Vizite familia tatalui

Da, chiar atat de mult transmiteti. De fapt, doar asta transmiteti :). Resentimentele dvs sunt singura informatie pe care o are copilul despre tatal ei.
Faptul ca ii vorbiti tatalui, ii raspundeti si va comportati civilizat este ignorat de copil. Pentru el elementele acestea ori nu au relevanta, ori il baga si mai rau in ceata pentru ca elementul de baza este limbajul non-verbal, iar non-verbal dvs, probabil, spuneti "omul aceste este un dusman".
De aceea se recomanda relationarea fara prezenta parintelui necustodian: copilul e fortat sa isi construiasca propria imagine despre omul in fata caruia este. Activitate destul de solicitanta si pe care ei nu o fac cu bucurie pentru ca la acea varsta copiii sunt foarte conservatori si nu ies cu drag din situatiile familiare.

M-am lungit. Mergeti la un psiholog pediatru pentru a intelege ce se intampla si cum puteti administra situatia.

Ideea e ca nu aveti cum sa-l iubiti, insa intre iubire si resentiment mai sunt nenumarate alte nuante (spre ex: nici pe celalalt tatic din parc, cel cu care a acceptat sa se joace, nu-l iubiti).

Foarte ok comportamentul dv. Nu stiu trairile care au fost. Stiti ca dezvoltarea emotionala spune ca mai important decat ce faci e cum te simti...
Copilul a reactionat normal dupa mine, oricat de placut ori neplacut a fost tatal ei. Mi se pare normal sa il trateze cu ceva raceala si sa-l respinga, a simtit emotiile tuturor si nu stie sa le digere la 2 ani. E o presiune psihologica pe ea.

Nu inteleg cum credeti ca un copil de 2 ani pe al carui tata il detestati nu simte nimic din trairile dv. Inca ar trebui sa mai fiti legata si dv. de trairile ei, nu mai spun ca ea va fi legata mai mult timp de trairile dv.
Mi se pare foarte ok intalnirea, propuneti-i domnului intalniri mai scurte si cat mai dese pentru a crea o relatie buna cu copilul si pentru ca sa poata sa ramana, in timp, singur cu ea.
E mai mult decat ma asteptam la un copil atat de mic.

In privinta uriasului, acesta nu exista, nu exista monstrii sau Baba Cloanta si copilul ar trebui sa stie. Nu exista nimeni si nimic care sa o atace, doar oameni, iar oamenii sunt generic buni. iar omul cu care a stat in parc este tatal ei, adica unul dintre oamenii care in mod special va trebui sa o apere. Ii povestiti o poveste cu talc (sau terapeutica, cum le spune azi).

Cat despre matusa copilului, aici e o alta poveste... ce doreste ea, care e motivatia ei nu ma priveste, nu ma intereseaza, n-ar trebui sa va preocupe nici pe dv. decat copilul.
Dpdv al copilului e ok sa validati inca de mic ideea ca el e diferit de dv., ca are nevoi diferite, placeri si discomforturi diferite... asta inseamna sa-i permiteti sa cunoasca persoane care dv. nu va plac si sa ii permiteti sa decida singur ce parere are despre ele.
Este vorba despre validarea emotiilor, trairilor copilului, e o chestiune de incredere in el insusi.
Daca are varsta potrivita sa faceti asta, nu stiu, depinde daca a trecut de frica de abandon, aceea primara, cand copiii cred ca parintii lor nu exista decat daca ei ii vad. Incepeti cu chestii mici.
Inca odata, mai multe va spune un om de specialitate.
Si felicitari sincere pentru deschiderea de a incerca ceva nou. Incercati sa faceti experimentul asta si fara sa vedeti dv. copilul, va ajuta pe amandoi.

AVLIL a scris:

Cat despre matusa copilului, aici e o alta poveste... ce doreste ea, care e motivatia ei nu ma priveste, nu ma intereseaza, n-ar trebui sa va preocupe nici pe dv. decat copilul.

Doamna AVLIL, cu siguranta ati intalnit astfel de comportamente in cariera dvs., eu nu. De aceea intreb ce ar putea fi in capul ei, ce urmareste, unde vrea sa ajunga ca sa stiu si eu cum sa reactionez sau ce sa previn.

Daca voia sa o vada, venea pur si simplu la locul de joaca. Fara discutii si fara sa ma intrebe domnul de 4 ori daca am ceva impotriva. M-am simtit de parca ma inregistra si avea nevoie sa spun eu DA sau NU. Stiu, devin paranoica....

