Abusus non tollit usum, observatie extrem de pertinenta facuta de romani. Daca exista uneori abuzul de drept aceasta nu poate nasca ideea (decat poate in mintea neregretatului Iosif Visarionovici) desfiintarii tuturor drepturilor pentru ca sa nu se mai abuzeze de ele.
Organele - indiferent daca provin de la vii sau decedati - nu sunt bunuri si ca atare nu sunt in comert - circuitul civil - (ca d'aia nu-i donatie). Nu discutam despre dreptul de proprietate asupra organelor pentru ca nu exista un astfel de drept. Cat timp sunt in viata organele sunt ale mele - insa nu in sensul in care e al meu scaunul pe care stau - pentru ca fizic sunt compus din ele iar sanatatea si viata mea depinde de ele. Dupa moarte insa ale cui or fi organele mele ? Ale mele nu mai sunt pentru ca eu nu mai sunt iar fictiunea cu is de cujus succesionis agitur priveste doar drepturile si obligatiile iar asupra organelor nu exista un drept (exista drepturi la protectia sanatatii si vietii prin care organele mele sunt indirect protejate). Nici ale rudelor mele nu pot sa fie pentru ca nu pot sa transmit ceea ce nu am avut niciodata (iar sanatatea mea s-a dus odata cu viata, bye, bye!). Statul nu dobandeste decat bunurile fara stapan nu organele unei persoane, pentru ca acestea nu sunt bunuri.
Cum protejeaza insa statul viata si sanatatea lui X daca X are nevoie pentru a trai de un organ iar rudele lui Y hotarasc (din motive de indiferenta, lipsa de informare, superstitie, c'asa vor ei, etc.) sa puna organul respectiv in pamant sau sa-l arda. Trebuie sa intervina statul in aceasta ipoteza ?
In alte ipoteze, care pot fi luate in considerare prin analogie, statul intervine foarte dur - prin mijloace penale- pentru a pedepsi pe cel care omite sa acorde ajutor unei persoane in primejdie (art. 315 C. pen.). Atunci cum poate fi privita cu indiferenta cererea unei persoane de a i se salva viata prin acordarea ajutorului medical care presupune transplantul unui organ de la o persoana decedata ? Ce-i spunem aceluia pe moarte si a carui viata depinde de organul unui mort ? Ca statul prefera sa protejeze integritatea unui cadavru decat viata lui ? Asta-i argument ? E omenie ? E stat ?
Argumente religioase ? Ce ziceti de de acestea:
Să nu te răzbuni şi să nu ţii necaz pe copiii poporului tău. Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul. 2Sam 13.22;Prov 20-22;Rom 12.17-19;Gal 5.20;Efes 4.31;Iac 5.9;1Pet 2.1;Mat 5.43;Mat 22.39;Rom 13.9;Gal 5.14;Iac 2.8;Matei 19:19 să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”; şi: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”Mat 15.4;Lev 19.18;Mat 22.39;Rom 13.9;Gal 5.14;Iac 2.8; Marcu 12:31 Iar a doua este următoarea: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.” Lev 19.18;Mat 22.39;Rom 13.9;Gal 5.14;Iac 2.8; Luca 10:27 El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Deut 6.5;Lev 19.18; Romani 13:9 De fapt: „Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti” şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”Exod 20.13;Deut 5.17;Mat 19.18;Lev 19.18;Mat 22.39;Marc 12.31;Gal 5.14;Iac 2.8; Galateni 5:14 Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Mat 7.12;Mat 22.40;Iac 2.8;Lev 19.18;Mat 22.39;Rom 13.8-9; Iacov 2:8 Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, bine faceţi. Lev 19.18;Mat 22.39;Rom 13.8-9;Gal 5.14;Gal ;Gal 6.2;
Dle u.b.i.k., cu tot respectul – si nu e ”periere” – cand este vorba despre organe nu cred ca are sens ”statul care protejeaza”... Statul, practic, se protejeaza pe sine – in persoana reprezentantilor. Statul cheltuieste bani... plateste medici, plateste studii, plateste intretinere baze de date etc s.a.m.d. (si pe langa aceste plati se scurg ceva bani si in buzunarele particularilor – si nu salarii).
Statul e obligat sa respecte integritatea cadavrului meu... Nu protejeaza, de fapt, aceasta integritate, protejeaza libertatea mea de a alege ceva... Chiar si dincolo de viata trupul ramane al meu (sub forma de cadavru)... Pe cruci nu scrie ”Aici zace cadavrul care a fost X”...
