Consilierea psihologica in cazul minorului care refuza sa se conformeze hotararii judecatoresti se face in prezenta ambilor parinti?

Daca stiti este o zicala despre ordine ma refer la cele militare si anume ordinul nu se discuta se executa. Asa e sau ar trebui sa fie si cu legea. Legea se aplica nu se discuta . Si anume faptul ca Executorul Judecatoresc este Obligat sa puna in aplicare o HOTARARE JUDECATOREASCA fara dar si poate si ar trebui prin ORICE mijloace o puna in aplicare. Legiuitorul sa gandit totusi ca e posibil ca acel copil sa fie " traumatizat psihic "daca e luat cu forta, si in sclipirea sa de geniu sa gandit sa ingreuneze procedura de executare introducand Refuzul categoric al minorului. Eu totusi as intreba acel legiuitor: Stimate dta stii ce inseamna trauma? Inseamna acei copii care stau pe strazi in zone de conflict sub foc sub bombardmente scosi din moloz pe jumatate morti decat vii si totusi asi revin din traumele respective crescand si devenind oameni mari cu familii cariere. Astea sunt traume adevarate. Sa iei un copil si sa-l dai TATALUI sau mai ales ca Instantele au decis asta e ceva absolut normal. Ca plange ca nu vrea e ceva normal dar nu la fel de grav ca si tragediile de care vb. Asa ca lasati legea sa-si urmeze cursul si numai bagati bete in roate . Cat despre penalitati sunt inutile . Un simplu avertisment debitorilor prima, iar secunda arest preventiv pt 30 zile pt impotrivirea unei hotarari judecatoresti.

Arest preventiv pentru ce? Că minorul plânge? Dragă tătic, ai posibilitatea să iei copilul cu forţa, să nu te intereseze că plânge şi se zbate, în definitiv există o hotărâre judecătorească pe care copilul e obligat să-l respecte, deşi nu ştie ce e aceea.
De ce pretinzi ca mama copilului să-l pună în braţele d-tale cu forţa?
Legea e aceeaşi pentru toţi - nu-i voie să bruscaţi copilul. Atunci de ce să fie arestat debitorul? El are obligaţia să scoată copilul pe domeniul public, la ora programului, atât.

Arest? hahaha. Dvs credeti ca mama nu simte ce dorinte frumoase aveti fata de ea, dar si fata de copil? Ba simt amandoi ura pe care o aveti si de aceea va refuza, in feluri diferite,ambele. Ca tot vorbiti despre traumele copilului, desi nici cratima nu o folositi, psihologia o aveti in schimb la degetul mic, cam cum credeti ca va "digera" acel copil ca mama lui e la inchisoare, cu ajutorul dvs? Ei, dar asta nu e o trauma, nu-i asa? Trauma e doar nerespectarea programului de vizitare. Insfacarea copilului cu forta si trimiterea mamei la puscarie sunt cantece de leagan pentru copil, asemenea venirii lui Mos Craciun!
Nu stiu de ce dar tare cred ca femeia aia are motivele ei pentru care procedeaza asa cum procedeaza. Dar nu va lasati, va rog! Apelati la executor, politie, protectia copilului, autoritatea tutelara, parchet, instanta si cand le ispraviti, luati-le de la capat. Credeti ca asa o convingeti? Din contra, o veti inrai si mai tare si ii veti oferi motive ca procedeaza bine. Credeti ca o deranjati? Poate la inceput, poate 1 an, poate 3 si dupa aia? Se obisnuieste femeia, unii s-au obisnuit cu infirmitatea, cu puscaria, ca tot va place, cu lipsuri grave, cu batai, cu un diagnostic grav, si? Au trecut toate, doar moarte si fiscul sunt implacabile! Credeti ca-i faceti viata amara? Poate un timp, pana cand va ajunge sa invete sa traiasca cu toate aceste mizerii si sa le trateze drept ceea ce sunt: niste mizerii!
Credeti ca binele copilului e sa-i bagati mama in puscarie si ca pentru asta, intr-o zi, va va multumi? Credeti ca veti convinge vreodata acel copil, la varsta la care va fi un tanar, ca mama n-a inteles ca el, copilul, avea nevoie de ambii parinti, nu doar de ea, si pentru a o face sa inteleaga asta, ati bagat-o in puscarie, lasand copilul doar cu tatal? ,
Cata ipocrizie! Asta nu se cheama dragoste pentru copil, ci ura pe femeie!
Precum va spuneam, continuati, caci in absenta mizeriilor, mamei i-ar fi mult mai greu, daca nu imposibil, sa-si justifice refuzul, azi in fata ei, maine in fata copilului! Avalansa dvs de ura si actiuni ii ofera, in schim, toate justificarile din lume!
De ce anume va acuza doamna, sa luam niste exemple teoretice: de dezinteres fata de copil, sa zicem? Si dvs ce demonstrati incercand sa o bagati la puscarie? Grija? Preocupare? De lipsa unei contributii financiare suficiente, iarasi teoretic? Si dvs ce faceti? Luati banii de pe masa copilului cu penalizari? De lipsa de iubire fata de copil? Si dvs ce faceti? Ii urati mama si nu va pasa ca acel copil sufera?
Pe scurt: TOT ce faceti ii valideaza mamei sustinerile. Bravo, sunteti pe drumul cel bun.