Doamna draga, dupa cum cu siguranta ati observat, dvs, sau mai bine zis mama, generic, oricare ar fi ea, sunteti a priori vinovata ca fie faceti, fie nu faceti. Importanta este vesnica concluzie: vinovata! Nimeni nu vorbeste despre afirmatiile dvs referitoare la vizitele extrem de aleatorii ale tatalui. Nimeni nu pare a fi interesat de emotiile copilului in raport de "ba vine, nba nu vine". Ce sa conteze? important este ce nu ati facut dvs sau ce faceti prost, niciodata nu va fi vorba despre ce nu face, sau face prost tatal! El e tatal si are drepturi, dvs sunteti mama si aveti obligatii! Asta e toata filosofia. Dincolo insa de ironie lucrurile stau cam asa:
Si matusa si bunicul de matusa al verisoarei de a doua dupa unchi pot obtine toate programele de vizitare de pe lumea asta. Daca dvs veti decide sa nu le respectati ei nu vor avea ce sa faca, ne existand consecinte legale. Asta desigur ca ar fi pacat si nepotrivit pentru copilul care are dreptul de a-si cunoaste si de a relationa cu intreaga sa familie. Alegerea va apartine. Momentan program are tatal, nu matusa. Daca pe durata programului de vizitare tatal decide sa duca copilul la matusa sau la inghetata este strict treaba si dreptul lui. Asta insa cand va avea dreptul sa ia copilul singur. Inteleg ca momentan dreptul de vizitare al tatalui este in relatie cu prezenta dvs. Prin urmare, dvs, care cunoasteti cel mai bine nevoile si dorintele copilului, sunteti cea care hotarati unde se desfasoara programul de vizitare. Desigur ca alegerile dvs trebuie sa fie raportate la nevoile si dorintele copilului si nu in ultimul rand sa fie locuri alese astfel incat sa fie usor accesibile si tatalui. Puteti de altfel sa va sfatuiti cu tatal asupra acestor alegeri.
Este de preferat ca despre desfasurarea programului de vizitare, sau mai bine zis despre ne petrecerea lui, sa pastrati dovezi, caci in curand veti auzi in instanta cum tatal se va plange ca nu a fost lasat sa-si vada copilul! Paza buna trece......Asa ca pastrati dovezi, dati mailuri, sms-uri despre frecventa vizitelor. Nu in ultimul rand va amintesc ca probabil aveti autoritate parinteasca comuna si contrar asteptarilor majoritatii tatilor aceasta nu se reduce la programul de vizitare! Incercati sa implicati tatal in tot ce tine de copil: chemati-l la medic, rugati-l sa faca cumparaturi pentru copil, trimiteti-l la farmacie cand e cazul, solicitati-i o pereche de ghete pentru copil. Va fi alegerea lui sa raspunda da sau nu. Dvs pastrati dovezile!
Este complet gresit, in opinia mea, ca iesind cu copilul in parc dvs sa va ascundeti, lasand copilul cu tatal. Increderea si relatia de afectiune cu tatal nu se intemeiaza pe sentimentul de abandon pe care il generati copilului disparand din raza lui vizuala. Copilul nu are a invata ca ori dvs ori tatal. Ci are de invata ca si dvs si tatal sunteti parintii lui. Dar mai presus de orice are de simtit ca dvs nu-l veti abandona si pacali niciodata. Cu astfel de jocuri cu "disparutul" dvs nu veti cladi increderea copilului in tata, ci neincrederea lui in dvs!!!
Este datoria tatalui sa castige increderea propriului copil, desigur cu sprijinul dvs, nu cu disparitia dvs. Copilul nu trebuie pus in fata faptului implinit. Pe cat ne displace noua, tot atat ii displace si copilului, doar ca el, saracul, nu poate exprima si nu are nicio aparare!
Mama lui e acolo. Copilul trebuie sa stie ca ninge ploua, e zi e noapte, mama va fi mereu alaturi de el si nu-l va abandona. Asta nu inseamna ca copilul nu poate petrece timp doar cu tatal. Poate, dar stiind ca asa va fi, pregatindu-l, nu pacalindu-l.!
Cititi cu atentie legea de protectie a copilului si veti constata ca exista prevederi clare cu privire la obligatia tatalui de a se prezenta la programul de vizitare cat si sanctiuni daca nu o face! Cata vreme nu veti solicita aplicarea sanctiunilor legale parodia cu ba vin, ba nu vin, va continua in detrimentul linistii copilului si a dvs.

Ce sancţiuni , stimată doamnă? Eu ştiu că pentru cel care nu beneficiază de un drept, nu există sancţiuni; ori cei care-şi obţin dreptul la relaţii cu minorul, în justiţie, au doar dreptul, nu şi obligaţia! Deşi efectul lipsei celui care are dreptul are acelaşi efect asupra minorului ca şi împiedicarea acestuia de către "alienatori" , infractiune este doar ultima variantă :(
Urmaţi sfaturile antepostatoarei, sunt deosebit de utile! trebuie să probaţi absenţa lui , prin mailuri, prin care să-l atenţionaţi că la locul de întâlnire a fost şi prietena ori vecina ori colega de serviciu; evitaţi astfel ca ulterior, el să vină cu prieteni de pahar care să jure în faţa instanţei că el a venit cu cadou la copil şi Dvs. nu i-aţi deschis uşa!
La fel, fiecare vizită trebuie să o pozaţi şi să faceţi referiri la ea în emailuri!
Referitor la relaţiile cu mătuşa avocat, este bine să scrieţi în corespondenţa dvs. cu d-nul tată că vă bucuraţi de interesul familiei sale pentru minoră şi că în timpul programului de vizită al tatălui, când tata se prezintă la program,, poate să vină şi cu mătuşa, şi cu bunica :)
Dvs. aveţi un avantaj faţă de alte mame, fiindcă aveţi informaţii despre ce vă poate aştepta şi primiţi aici sfaturi utile, de la cei păţiţi.
Referitor la cadourile, inutile sau ieftine, este bine să nu amintiţi nicăieri, fiindcă, după cum bine ştiţi, "gândurile" dvs. de nemulţumire "alienează" inora.
Să nu vă miraţi dacă în curând veţi primi colete cadou pentru minoră, prin curier; nu-i voie să le refuzaţi, fiindcă este o dovadă că alienaţi copilul! Cântăriţi fiecare cuvânt scris , am înţeles că comunicaţi doar prin email, ca să nu poată fi interpretat.