Y, sau rudele lui Y au dreptul sa refuze donarea de organe doar ca asa vor ei... Nu lasa pe nimeni ”fara ajutor”... E prea mult afirmat.... Statul nu are ce cauta in hotararea unuia sau altuia de a dona, sau nu, organe... Ar insemna ca si cei vii sa fie obligati sa isi faca analizele de compatibilitate, macar in cazurile in care e vorba de rude? Altfel, cum ar fi cu ”lasarea fara ajutor”? Ori aplicam dispozitiile codului penal in toate situatiile ce implica donarea de organe, ori nu... Chiar consider ca am dreptul sa refuz ca organele mele sa ”traiasca” in trupul unui necunoscut... Pt a exegera: de unde stiu ca cel caruia ii salvez viata nu va ajunge sa ucida pe cineva pt ca se considera un teribil de bun conducator auto?
Dincolo de textele biblice am dreptul sa aleg ce vor ajunge organele mele cand creierul meu va fi mort... Discut acest aspect desi poate ca nu se va putea ”recolta” nimic din mine cand voi muri (pt ca nu am idee cum voi muri – ma intereseaza cum traiesc, nu cum / cand mor). Nu donez ”post-mortem” pt ca nu imi place ideea... – e dreptul meu. Nu accept organe chiar daca ar fi sa mai traiesc 15 ani dupa transplant – nu ar insemna viata pe care am avut-o! Ar insemna tratamente, restrictii etc – nu ma intereseaza. Traiesc atat cat mi-e dat si ba bucur de viata... Fie ce-o fi! E dreptul meu sa aleg aceasta si nimeni nu are dreptul sa ma invinovateasca, sa ma judece...
Fiecare – in acest ”domeniu”- e liber sa actioneze cum ii dicteaza constiinta. Obligatorie nu poate fi considerata donarea de organe, si nici prezumata nu cred ca e bine sa fie - mai ales in cazul celor care nu vor sa primeasca organe... Nu vor sa primeasca si nimeni nu poate prezuma ca (acestia sau altii) sunt de acord cu donarea daca nu si-au exprimat expres dorinta de a dona...
Mai exista oameni care au anumite credinte... Acestia accepta sa doneze / sa primeasca organe cat timp nu sunt obligati sa primeasca si sange prin transfuzii. Le garanteaza cineva acestora ca nu li se va transfuza sange?!
Sa ne iubim aproapele ca pe noi... Cum ii convingeti sa doneze pe cei care nu se iubesc pe sine?
Drumul spre iad e pavat cu intentii bune... Nu e dreptul meu nici sa fac vreo teorie cuiva ca nu doneaza ori nu primeste organe, nu e dreptul meu nici sa-l conditionez ca, daca vrea sa traiasca cu un organ al meu, sa-si traiasca viata intr-un anumit fel.
Nu cred ca e relevant ce face omul ala cu viata lui. Cert ca e regretabil daca intra intr-un grup de copii cu masina, dar asta nu imi incarca mie constiinta pentru ca fiecare are liber arbitru si, filosofic, are orice drept, inclusiv are alegerea de a nu respecta legile.
Dar cred ca e si gresit ca statul sa vina sa-i spuna lui Y sau rudelor sale ca de ce nu doneaza... ar fi o nesimtire din partea statului.
Pai, tata, tu vezi-ti de tine si de parlamentul tau, las' ca vaz eu cum imi plang mortul si cum ii respect trupul... asta e treaba mea si dreptul meu.
Nu imi pare corect sa se implice atat de mult statul asta... Ca daca cel care traieste cu inima mea face o complicatie cand e la volan si omoara 10 oameni... inclusiv moare el la 3 luni de la operatie... mare cheste nu s-a rezolvat cu toata bunavointa mea de a dona organe...
Dar urmarile sunt diferite si nu cred ca raspund eu pentru ele. Sa traiesti, o zi in plus, eu cred ca e bine sau, mai bine zis, eu as lupta pentru ziua aia in plus.
As mai trai 2 ani in plus sa fac un copil, as mai trai 3 luni sa mai fac un concediu, sa mai particip la o nunta, sa mai merg la o iarba verde, sa imi mai sarbatoresc ziua o data... Nu voi fi poate niciodata pregatita sa mor, dar nu cred ca momentul e atat de diferit... Momentul e cu atat mai potrivit cu cat e mai tarziu.
Insa pentru disperarea cu care am vazut muribunzi agatandu-se de viata nu vad potrivit sa intreb rudele unor decedati de ce oare ei nu doneaza... Nu imi pare potrivit, caci asa cum unii nu inteleg nevoia mea de a dona, asa as arata eu lipsa de respect si de intelegere pentru cel care isi ia adio de la un om drag...
Cred ca e similar.
Ca cele doua sau zece tabere sa militeze fiecare pentru ideea ei e ok, sa se atace si sa se intrebe reciproc de ce nu aia sau ailalta ionseamna lipsa de respect pentru principiile celuilalt de viata.
Donarea de organe este o chestiune binevenita si trebuie reglementata astfel incat dispozitiile unei eventuale legi in materie sa acopere cat mai multe situatii ce pot aparea in practica – legile romanesti nu prea ”acopera” multe situatii ce apar in practica si de aceea, uneori, se ajunge in situatia in care pt a rezolva o situatie particulara (pana si in ceea ce priveste actele de stare civila, de exemplu) trebuie sa ajungi la ministru.
