul asta nu reglementeaza instutia in sine, ci doar competenta instantelor, iar pentru intelegerea competentelor era necesara adaptarea textului la dreptul intern al fiecarui stat membru.

Asa ca termenul de incredintare... nu este deloc termenul folosit de EU ci este doar adaptarea lui la realitatile romanesc.