As vrea sa va intreb daca cumva ati luat vreodata in considerare ideea donarii de organe pentru ipoteza in care patiti ceva si nu mai puteti fi salvati. Stiu ca sunt macabra, dar as vrea sa imi spuneti daca v-ati gandit totusi ca poate veti salva o alta viata in acest mod.
Daca raspunsul este afirmativ, v-as ruga sa imi spuneti si daca stiti sau ati fi interesat(a) de pocedura prin care acest lucru poate deveni posibil.
Buna seara.
Apropo de scenarii fanteziste, va recomand productia "7 pounds" a carei principala inadvertenta este necercetarea/condamnarea personajului principal pt ucidere din culpa. In rest, ma indoiesc ca se va putea elabora vreodata vreun act normativ care sa incurajeze o procedura a promisiunii de donatie de organe din timpul vietii care ar garanta subiectului activ protectia impotriva abuzurilor. La fel si cu euthanasia...
In ceea ce ma priveste, as fi de acord, daca as avea si optiunea alegerii beneficiarilor, sau daca as putea delega aceasta optiune unei persoane in care am deplina incredere. Seven pounds...
... este un film superb... nu are cum sa nu te atinga pe suflet...
La subiect: ideea donarii de organe in timpul vietii presupune mai multa organizare decat am fi in stare sa facem noi in urmatorul secol (cel putin). Ar fi ideala o baza de date in care sa te inscrii benevol si de unde sa fii selectat atunci cand esti compatibil. Sa ti se garanteze confidentialitatea, siguranta si dreptul de a te razgandi. Mai greu de ales cui sa donezi pentru ca, daca ti se spune ca viata unui om depinde de o bucatica din ficatul tau (de exemplu), cred ca ar fi greu sa spui ca nu-i dai ca nu-ti place culoarea ochilor lui. Cred ca fiecare dintre noi am avut un apropiat pe care l-am privit neputinciosi cum se stinge...
In privinta donarii de organe dupa moarte, ar fi bine sa decidem tot noi, nu rubedeniile care in momentul unei "catastrofe" abia apuca sa-si traga sufletul. Sistemul acela cu cardul de asigurat pe care eu sa bifez daca sunt de acord sau nu sa mi se preleveze organe in momentul decesului mi se pare ideal. Dar iarasi revin la "organizarea" noastra... in momentul de fata nu poti avea certitudinea ca in momentul unui accident, un doctor nu te face "mort clinic" doar pentru a putea preleva niste organe (daca "ii iese" si lui ceva de acolo).
Personal am lasat vorba neamurilor, in cazul in care mi se intampla ceva, sa fie de acord cu prelevarea de organe, dar atunci va fi doar decizia lor; sunt sanatoasa tun (pana acum, multumesc lui Dumnezeu), nefumatoare, grupa rara....; iar daca vreodata se va nimeri sa fiu compatibila cu cineva cred ca am sa donez si vie fiind.
Minunat subiect, nu stiu de ce l-am ocolit atata timp! O sa raspund pe bucatele, in mai multe mesaje, desi am scris vreo 3 pagini aseara!!
Dintre toate ideile, cea mai des intalnita a fost chestiunea cu egoismul unora si cu facerea de bine pentru altii…
Sa fiu clara de la inceput: eu sunt de acord cu donarea, insa nu cred ca sunt vreo altruista de felul meu… Cred cu tarie ca omul e o fiinta egoista si ca instinctul nostru de conservare ar fi nul daca nu ar sta astfel lucrurile. Si nu ar exista nici animale politice, nici intinderea mainilor catre podea intr-o cazatura.
Sa nu putem accepta ca altii au alta parere, o dovada clara de altruism si respect pentru constiinta lor! Putem sa fim altruisti in mod constient, exersat, dar nu vad motiv sa negam esenta egoista a vreunei specii. Cat de rationala ar fi ea!
Si acum, va cer scuze pentru argumentul acid, greu de acceptat poate… cat si pentru neacceptarea neacceptarii de care dau dovada…
Eu, din egoism, as prefera transplantul…
Ca e posibil ca eu sa ma fi trezit peste 3 zile daca nu ma cioparteau… si? Cine sufera? Rudele si-au asumat decizia mea, eu ard in crematoriu, nu vad pe nimeni afectat. Sa ma trezesc in focul crematoriului imi pare mai grav…
Sa-mi car intestinele cu mine imi pare inutil, ca si Dianei… ca si ea aleg arderea (preferabil nu pe rug, pentru pareri) a corpului ramas fara vlaga.