Oamenii, in general, vor sa isi ajute semenii (?!) (si) prin a le dona organele – in special cand lor nu le-ar mai folosi...
E necesara o reglementare riguroasa atat pt donarea ”post-mortem” cat si pt aceea ”intre vii”. Cei care dau dupa ce firul vietii lor s-a rupt nu mai au nevoie de informatii amanuntite asupra eventualelor complicatii dar cei care primesc da... In cazul celor vii au nevoie de informatie atat cei care dau cat si cei care primesc – pt a cunoaste ca interventiile sunt complicate, pt ca pot exista urmari neplacute (organismul uman nu e degeaba alcatuit asa cum il stim)... Faptul ca, viu fiind, donez un rinichi, de exemplu, e in regula – chiar daca fiind compatibil organismul celui caruia i l-am oferit va refuza organul (se intampla) si organul meu se va considera ”risipit”. Nu e o problema decat in momentul in care vor aparea complicatii si la mine, in momentul cand – ramas fara un rinichi – nici viata mea nu mai e ce a fost... In asemenea cazuri nu va mai fi doar o persoana in dificultate, vor fi doua. Chiar si in cazul extragerii unei masele pot interveni complicatii post-operatorii – dar nu ne prea informeaza dentistii despre aceasta... In cazul donarii de organe trebuie ca fiecare persoana implicata sa fie informata amanuntit – sa i se explice si riscurile donarii (chiar si costurile pt tratementul... ce urmeaza), nu doar beneficiile pe care le va avea cel care primeste organul...
Hm... Am declarat ca nu vreau sa donez vreun organ (in caz ca...) si nu vreau sa primesc... In baza de date vor fi inscrisi numai cei care vor sa doneze... si numele meu nu figureaza acolo. Dar, ajung in stare vegetativa si organele mele sunt sanatoase... Rudele stiu ca nu vreau sa donez, dar... vor fi de acord sa ”cedeze” organele, trecand sub tacere dorinta mea expresa. Cine sa informeze medicii despre adevar? Sau, invers: ajung in stare grava si nu ma pot exprima... iar medicii le spun rudelor ca am nevoie de organul cutare... Rudele stiu ca nu vreau organe, dar vor fi de acord cu un transplant – pt ca... zic ele, tin la mine...
La fel si cu cei care nu vor sa li se administreze sange pt a li se salva viata... In accident de masina, de exemplu, persoana ajunge la spital (fara acte) si nu e timp de identificare pt ca trebuie sa i se salveze viata pompandu-i sange strain...
Altfel spus: indiferent ce ”planuri” ne facem nu putem controla constiinta celorlalti, actiunile acestora; nu putem controla destinul asa ca... la momentul X – cu sau fara voia noastra – se va intampla... ceea ce trebuie (?!)
Cele afirmate de trope_doi , mi se par observatii si opinii extrem de pertinente, echilibrate si demne de luat in seama. cat priveste saracia si foametea din acele zone de pe glob unde se moare din aceste motive, cat si celelalte cauze pentru care oamenii mor, razboaie, cataclisme , accidente. Aceasta nu este altceva decat selectia naturala...suntem redusi , iar acest proces va fi perpetuu, pentru ca inca mai exista echilibrul natrural. Pamantul este ,,programat" sa faca fata unui anumit numar de oameni, pentru acest numar de oameni exista resursele necesare ... nu este intamplatoare aceasta..triere. De aceea, vor pieri cei slabi si vor ramane cei puternici..nu si invers. Intr-un fel, acest transplant de organe, (desi benefic , m-am declarat de acord deja) ...forteaza si tinde sa dea peste cap modul cum este programat pamantul. Chiar si toata evolutia medicinei..descoperirea tutror leacurilor prin care sunt salvate vieti sortite pieirii, deasemenea, risca sa forteze echilibrul natural. Stiti care era media de vviata , pe undeva, prin vechime? poate nu depasea 50-60 de ani. Se spune ca asa am fost initial programati. Insa , tot omul a intervenit si a fortat ..si daca tot s-a intamplat asta, ce mai conteaza modalitatea prin care este prelungita viata unor semeni? Si apropos de transfuziile de sange.Este adevarat ca ,atunci cand esti aproape leguma, nu te mai poti opune, eventual sunt rudele care isi dau acordul..insa ele nu pot fi obligate. Stiati ca exista o anume secta religioasa care respinge ideea de transfuzie? recent, am auzit despre un caz in care parintii unui baietel, datorita faptului ca religia lor interzice transfuzia, nu si-a u dat acordul si caurmare, baietelul lor a decedat. Mi se pare ..oripilant. dar pana la urma ,aceasta estew dovada ca nu suntem fortati nici sa primim orage, nici sa donam. Cel putin, in aceasta privinta, ni se respecta drepturile.
avocatnet.ro explicăm legislația
Paul878