Martonze a scris:
Legea asta cu penalităţile este chiar neconstituţională.
Înţeleg să se dea penalităţi celor care produc pagube materiale prin neexecutarea obligaţiei de "a face", adică nu eliberează un spaţiu, nu dărâmă o construcţie, nu predă un utilaj care ar produce venituri, dar împotrivirea unui minor de a pleca cu o persoană faţă de care nu are ataşament asigurator , fără a produce pagube materiale persoanei îndreptăţite,este pur şi simplu legalizarea îmbogăţirii fără justă cauză.
În cazul Dvs., când este vorba de preluarea definitivă a minorului, se mai poate vorbi de zile întârziere, dar când e vorba de programul de vizită bilunar, este absolut aberant să se dea penalitaţi pe zile întârziere, zile calendaristice, care nu sunt zile de program de vizită.
Motivarea instanţei este corectă? Se bazează pe probele din dosar? Nu găsiţi motive de revizuire sau de clasare?
Practic, daca copilul pleaca, mama nu mai isi poate permite sa mearga acolo sa viziteze copilul.
Adica se va produce o ruptura totala intre copil si mama in mod ireversibil.
Copilul va intelege acest lucru.
Trebuie sa aleaga intre mama si tata.
Nu exista cale de mijloc.
Copilul stie ca a stat 8 luni fara mama in strainatate si cred ca stie cat a suferit atunci.
Are intre a alege sa sufere din nou sau sa refuze sa plece.
Nu se poate face revizuire.
Sub aspect juridic s-a terminat cu rejudecari in acest moment.
Eu analizez doar problema in cazul in care minorul nu vrea sa plece si refuza in faza de executare silita.
Adica exista o hotarare care se va pune in executare si intrebarea este daca se va reusi sau nu executarea.
Legea prevede penalitati pentru constrangerea debitorului in ambele situatii juridice ( atat pe domiciliu minor cat si pe program de vizita) si probabil ca se vor aplica pentru ca statul roman sa arate ca exercita constrangere in vederea executarii hotararii fiind obligat de jurisprudenta CEDO si ca sa evite o condamnare la Curtea Europeana.
Cu toate acestea, problema penalitatilor trebuie analizata sub aspectul vinovatiei parintelui debitor.Daca acesta este nevinovat este aberant sa fie condamnat nevinovat fiind.Insa, judecatorul national se poate teme de o plangere CEDO formulata de catre parintele creditor deoarece CEDO poate condamna statul roman, asa cum am mentionat mai sus.
Vinovatia ar trebui sa rezulte din probe sau din raportul psihologului care va putea concluziona motivul pentru care minorul refuza sa isi paraseasca mama.Daca mama l-a influientat atunci se poate discuta despre o culpa a mamei si de o corectitudine a aplicarii de penalitati.
Trebuie analizata si jurisprudenta CEDO.
Statul roman a mai fost condamnat pentru neexecutarea unor hotarari judecatoresti.Si Croatia si alte state au suferit condamnari la CEDO.
Daca este culpa tatalui, asa cum este in cazul dvs. este aberant sa fiti obligata la penalitati deoarece exista adagiu de drept care nu permite cuiva sa isi invoce propria incorectitudine pentru a obtine protectia unui drept ( nemo auditur propriam turpitudinem allegans),or in speta dvs. despre acest lucru pare sa fie vorba.
In speta mea, tatal nu a facut nimic nici rau nici bun.A castigat aiurea procesul si de aici probabil ca vor iesi niste consecinte atat de grave incat era mult mai bine pentru el daca il pierdea.In cazul meu, tind sa cred ca s-a ajuns in situatia dvs. fara sa fie el vinovat, din momentul in care a obtinut castig de cauza, adica de cand instanta a hotarat asa, deoarece copilul va fi atat de speriat ca il va lua in strainatate incat nici vizita nu cred ca va mai reusi sa aiba drept de vizita in mod efectiv decat in prezenta mamei si intr-o atmosfera extrem de tensionata care nu ar face altceva decat sa dauneze minorului.
Adica e posibil ca situatia sa fie mai rea decat in cazul dvs...
In cazul dvs. poate ca ar mai exista vreo sansa pentru ca e vorba de vizita dar aici nefiind vorba de vizita va dati seama, minorul se va teme ca nu isi va mai vedea niciodata mama daca e luat de tata.
Insa, sunt de parere ca, in conditiile in care executarea silita va esua si lucrurile vor reveni la normal.Situatia s-ar putea indrepta deoarece minorul nemaiavand temerea ca va fi despartit definitiv de mama in caz de program de vizita nu ar mai avea temerea ca va fi luat si dus in strainatate.Nici macar program de vizita nu i-ar fi trebuit...
.
Ma refer la ipoteza in care dupa aproximativ 4-5 luni, adica dupa esuarea executarii silite, se va deschide un nou proces de catre mama si in cateva luni va obtine ea castig de cauza pe rationamentul ca tatal nu va putea sa ia copilul in baza unei hotarari judecatoresti.
Poate ca pare simplu dar poate fi mult mai complicat decat pare deoarece instantele s-ar putea supara foarte tare ca nu le-a fost respectata hotarare de catre...copil...
In practica judiciara exista mari probleme cu astfel de procese...
Intr-un alt proces intre aceleasi parti, instanta in loc sa suspende judecata cauzei pentru lipsa partilor a continuat judecata ei si a emis si mandate de aducere pentru martori fara sa ceara nimeni.In multe cazuri se cer mandate de aducere si instante nu dau cand partile sunt prezente...
Si acolo mi-a parut ceva suspect tare deoarece cauzele se suspenda in astfel de conditii...daca partile sunt lipsa la strigarea pricinii...
Oricum, important nu este ceea ce a fost, ci ceea ce va fi...