Donatia de organe - o facem sau nu?

AVLIL a scris:

Interesant...
Vorbeam cu cineva deunazi si am tot mai mare convingerea ca donarea de organe e diferita, juridic, de donatie...

=D> Foarte adevarat AVLIL =D> Donarea unui organ e una iar donatia e cu totul altceva.
O problema interesanta e abordarea legislativa. In unele tari - Spania de ex. cu 27 de donori la 1 mil. loc - orice persoana trebuie sa-si arate in timpul vietii dezacordul in ceea ce priveste donarea de organe, altfel fiind prezumat donor. In alte tari - Grecia 6 donori la mil. loc. - trebuie sa existe acceptul, altfel fiind prezumat dezacordul. Modul in care actioneaza aceasta prezumtie relativa, pro sau contra donarii de organe, face diferenta. Ce parere aveti , cum e mai bine?

Mai bine pentru cine? :D
Diferenta, cum o vad eu, este ca aia 21 de donori habar nu aveau ca exista legea aia cu acordul prezumat.

Cand se face prelevarea de organe omul nu mai exista decat poate ca fictiune juridica. Sunt insa alti oameni bolnavi care fie pentru ca le este frica sa moara, fie pentru ca mai au ceva de facut, fie din alte motive, accepta sa mai traiasca putin cu organele unei foste persoane in corp. E bine sau nu, nu pot sa stiu, insa e optiunea lor. Problema e daca statul trebuie sa priveasca chestiunea acesta detasat - adica, de genul "e problema lor" - sau daca e mai bine sa stimuleze (chiar si artificial) aceasta activitate. Mie mi se pare putin absurd sa arzi sau sa pui la putrezit lucruri de care depinde viata altora.

Pentru unii e o chestiune de religie sau de convingere existenta omului dupa... deces. ;) Daca pentru mine e o ramasita de carne nu inseamna ca pentru toti e asa.
Eu nu inteleg de ce, de exemplu, sa nu profiti de fiecare zi pe care poti sa o traiesti. Cu organe de la altii, cu degete artificiale, cu sange de maimuta... nu conteaza!
Atata timp cat nu m-as chinui, as trai fiece zi ce mi se da, chiar daca as trai-o numai din transplant in operatie!!

Nu cred insa ca e mai bun sau mai rau un sistem sau altul...
Odata ce religia dominanta si constiinta populara nu respinge transplantul si donarea de organe, ar fi ok ca sa existe un acord prezumat.
Insa... e posibil sa vad aceasta posibilitate numai prin prisma faptului ca este in concordanta cu ideile mele despre aceste notiuni.
Ca mai poate exista cate un abuz, sunt de acord... desi daca donarile de organe ar fi mult mai multe ca azi, exista posibilitatea ca piata neagra sa nu mai aiba ce anume sa vanda, ca nu mai exista cerere...
Ca mai face cate unul direct uremie in cateva ore de cand i-au fost scosi rinichii, asta e o exceptie... De regula omul trece intai prin faza de insuficienta renala, uremia fiind o urmare a acesteia, manifestandu-se printr-un nivel ridicat de toxine in sange... Din momentul in care s-a ajuns aici, omul poate deceda in cateva ore, doar ca dureaza cateva zile sa ajungi acolo.
Din pacate, chinezii au probleme mai mari cu dictatura decat aceasta lege... si nu vad motiv sa descurajam transplanturile in tari civilizate pe motiv ca in una tiranica s-ar putea produce abuzuri...

Sunt convinsa ca exista astfel de abuzuri si faptul ca a murit dintr-un motiv sau altul poate ca nici nu conteaza, conteaza insa doua aspecte: nu exista indeajuns de multe organe de transplantat si nu exista cultura cu privire la transplant si donare...

De exemplu, unii condamna faptul ca rudele nu doneaza organele iubitului lor sot/fiu etc. abia decedat, dar le e greu sa ia o astfel de decizie in viata sau, ca mie, le e lene sa indeplineasca procedurile. :">
Este extrem de dificil pentru o ruda sa doneze corpul, e ultima lui legatura cu fosta persoana si traditia ii impune un model de la revedere! Modelul asta, asumat sau nu, ne ajuta prin etapele sale sa ne obisnuim cu ideea decesului acelei persoane.
Sa intrerupem ritualul mai devreme, sa nu mai vedem mortul 2-3 zile, sa renuntam la priveghi sau ce se mai face inseamna o intrerupere, o ruptura brusca a procesului de trecere peste, de vindecare.
Imi pare extrem de greu sa renunte o ruda la toate astea, caci renunta la ceva al sau, efectiv...
Este insa mai usor sa accepte ca persoana draga voia sa doneze, pricesul se transforma doar si nu este intrerupt de ea insasi, ruda care sufera...
Sa accepti ca sotul/fata a fost atat de altruist/a, sa apreciezi ca s-a gandit la o alta viata, procesul aduce un alt tip de vindecare.
Imi pare mult mai usor, psihologic.

Statele trebuie sa se implice in astfel de probleme tocmai pentru a preintampina abuzurile, pe de o parte, insa si pentru ca rolul statului este acela de a sustine interesele generale ale societatii.
Or, aici e vorba de viata a mii de oameni, e normal sa se implice, nu? Zic eu...

