Predarea teoriei evolutiei in scoli

Eheei, aici e mult câmp de prăşit. Asa ar fi sfarsit bunicul o discutie mai lunga decat ziua de sarbatoare.

Biata minte omeneasca! Ce usor i se pare. Cata neclintita siguranta in materie de viata si de moarte!

Adalbert, poti sa-mi spui ca IUBESTI fiinta pe care o iubesti si eu te voi CREDE. (te voi crede pur si simplu, si nu din pricina vreunei verbalizari, pentru ca asta va fi intotdeauna periculos de aproape de cliseu si de goliciunea completa).

Dar nu vei gasi (metaforic vorbind) formula matematica prin care sa ma aduci pe mine TERŢ la o concluzie incontestabila asupra iubirii tale.

Intelegi? Oare intelegi? Dumnezeu e iubire. Asa se prezinta, explicit sau nu, Dumnezeul oricarei civilizatii autentice. Gandirea omeneasca o rascoleste, se trudeste s-o patrunda, dar nu izbuteste s-o explice.

Asa incat, te rog sa nu ma asezi pe nicio craca a clasificarii tale finale, pentru ca n-am incercat sa explic nimic. Iubirea nu se poate explica si ... deosebeste un om de un animal.


O, Doamne! De ce mi-au fost lasati mie trei strabunici care n-au murit la vreme? Nu stiusera carte nici cat sa citeasca numele de pe cruci, dar au fost ca niste file de intelepciune vie care nu se gasesc pe toate cararile.

Daca-i adun la un loc pe toti cei 72 de premianti Nobel pe care ii citezi tu, n-am sa gasesc la ei ceva mai inaltator decat a rostit strabunica SIA (Anastasia - care se talmaceste, dupa unii, inviere) la moartea strabunicului.

Nu mai era in putere sa vina cu noi sa-l ducem pe strabunicul la groapa. Dar as fi gasit eu o cale. Era asa de micuta ca as fi dus-o chiar si in brate pe drumul scurt care-i despartea casa de biserica. Am intrat in odaia ei cautand sa inteleg daca ar vrea, si-am iesit de acolo ca ceva scapat de la prapad, cu intelegerea mediocritatii tărânei din care eram facuta.

Mi-a zis cam asa: astept maica sa-i faceti si pomana de 40 de zile si ma duc dupa el ca nu l-am mai VAZUT demult si tare mi-e dor sa-l mai VAD.

Am simtit ca mi se trage pamantul de sub picioare pentru ca era OARBA. Am simtit ca tot universul se concentreaza in jurul fiintei ei, in ochii ei ORBITI demult, si-mi spune prin cuvantul ei atat de simplu, infiorator de simplu, ca ea atinsese tot ce se poate atinge pe acest pamant.

Si IUBIREA lor fusese atat de aproape de mine ca nici n-am putut-o vedea. Era ca un har ce le unea sufletul si gandurile. Iar eu, ca o biata musca incapabila sa inteleaga ca nu se poate trece prin geam, crezusem ca ea ar fi vrut sa intre in cortegiul cadavrelor vii care-l duceau pe stabunicul la groapa.

Nu exista absenta pentru ea. N-avea cum sa existe. Era doar lepadare de apasarea noroiului din care suntem facuti si care inca o tinea pe ea zalog. Voia sa lase timp sufletului lui sa ajunga la lumina. Si a fost precum a zis! Am inmormantat-o si pe ea in anul acela, noi, fluturii care roisem in jurul luminii misterioase.

Tot atunci am aflat si povestea inceputului lor. Strabunicul, plecat pe front, lasasea acasa pe iubita lui SIA. Se uita la camarazii lui cum ticluiau scrisori de dragoste pe cate 3-4 pagini, dar el nu stia sa scrie si nici ea sa citeasca. A rugat pe unul din ei sa-l invete sa scrie doar cateva litere si a umplut 4 pagini cu aceste trei cuvinte: Sia, te iubesc!

Inceput si sfarsit. Cuvinte.

N-as putea sa-ti spun despre IUBIRE mai mult, nici daca ar fi cuvanta o mie de ani fara intrerupere. Iar de argumentat, nici atat.

Ei si-au gasit locul in vesnica nefiinta, dar fiinteaza toti in sufletul meu. Asta-i adevarata valoare omeneasca.

Inchei asa cum am inceput. E absurd sa pui in balanta celor doua talere doua lucruri care n-au de-a face unul cu altul.

@romascanu
Impresionant. Nu ma refeream la dumneata, Nicoleta.

Jalal ad-Din Muhammad Balkhi al-Rumi Mewlana a scris:

Dupa atata vreme cata a trecut din ziua nasterii lor, Soarele nu i-a zis niciodata Pamantului: "Imi esti dator!" Priviti ce se intampla cu o astfel de iubire, cum lumineaza intregul cer!

