minori si familie

Apropo doamna Martonze,
Ieri din intamplare am auzit (de la tv) un caz al unei mame ce nu si-a mai vazut fetitele gemene de peste un an de zile. Gratie aceluiasi sistem ce se arata neputincios in a lupta contra alienarii parentale, sarmana mama si-a lasat copiii in vacanta cu tata si de atunci nu i-a mai vazut, cu toate ca domiciliul este stabilit la ea. Stiti ce a facut doamna? A intentat proces doamna, a apelat la executor judecatoresc si a facut plangere tatalui si a apelat la DGASPC. Ce "nenorocita" si "insensibila" la plansetele copiilor. Si ghiciti ce? Posibil dupa un an in care nu si-au mai vazut mama sa refuze sa se mai intoarca la ea. Vi se pare corect doamna Martonze? Sau se schimba ecuatia pentru ca vorbim de o mama si nu de un tata?
Ce ati face in locul acestei mame? A avut 10 termene pe ordonanta presedentiala si inca nu s-a vazut copiii. Stiti care e "scuza tatalui"? Ea oricum sta in doua camere cu chirie si mai are un copil, in timp ce dansul are casa, plateste gradinita privata, plateste activitati copiilor si vacante din cele mai costisitoare.
Dar daca acea mama ar indrazni sa nu-si dea acordul ca fetitele sa plece in vacanta? Ati spune pai cum, interesul copilului e sa plece in vacanta.
Cat de nedreapta este totusi situatia acelei mame? Stiti ce spunea doamna? Ca fetitele ei sunt "sechestrate" de tata. Stiti ce spunea tatal? Ca fetele nu mai vor la mama. Dar desigur ca alienarea parentala nu exista.
Asa ca doamna Martonze e totusi nedrept ca tot dvs cele ce stati cu copiii sa va aratati atat de ofuscate de sistem ca vai de mine in unul din 100 de cazuri se ajunge la penalizari.
Doamna draga, Romania e tara un copil vine in vacanta la tata si de atunci mama nu-l mai vede mai bine de un an fara ca tata sa pateasca ceva, fara ca autoritatile sa faca ceva rapid pentru ca mama sa nu rupa legatura cu fetele ei.
Va rog eu mult inlocuiti in sptele prezentate aici mama cu tata, si poate deveniti mai sensibila la adevaratele drame ale unor tati despartiti cu forta de catre mama de copiii lor. De ce? Uite ca asa au ele chef si pentru ca stiu ca se poate. Pentru ca atunci cand aud de executare nu e ca se gandesc cum sa faca ceva constructiv pentru ca programul sa se desfasoare, ci scriu cum sa faca, ce sa faca sa scape de raspundere.
Si ce bine ca sunt aici personaje pe forum ca dvs sau PS sa la cante in strune si sa le ajute putin asa, la limita legalitatii sa nu raspunda, sa nu faca nimic si sa zica ca asta e, copilul refuza, n-avem ce face. Ca mai exista si useri ca domnul when care mai pune un contrabalans sau va mai opreste din ineptii, va deranjeaza si repede il trimiteti la nu stiu ce asociatie.

Dragi parteneri de discuţie, văd că am ajuns calul Dvs. de bătaie.
Realitatea este una: se încearcă băgarea pe gât a "alienării parentale" pentru părinţii divorţaţi care nu se înţeleg.Punct.
N-am văzut cazul prezentat la televizor, nu mă interesează sexul părintelui deposedat de copii, chiar eu am scris de nenumărate ori că în asociaţiile părinţilor "abuzaţi" sunt foarte multe femei, ori aici, dvs. vă plângeţi doar de inima frântă a taţilor din cauza mamelor alienatoare.
Poate nu ştiţi cum se judecă în instanţele româneşti: aşa cum afirmaţia "Toate femeile care circulă pe centură sunt prostituate" este falsă, dar când pomenim de femei pe centură, avem deja concluzia că aceea e prostituată, la fel, când un minor nu vrea să plece cu un necunoscut, care are numele trecut pe certificatul său de naştere sau cunoscut prin prezenţa sa cu Poliţia, executorul şi psihologul, sau refuzat în urma bătăilor primite anterior, de frică, lipim pe fruntea părintelui rezident afişul "alienator". Domnilor, nu-i aşa!
Dacă vorbim de alienare, adică înstrăinare, frică, oroare faţă de un părinte, acest sentiment există şi dacă părinţii trăiesc împreună.
Şi fiindcă tot m-aţi criticat că-mi expun propriul caz, vă mai spun una: Ca şi copil, mama mea nu m-a iubit, chiar mi-a spus odată că am fost un accident, îl iubea nespus pe fratele meu mai mare. Mă trăgea de păr, striga la mine, mă punea , de mică, să fac lucruri casnice care nu-mi plăceau.Cel care mă apăra era tata.Tata m-a dus la grădiniţă, la şcoală, era prezent la toate şedinţele cu părinţii, la serbări, el mi-a explicat lucruri pe care trebuia să mi le spună mama.Cu cine se întâlnea, se lăuda cu "fata mea" . Dumnezeu l-a luat devreme de lângă mine; toată viaţa de după, cât a trăit mama mea, mi-a fost frică de ea, a fost o relaţie de dependenţă reciprocă, dar şi când era pe patul de spital, îmi făcea reproşuri.
Pot să spun că tocmai mama m-a alienat de ea însăşi, prin atitudinea ei faţă de mine.

Si iar nu ati raspuns la subiect. A procedat corect mama apeland la institutiile statului adica la dgaspc, executor, instanta, parchet? Sau il sicaneaza pe tatal copilului cu un asemenea comportament neadecvat ca parinte? Nu mai bine sta cu capul plecat si sa lasa orgoliile? Ar trebui ca fetitele sa mearga la consiliere pentru a relua relatia cu mama sau nu traumatizam copilul? Daca mama ar cere penalitati pe zi de intarziere pana i se inapoiaza fetitele ati considera ca rupe din bunastarea copilului pentru a se imbogati? Ca uitati, dansa sta cu chirie in doua camere, mai are un copil.

againstPAS, am spus:n-am văzut emisiunea. Din ce spuneţi Dvs., este clar că tatăl nu a respectat hotărârea judecătorească şi autorităţile trebuiau să intervină a doua zi după sesizare, părerea mea. Nu ştiu când a sesizat doamna autorităţile, ce a mai intreprins între timp, oricum, trecerea timpului nu a lucrat în favoarea sa. În mod normal, dacă autorităţile reacţionau imediat, nu erau necesare reclamaţii, plângeri suplimentare şi nici consilieri, monitorizări şi nici penalizări pe zi întârziere.
Dar ceea ce spuneţi Dvs. se referă la cazul în care mama avea sentinţă cu domiciliul copiilor la dânsa, nu se referă la un program de relaţii personale, în care cel cu dreptul la relaţii lipseşte de la program cu lunile şi, când apare, cere penalizare, că minorul nu vrea să plece cu el.Sunt situaţii complet diferite.

Tot timp cu copilul tau este doamna. La fel ar trebui sa intervina autoritatile. Instrainarea este la fel de dureroasa, ca esti mama, ca esti tata. Tot o hotarare judecatoreasa nu se respecta. Si foarte corect ati spus, daca s-ar interveni, dar nu se intervine, iar unele mamici de aici spun ca esti inacapbil sa-ti gestionezi relatia cu copilul de apelezi la autoritati, nu zau.