Codul de procedurã civilã versus Legea medierii

Mediatorsm a scris:

Lasati poporul sa se gandeasca el la binele lui si sa decida in cunostinta de cauza, fiind informat corect si impartial de catre mediator... si sa vedem ce se va intampla....oricum mai rau decat acuma n-are cum sa fie.... si cum cetateanul ne plateste pe toti, trebuie sa avem incredere ca va sti ce sa faca pentru banii lui. E atat de simplu.

:D
Astea cu „poporul” sună a OTV și DD...

Iar dacă ar fi să fie așa cum spuneți, de ce nu-l lăsați (pe popor) să se gândească el la binele lui și să nu-l obligați să mai facă un drum în plus pentru a obține acel certificat? E un drum în plus care înseamnă timp și implicit bani. De ce să nu fie lăsat poporul să se informeze fără să fie obligat? De ce e nevoie ca cetățeanul să „vă plătească pe toți”?

Daca citim preambulul OUG 90/2012 care modifica si completeaza legea medierii observam ca ea a aparut si din necesitatea corelarii textelor de trimitere din legea medierii cu norma la care se trimite continuta in codul de procedura civila

Pe scurt si pe intelesul lumii, niste Gica-contra legiuitorului (asemenea mie), au zis (scuzati exprimarile): mai baieti, ati dat asta vara o Lege (115/2012) care trimite la dracu'n praznic (nu e corelata cu nimic). Modificati-o ca-i varza!

Din pacate, orice comentariu la adresa unei legii anapoda facute, a fost perceput ca un atac la adresa medierii si a mediatorilor. Si vad ca aceasta impresie persista, chiar daca s-a dovedit ca erau necesare acele modificari. (si ca aceia care "urlau", nu erau nebuni).

Nefericirea este ca OUG 90/2012 a iesit mai rau decat varza initiala.

Initiatorul acestui topic (milikka) a venit cu o intrebare GREA (care s-ar putea reformula astfel: as putea sa produc o dovada ca m-am infomat din alta sursa pentru a evita sanctiunea inadmisibilitatii prevazuta de OUG 90/2012 ?)

S-o traducem in limbajul drepturilor fundamentale ca sa intelegeti de ce am raspuns eu asa metaforic (dupa cu spunea un mediator) pe pagina 3 a acestui topic.

Articolul 10 din CEDO este structurat in doua paragrafe. Primul paragraf evidentiaza trei componente ale libertatii de exprimare. Unul din ele este libertatea de a PRIMI infomatii... fara amestecul autoritatilor publice.

Libertatea de a PRIMI informatii include dreptul de a colecta informatii utilizand TOATE sursele legitime diponibile si include dreptul de a fi informat in mod adecvat.

Statul nu ar trebui sa incerce sa-si indoctrineze cetatenii aflati sub autoritatea lui si nici sa procedeze la promovarea infomatiilor unilaterale pentru ca acest lucru ar putea constitui un obstacol serios pentru exercitarea liberatii de exprimare.

Or, ce face OUG 90/2012? Ma obliga sa parcurg o "etapa de informare cu privire la avantajele medierii" sa produc o anume patalama din care rezulta ca m-am informat dintr-o anume sursa si cu privire la anumite aspecte (avantajele medierii) sub o sanctiune (inadmisibilitatea cererii) care imi poate limita dreptul de acces la o instanta, ducand pana la distrugerea acestui drept.

Fain!

Si mai vin si eu cu o intrebare... retorica evident.
Daca am ontinut un certificat ca m-am informat cu privire la avantajele medierii, si o sa am si alte litigii de initiat , trebuie de fiecare data sa ma informez si sa produc un alt certificat ?....
Daca institutia medierii sub aspectul informarii devine o obligatie va fi foarte iubita de cetateni.... asa ca, legea in forma actuala cred ca face un deserviciu profesiei de mediator!

Sunt perfect de acord cu medierea și cu faptul că ar fi foarte bine să se recurgă la această modalitate cu atât mai mult cu cât ar presupune pentru justițiabil costuri mai mici, o perioadă de rezolvare a litigiului mai scurtă și nu în ultimul rând degrevarea instanțelor.

Problema e cu obligativitatea informării cu privire la această modalitate.
Adică omul dacă are 5 cauze cu 5 pârâți diferiți (având același obiect de exemplu), trebuie să meargă obligatoriu de 5 ori la informare... Deci „este convins” cu privire la beneficiile medierii „cu forța”.
Asta va crea o respingere a întregului mecanism. Orice este impus ca fiind obligatoriu prin dispoziții administrative crează o respingere din partea celui obligat.

fiecare cauza poate avea specificul ei..... si cum spuneam informarea facuta de mediator nu se face la modul general, ci pliata pe problema... daca cineva are 5 cauze fiecare cu specific diferit si informarea are specific diferit.... daca sunt acelasi tip de cauza nu sunt necesare 5 informari... haideti sa nu exageram.... noi cel putin nu facem asta, nu ne sta in obisnuinta.... altii se ocupa de exagerari dupa cum se vede si nu suntem nici noi batuti in cap....scopul informarii NU este acela doar de a trasnmite niste informatii generale de la mediator catre partea aflata in informare, ci e cu totul altul da nu dau din casa.... avem si noi secretele profesiei noastre..... cine doreste sa stie , sa vina in informare....oricum desigur avem obligatia profesionala sa aflam intentia reala a partilor si sa convingem partile sa aleaga medierea ca si cale de solutionare a litigiului, prin metode specifice.... oricine care are cat de cat bun simt si discernamant nu are motive sa refuze medierea decat daca are alte intentii decat sa gaseasca o solutie.... sunt si asemenea cazuri si destule , doar ca se expun riscului de a nu se intampla in instanta ce se asteapta sau ce le-a promis avocatul si atunci trebuie sa constientizeze riscul, pe urma e decizia lui, da macar sa afle toate posibilitatile....