Citatul acesta este cu totul inaltator cu toate ca este cat se poate de fals. Soarele si Pamantul nu-s fiinte, nu au sange, carne, viata, dureri si bucurii. Soarelui nu-i pasa de Pamant mai mult decat ii pasa blocului in care stai de terenul de sub el. Cu toate acestea, noi, primate carnivore, egoiste si pline de vicii putem sa vorbim despre iubirea dintre o stea si planeta care graviteaza in jurul ei si sa ne simtim inaltati spiritual.
Imprejurarea ca in illo tempore stramosii nostri au inceput sa speculeze dincolo de lumea pe care o puteau percepe cu simturile, sa inventeze, sa creada si sa iubeasca este cel mai minunat eveniment din istorie. Este momentul devenirii noastre fara egal. Focul, roata si celelalte sunt nimic fata de momentul in care omul a inceput sa speculeze dincolo de ceea ce-i ofereau simturile despre lumea fizica.
Odata ce s-a pornit "avalansa metafizica" toate lucrurile pe care ni le putem inchipui exista. Insa aceasta existenta a ideilor nu are nimic de a face cu simturile si de aceea stim ca n-are rost sa plec in lume ca sa caut ceea ce am visat azi noapte.
Copiii trebuie insa sa invete la scoala in primul rand despre lucrurile masurabile si demonstrabile si in doar in randul al doilea despre lucurile minunate pe care le putem inchipui, visa, gandi.
Numai bine va doresc tuturor.
:vishenka:

@romascanu, @u.b.i.k. :clapping:

Deseori uimirea in fata bogatiei numerelor, complexitatii Universului si istoriei vietii pe Pamant se aseamana cu uimirea in fata profunzimii interioare a omului. Spunea cineva ca stiinta este intoarcerea acasa a omului care isi descopera radacinile.

Eu presupun ca cei 72 de nobeliati se mira in fata cerului instelat, se simt plini de viata dimineata, isi iubesc sotia sau sotul si incearca sa indrume copiii spre intelepciune. Desi nu exista o reteta a intelepciunii, deseori lipsa de educatie este dusmana ei. Sa nu credem ca oamenii de stiinta sunt impinsi in fata de calcul rece. Tot o pasiune dezinteresata si deseori nebuneasca ii impinge.

Pentru cei care o adopta, teoria evolutiei e povestea cum oamenii se iubesc, cum tarana capata viata, cum fiecare, de la melci la laureati Nobel si la pastori se bucura de viata si de urmasi.

Asa ca nu suntem obligati sa alegem intre a obliga copilul sa piarda universul de dragul sufletului sau, invers, sa piarda sufletul de dragul universului. La scoala universul il descoperi prin stiinte si sufletul prin arte. Nu obtinem nimic limitand cuiva accesul la oricare dintre acestea.

Bineinteles, fraudele de genul creationismului nu sunt nici stiinte, nici arte, deci ar trebui limitate.


Adaugire:
Cum spuneam mai devreme, nu este rolul educatiei publice a preda natura ultima a firii. Tot ce ar trebui sa speram este ca elevii sa fie castigati din ce invata. Pe mine m-ar fi interesat parerea despre chestiune a "unei eleve" care vad ca a urmarit discutia. :)

u.b.i.k. a scris:

Soarelui nu-i pasa de Pamant mai mult decat ii pasa blocului in care stai de terenul de sub el. Cu toate acestea, noi, primate carnivore, egoiste si pline de vicii putem sa vorbim despre iubirea dintre o stea si planeta care graviteaza in jurul ei si sa ne simtim inaltati spiritual.

... omul acesta nu cred ca vorbeste asa ca sa se simta inaltat spiritual (nu scrie poezii)...

... e obligat, stiintific, sa presupuna altceva...

“Ca un om care si-a dedicat intreaga viata stiintei exacte – studiului materiei – va pot spune, ca rezultat al cercetarilor mele in legatura cu atomii, doar atat: nu exista materie ca atare. Tot ceea ce numim ‘materie’ isi are originea si exista doar in virtutea unei forte care face sa vibreze particulele unui atom, si care mentine integritatea acestui minuscul sistem solar al atomului. Suntem obligati sa presupunem ca in spatele acestei forte exista minte constienta si inteligenta.
Aceasta minte este matricea intregii creatii."

Max Planck, Premiului Nobel pentru fizica (1918)

@cearls aici nu discutam daca exista sau nu exista un Dumnezeu personal ci despre o teorie stiintifica pe care statul roman, spre deosebire de tarile "destupate la creier" nu considera necesar sa o predea in scoli.
Apoi, Max Planck, a aratat cat se poate de clar ca nu crede intr-un Dumnezeu personal

Six months before his death a rumour started that Planck had converted to Catholicism, but when questioned what had brought him to make this step, he declared that, although he had always been deeply religious, he did not believe "in a personal God, let alone a Christian God."
[ link extern ]

Daca-mi aratati macar unul care a devenit Max Planck (adica om de stiinta) in urma orelor de religie, nu in urma studiului stiintific, ii fac statuie in fata carei catedrale vreti d-voastra.

Haide ca ne prind Pastele certandu-ne pe treaba asta si se supara Domnul pe noi si o sa ajungem amadoi in Iad unde dumneata o sa fi obligat sa buchisesti evolutionismul, chimia si fizica iar eu sa ascult predici.