Dupa cum am mai scris: sunt printre cei care nu vor sa doneze si nu vor sa primeasca; in moarte cerebrala fiind nu donez – in viata fiind as dona pt o persoana draga.... Aceasta nu inseamna ca as vota impotriva unei legi care sa duca la alcatuirea unei baze de date, dar o lege care sa nu prevada acordul prezumat (lipsa de informatie, in cazul romaniolr, cel putin, e... cum e).
Dincolo de toate cele care s-au scris... Cine garanteaza celui care primeste organul ca persoana care l-a donat nu suferea de vreo boala incurabila despre a carei existenta nu stia? Nu cunosc procedurile, stiu ca se fac unele analize (excluzand pe cele referitoare la compatibilitate – care sunt inerente) dar... s-au transmis diverse boli si prin transfuzii... Uneori analizele trebuie facute in timp extrem de scurt...

Apoi, un alt motiv pt care, personal, n-as dori sa primesc un organ care mi-ar prelungi viata cu vreo 10 ani este acela ca... tot nu voi cunoaste batranetea. Cel care primeste un organ la varsta de 30 de ani, sa zicem, poate spune ca se naste a doua oara dar... daca dupa 10-15, chiar 20 de ani ajunge in aceeasi situatie? La acea varsta se presupune ca are mult mai mult de... pierdut. Poate are copii inca mici, poate ca... si alti poate ca... Nu stiu... cat de pregatita va fi persoana aceea pt moarte. Poate ca va avea o varsta la care se va considera (?!) ca nu mai primeste un organ...

In cazul transplantului de maduva a spinarii am inteles ca operatia nu e tocmai lipsita de riscuri pt donator si sunt probabile unele complicatii serioase (in multe cazuri). Se vorbeste de binefacerea transplanturilor, dar nu prea se vorbeste – cinstit – despre ce urmari pot interveni in cazul donatorului... viu.
Sangele, daca ne luam numai dupa grupa (nu doar acesta e criteriul compatibilitatii, evident), e considerat compatibil... dar nu e 100% compatibil – sunt o multime de elemente care... nu se potrivesc – dar care se considera neimportante. Stiintific (?!) s-a dovedit – zic unii – ca persoana care a suferit o transfuzie masiva de sange are ADN modificat... O fi asa, n-o fi asa...?!

Cred in progresul stiintei in medicina, dar stau si ma... minunez: foametea ucide milioane de oameni, bolile la fel... dar se cheltuiesc milioane de euro / dolari etc pt programe de acest gen, pt salvarea vietii celor care se nasc bolnavi sau care se imbolnavesc la o varsta relativ tanara... Probabil ca toti acesti bani nu ar ajunge pt... eradicarea foametei, de exemplu – dar daca banii ar fi investiti astfel incat in zonele unde foametea e in floare oamenii sa invete sa se descurce singuri, sa aiba unde munci si sa se intretina singuri ar fi salvate mult mai multe vieti decat prin programele pt donare de organe. Sau, acele vieti nu sunt importante? Nu sunt... problema noastra? Cati dintre acei oameni ar primi, vreodata, un organ donat?

”Oamenii de stiinta” ne bombardeaza cu statistici de groaza (la nivel mondial si / sau local): un om la sase secunde moare de A, milioane de oameni mor pe zi din cauza X, milioane mor pe saptamana din cauza Y, milioane mor lunar din cauza Z..., milioane mor de foame, zeci de mii mor in razboaie, alte zeci de mii mor ucisi de semeni drogati, beti, gelosi etc, alte mii in accidente diverse... Se vorbste despre suprapopularea planetei si despre scaderea resurselor naturale ale acesteia...
Gripa aviara, gripa porcina - am auzit ca in RO sunt milioane de cazuri de hepatita C – SIDA face ravagii; obezitatea face ravagii... Milioane au diabet, colesterol peste limita ”admisa”, sufera de boli cardiace...
Cei care ar fi putin curiosi ar compara limitele intre care trebuia sa se inscrie glucoza din sange, de exemplu, pt ca omul sa fie considerat sanatos prin anii ’60... Se pot compara si alte ”limite”. Ce as putea intelege? Ca nu se mai cumparau medicamente si companiile farmaceutice au demarat programe de cercetare platind diversi medici care au inceput sa faca ”descoperiri stiintifice” ce dovedesc fel de fel si de aceea trebuie ca oamenii sa inghita pastile... Cati oameni exista azi si nu inghit pastile zilnic? Mai sunt la fel de multi ca in trecut? Nu. Azi, totul e comert – inclusiv donarea de organe. Omul caruia i s-a transplantat un organ va lua toata viata un pumn de pastile (care nu sunt tocmai ieftine). Operatia, e gratis, dar pastilele... De ce nu se vorbeste si despre pretul acestora?
Cum sa mai cred in oamenii de... stiinta cand au declarat, de exemplu, ca au descoperit gena homosexualitatii, deci e vorba despre o... mutatie genetica nu despre o alegere, dar nu au descoperit si o gena a... lesbianismului...
Din toate aceste motive (si altele) incep sa nu mai stiu ce e bine, ce e rau, ce e adevarat si ce e propaganda.

Incep sa ma intreb: la un moment dat de la cine vor preleva organe sanatoase?!