declaratia pe proprie raspundere, AUTENTICA SI ANTERIOARA, a partii care doreste sa inceapa un proces cum ca s-a informat despre mediere este suficienta pentru a preintampina o eventuala 'inadmisibilitate'?
sau e ca in cazul recursului pe noul cod de procedura ..trebuie obligatoriu semnat si stampilat de de avocat/la spezta de mediator
potrivit disp. art. 31 din L 192/2006 mediatorul are obligatia sa refuze preluarea unui caz, daca are cunostinta despre orice imprejurare ce l-ar impiedica sa fie neutru si impartial, precum si in cazul in care constata ca drepturile in discutie nu pot face obiectul medierii (...)
Milikka, nu poti folosi acea declaratie pentru ca statul ne considera prosti, adumbriti intelectualmente si mult prea tembeli pentru a ne informa singuri, cu propriul nostru cap.
Pentru acest motiv, prin ordonanta de urgenta care modifica legea medierii, statul te obliga sa probezi (chiar si de 13 ori, in 13 actiuni diferite precum cele ale doamnei care vorbea pe o pagina mai sus) ca ai fost scos din starea de anestezie intelectuala de un alt om (mediator), care te-a infomat, beat de certitudini, asupra avantajelelor medierii. Si proba asta se face prin certificat de informare asupra medierii, sub sanctiunea inadmisibilitatii cererii tale de chemare in judecata, pentru ca ti-ai fost luata LIBERTATEA de te mai informa cu propriul tau cap pe alta cale. Esti obligat sa te informezi asupra unei jumatati de adevar (avantajele medierii) care nu reprezinta decat o minciuna intreaga (pentru ca medierea are si dezavantare) si doar pe o anume cale (in sedinta de infomare).
Prin acte normative care reprezinta ingerinte in dreptul la REPUTATIE, statul te obliga sa produci o anumita proba prin care sa dovedesti repetat acelasi lucru, pana ce statul va ajunge, daca va mai ajunge intr-o zi, la concluzia ca te-ai infomat destul si nu mai esti la fel de prost. Si asta indiferent daca tu, in calitate de reclamant, esti judecator, procuror, notar, avocat, consilier juridic, mediator (altul decat cel care face infomarea, pentru ca legea nu distinge) sau orice alta persoana CAPABILA a se informa si singura.
Scopul medierii o fi el unul nobil, dar tocmai prin obligarea părților să obțină acel certificat de fiecare dată când au un litigiu, după părerea mea, s-ar putea ca efectul să fie unul contrar și chiar să ducă la îndepărtarea de acest scop primordial.
Să nu uităm că orice este „obligatoriu” și „impus” administrativ crează o reacție de respingere. ”Adică de ce să mă oblige cineva să fac ceva?”.
e adevarat ca maniera de implementare a anumitor dispozitii referitoare la mediere comporta diferite discutii, dar, ca multe altele, si institutia medierii isi va gasi locul si va servi intereselor pentru care a fost instituita.