Doar ca egoismul din mine, pe care mi-l asum zilnic, ma face sa aleg sa donez; ca vreau si sa primesc.
Si chiar daca as vrea numai sa primesc, fara sa dau nimic, tot nu vad motiv sa fiu netolerata de societate. E alegerea mea, morala sau nu.
Serios ducand lucrurile mai departe, as alege si sa imi dau corpul stiintei, in caz ca mai ramane mare lucru dupa prelevarea de organe si tesuturi.
Dar ati cam pus la zid ideea contrara, aceea a alegerii de a nu dona. Sau, poate, doar asa mi-am facut eu o impresie…
In privinta religiei, aceasta nu a fost mereu deschisa. Azi, majoritatea religiilor… spun ca e o chestiune de constiinta. Ca multi oameni, unele biserici se feresc sa arate o pozitie oficiala transanta.
Exista biserici care se opun (o religie japoneza, nu stiu cum se scrie), exista martorii lui Iehova care s-au ferit sa spuna nu, aratand ca, desi nu cred in transplant de sange, hai totusi sa se doneze organe dar… exsangvinate!... si exista si religii tiganesti care se opun, ele sunt insa cu putini adepti (nu din cauza acestei idei, san u se inteleaga gresit!).
Unii dintre japonezi considera o mare crima sa atingi corpul mortului in sensul de a-l taia… fie si numai pentru o necropsie!
Nimic nu face alegerea unuia sau altuia mai buna, majoritatea religiilor lasa la aprecierea constiintei noastre.
Personal, imi par ipocrite unele biserici ale caror religii sau obiceiuri nu sunt compatibile, spun eu, cu donarea de organe dar care si-au afirmat pozitii contrare. Nu e tocmai ortodox, de exemplu, caci sufletul omului sta 40 de zile pe langa corpul sau neinsufletit… iti poti astfel mutila sufletul care nu mai stie pe langa care primitor sa sada!
Cat despre recompensa baneasca, o vad ca o idee care se opune scopului medical si legal pentru care s-a inventat si legiferat donarea de organe.
Am donat acum ceva timp sange, special pentru o fetita a unui coleg; nu steam daca sunt compatibili, am plecat dis-de-dimineata si am donat… Inca mai am bonul acela de alimente, nu l-am folosit… e jenant sa faci asa ceva pentru bani cand aI ce manca.
Exista si la noi banci de organe, exista mii de oameni care asteapta, doar 20% insa se transplanteaza de la morti, spre deosebire de alte tari unde procentul e cam invers.
Exista oameni care nu asteapta anumite organe sau tesuturi, constienti ca au sanse reduse de a primi si… apeleaza la proteze.
Din pacate, cred ca ideea de a dona este necunoscuta. Nu se stiu implicatii, nu se stie nici macar ce se poate dona, nu se stie cand…
De exemplu, omul donator este in moarte cerebrala sau moarte cardiaca. Adica din cauza bolii/accidentului, organismul omului cedeaza, pe rand, ajungandu-se ca acel creieras al sau sa nu mai fie capabil sa transmita impulsuri esentiale pentru a respira, a face inima sa bata… Sau din cauza ranilor/bolii, inima nu mai bate, desi creierul ii spune sa o faca. Atunci se deconecteaza de la aparate sau se opreste resuscitarea si organele se preleva dupa ce inima inceteaza sa mai bata singure…
La noi nu stiu cum e, ma angajez sa cetesc legili…
Cert e ca, si daca ar fi sustinut in viata de aparate, omul nu ar fi capabil sa mai sustina viata in mod independent, din cauza cedarii unuia din doua organe vitale: creierul sau inima.
Ma rog, asta e generic, sunt diverse situatii…
Nu se pun perne pe fata pacientilor. Medicii inca raspund pentru malpraxis, chiar daca pacientul lor era inscris in registrul donatorilor.
Se pot preleva de la decedati: organe, chiar si partial, un ficat poate ajuta 2 sau 3 oameni, la fel un pancreas; se mai preleva cornee, cartilage, pericardul parca (nu prea retin denumiri, poate fi alt muschi al inimii, stiu ca e sacul ala in care sta ea), valve ale inimii, tendoane, piele, anumite tipuri de vene (cea femurala e greu de inlocuit artificial, la fel ca si cartilajul genunchiului), chiar oase, intestine.
avocatnet.ro explicăm legislația
Cabinet de avocat Liliana Grădinaru, Avocat
Paul878