Mai are vreo sansa reala un parinte al carui copil este alienat?

Fara ca instantele sa identifice un astfel de abuz, timpul trece si trece mereu in detrimentul copilului si parintelui nerezident. De multe ori instanta nici macar nu dispune expertiza psihologica. Ba mai mult, restrange programul. Cine pierde cel mai mult din toata povestea asta? Copilul. Dar cum sa inteleaga acest lucru parintele alienator, atat de ocupat cu distrugerea relatiei copil-parinte nerezident?

Ony2k2 a scris:

Din pacate da, cred ca celalalt parinte ar fi tot atat de inversunat pentru ca ' uite, din cauza lui mi-a ajuns copilul la psiholog"

Dar e perfect adevarat: din cauza lui a ajuns copilul la psiholog. De ce sa nu-si asume vina? A cui o fi vina ca mama si tata au divortat, daca nu a mamei si a tatalui?

Nu, copilul a ajuns la psiholog din cauza ambilor parinti. Ideea este ca cei care alieneaza parental nu isi pot accepta partea lor de vina, totul e din culpa exclusiva a celuilalt si inclusiv aceasta consiliere va fi vazuta asa.
Stiu cazuri in care desi cu recomandare clara de la psiholog pentru a permite tatalui sa stea mai mult cu copila, desi scrie clar alba e negru ca mama e cea care influenteaza negativ fata si ca nu a depasit trauma divortului si ca face extrem de rau prin acel comportament totusi doua saptamani mai tarziu vede tatal care vine la program la fetita si mama refuza sa-i deschida usa.
Stiu un caz acum in care desi instanta a decis consiliere psihologica pentru o minora, decizie definitiva totusi psiholoaga nu are chef de asa bataie de cap si refuza consilierea. Si tatal nu poate ataca hotararea ca e definitiva. Ce sa faca, sa execute silit psiholoaga? pai ce raport o sa primeasca dupa...numai impartial nu ar fi.
Vedeti, pe hartie teoria da bine dar practica ne omoara.
Cu ce profesionisti sa faci consiliere psihologica cand abia avem cativa care chiar se pricep si care nu mai fac fata??? ca restul abunda internetul de ei dar degeaba.

Va dati seama ce rau incomensurabil s-ar produce la un copil care pe langa ca e alienat sa fie dus si la o tanti d-asta care e pusa cu executorul sa-si faca treaba?

Ne trebuie solutii adaptate la realitatea de acum si din pacate nu avem legi si nu avem profesionisti.

Ambii parinti sunt de vina, dar sa-si asume celalalt mai intai vina?

Vedeti, pana la urma ajungeti la aceeasi concluzie cu mine: nu legea care pedepseste parintii e prima care ar trebui indreptata, ci regulile dupa care functioneaza Protectia Copilului si mentaliatea de "nesemnificativ" al lucratorilor DGASP.
Nu ma astept ca judecatorul sa mearga acasa la copil si sa inteleaga trauma copilului, ma astept de la asistentul social sa faca acest lucru si sa ofere o recomandare pertinenta si utila pentru copil.
Ma astept ca pentru un copil de 3 ani, raportul de asistenta sociala sa nu scrie "copilul are la dispozitie o camera mobilata cu toate cele necesare: calculator, televizor, dvd-player". Ci sa scrie ca respectivul copil este inconjurat de prea multa tehnologie si de prea putin diversificata prezenta umana.
Ma astept ca un raport psiho-social sa enumere mai putin nr de camere si mobilierul celor anchetati si mai mult disponibilitatea lor de a trece peste orgoliul personal si de a intelege interesul copilului.

Doamnă Letiţia, psihologul acela de care vorbiţi nu e Mafalda, şi-a scris şi el concluziile.Posibil ca alt psiholog să ajungă la altă concluzie, exact ca în procesle din Romania:prima instanţă spune una, următoarea spune alta ş.a.m.d.Important este ca minorul să nu fie traumatizat şi părinţii să nu urmeze sfaturi, uneori foarte nepotrivite, de pe unele site-uri părtinitoare.