Foarte frumos dna PS. Nu ne explicati cum cereau unele prin instanta ani multi cu executare pentru tata? Copilul nu ar fi avut de suferit in acest caz? Nu ar fi avut nevoie si acel copil de ambii parinti? Sau de contributia financiara a tatalui? Ipocrizia la ea acasa.

Dna PS scriu acest raspuns expres pt dvs pt a intelege exact despre ce e vb si chiar sunt curios de raspunsul dvs. Mama fetiei mai are un copil la fel castigat de tata.Fata de acel copil a avut un dezinteres total ,mereu spunandu-mi ca copii îi incurca viata si ea vine pe primul plan ,sufletul ei. Si spunea asta plangand cu patima. A venit pe lume si fetita noastra ea fiind violenta m-a agresat atat pe mine cat si copilul si a fugit dupa altul lasandu-ma cu copilul de numai 11 luni in brate . Mentionez ca pt agresiune a fost arestata dar mi-am retras plangerea. Aceatea intamplandu-se in Marea Britanie. Cateva luni m-am chinuit asa. Servici ,curatenie spalat mancare ,baita,doctor,pt vaccine ,vizite saptamanal, ,dimineata cu caruciorul in brate pe scarile metroului pt a o duce la babysitter etc. Intr-un final nu am avut incotro si am dus copilul in Romania la bunicii materni la recomandarea Mamei deoarece aceasta refuza orice cooperare. Asa rezulta din Raportul Protectiei copilului din U.K. De asta am si castigat plus multe alte dovezi. Ei odata in Romania cum se spune au pus stapanire pe copil dandu-mi de inteles ca nu mai hotarasc eu ce si cum . Vazand asa am deschis proces de custodie pe care l-am si castigat. Intre timp mama sa maritat cu acte in regula iar acum locuind ca si mine in U.K. unde nu vrea sa aduca fetita ci prefera sa o lase parintilor ei pt a-si face viata pe aici fara a avea grija copilului dar peste noapte a devenit cea mai bataioasa si mai iubitoare mama din lume mai ales dupa ce am castigat. Stiind de acel refuz categoric al minorului din momentul hotararii definitive efectiv nu am mai avut acces la copil pt mi-l indeparta si ca executarile sa esueze. O strategie foarte perversa si murdara. Dupa ce am dus copilul acasa ea sa dus sa-l vada dupa UN AN JUMATATE ! ! Eu la maxim 3 luni. Recent la telefon plangea si urla ca ai venea sa se dea cu capul de pereti ca i-a spus la telefon fetita ( numai ea are acces la fetita telefonic eu nu ,mie mi se inchide telefonul,) "Mama nu ma da " Probabil invatata de bunici. Ca ea iubeste fata mult si ca si fata o iubeste pe ea ca dc distrug dc imi bat joc de ea ( se referea la copil) Dna P.S. Femeia asta chiar sa desteptat , I-a trezit acest proces instinctele de mama ? Sau e doar teatru, doar sa ma faca pe mine sa sufar nedandu-mi fetita pe care ea a abandonat-o ? Chiar o iubeste? Chiar merita a doua sansa? Totusi pt primul ei copil un baietel pe care la lasat la tata dc nu a luptat cu atata incrancenare ? Atunci a renuntat pur si simplu. Poate se razbuna ca am sunat la politie si a fost arestata .Un lucru e clar : Imi iubesc enorm fetita ai nu voi renunta pana nu o voi avea iar langa mine .Instanta a hotarat : Stabileste domiciliul minorului la TATA